Alegerea porcului pentru sacrificare

Astfel, dacă se urmăreşte obţinerea unor carcase cu un procent ridicat de carne şi unul redus de grăsime se recomandă sacrificarea porcilor la greutatea vie de 90-110 kg.

În cazul în care se doreşte obţinerea unei carcase cu conţinut ridicat de carne şi de grăsime, sacrificarea se va face la greutatea de 140-160 kg. Cine preferă carcase cu un conţinut ridicat de grăsime va alege animale cu greutăţi de peste 180 kg.

Greutatea - un criteriu insuficient

Aprecierea porcinelor doar prin prisma greutăţii corporale nu este suficient de precisă. La greutăţi egale de sacrificare se pot obţine carcase care vor avea conţinut diferit de carne şi de grăsime, aşa cum se poate observa în tabel.

Proporţia diferită de carne din carcasă este influenţată de rasă, de vârsta de sacrificare, de sex, dar şi de condiţiile de întreţinere şi de furajare.

Pentru a creşte precizia de apreciere a calităţii porcilor, în afară de greutate, la alegerea acestora pentru sacrificare se va ţine cont şi de conformaţia acestora.

• Porcii proveniţi din rasele de carne Marele alb, Landrace, Duroc, Pietrain, precum şi hibrizii din aceste rase, au un corp lung cu adâncimile corporale reduse. La aceste porcine, lungimea corpului măsurată de la creştetul capului şi până la baza cozii este cu 10-20 cm mai mare decât perimetrul toracic, ţesutul muscular este bine dezvoltat la nivelul spetei, al jambonului şi al liniei superioare a corpului.

Mersul acestor animale este vioi, iar în timpul deplasării se sesizează mişcarea spetei. La nivelul bărbiei, depozitele de grăsime sunt reduse, iar la palparea corpului se constată o consistenţă tare.

• Porcii proveniţi din rasele de grăsime sau metişii din aceste rase au un corp scurt şi foarte adânc, lungimea corpului fiind mai mică decât perimetrul toracic. La aceste porcine ţesutul muscular este slab dezvoltat.

În regiunea bărbiei şi a abdomenului apar depozite masive de grăsime, coada este înfundată între fese, iar la palparea corpului se constată o consistenţă mai moale. Mersul acestor porci este mai greoi, iar în timpul deplasării, din cauza depozitelor masive de grăsime subcutanată, nu se poate observa mişcarea spetei.

• Porci proveniţi din rasele mixte Bazna, Alb de Banat, Alb de Ruşeţu au o conformaţie corporală intermediară, între porcii de carne şi cei de grăsime.

Importanţa furajelor

La achiziţionarea porcinelor pentru sacrificare mai trebuie să avem în vedere şi cum, dar şi cu ce, s-au furajat animalele până atunci.

Porcinele cărora li s-au administrat la discreţie nutreţuri combinate de bună calitate, în structura cărora s-a utilizat orz şi mazăre, dau carcase de foarte bună calitate, prin urmare se va obţine cel mai bun randament la sacrificare.

Porcii care în preajma sacrificării au fost furajaţi pe bază de porumb dau la sacrificare carcase mai grase, grăsimea are o tentă gălbuie de la carotenul din porumb, iar în structura grăsimii predomină acizii graşi nesaturaţi, care dau o consistenţă mai mare acesteia şi predispun la fenomenul de râncezire mai devreme a grăsimi.

Furajarea porcinelor cu furaje de volum, precum sunt sfecla, dovleacul, borhoturile, resturile alimentare, contribuie la dezvoltarea tubului digestiv, reduc cu 3-4% randamentul la sacrificare şi contribuie la obţinerea de cărnuri cu un conţinut mai mare de apă, reducând durata de păstrare a acestora.

Folosirea în hrană înainte de sacrificare a unor componente cu miros neplăcut, cum ar fi făina de peşte, sau subprodusele lactate obţinute de la ovine, contribuie la obţinerea de carne şi de grăsime cu miros şi gust specific acestor furaje.

INDICII DATE DE VÂRSTĂ

Vârsta influenţează şi ea calitatea carcaselor, datorită particularităţilor fiziologice de dezvoltare ontogenetică diferită a organelor şi a ţesuturilor: de la naştere şi până la greutatea de 100 kg, ţesutul osos creşte de 30 de ori, ţesutul muscular, de 82 ori, iar ţesutul adipos, de 625 ori.

Pe baza creşterii diferitelor ţesuturi, a proporţiei acestora în sporul de creştere în greutate, în cadrul vârstei tineretului porcin supus creşterii şi îngrăşării se pot distinge trei perioade:

Perioada I, de la naştere şi până la vârsta de 6-7 luni, se caracterizează printr-o creştere intensă a ţesutului osos şi a celui muscular şi una redusă a ţesutului adipos.

Perioada a II-a, care durează de la 6-7 luni şi până la 12 luni, se caracterizează prin depuneri echilibrate de ţesut muscular şi adipos în carcasă.

Perioada a III-a începe după vârsta de 12 luni şi se caracterizează prin depuneri masive de grăsime şi reduse de carne.

În funcţie de aceste trei perioade de vârstă se pot distinge şi cele trei tipuri de îngrăşare: pentru carne, mixtă şi pentru grăsime.

ŞTIAŢI CĂ ...

• Masculii castraţi realizează sporuri de creştere mai mari şi au un randament mai bun la sacrificare, faţă de femele;

• Femelele, spre deosebire de masculii castraţi, dau la sacrificare carcase de calitate mai bună cu un procent de carne mai mare;

• Indicii date de piele şi de părul asupra calităţii porcinelor:

- pielea fină, bine întinsă pe corp, elastică şi cu un luciu caracteristic, precum şi un păr mai rar şi cu luciu, denotă animale sănătoase ce produc carcase de calitate superioară;

- pielea groasă, fără elasticitate şi luciu, acoperită de un ţesut pilos abundent, poate să indice o constituţie grosolană, un animal bolnav, tarat sau provenit din rase primitive cu un grad de ameliorare redus, care produc carcase de calitate inferioară;

• Pielea mai groasă şi un ţesut pilos mai abundent poate să apară şi la porcinele din rasele ameliorate, dar întreţinute în condiţii necorespunzătoare. Creşterea porcinelor la temperaturi mai mici de 10oC determină sporuri ale ţesutului pilos şi ale stratului de grăsime subcutanat cu efecte negative asupra calităţii carcaselor, faţă de porcii întreţinuţi la 18o-20oC.

TABEL: REZULTATE OBŢINUTE LA SACRIFICARE

•    porci cu greutatea de 100 kg, din trei categorii diferite