Herghelia Beclean, casa Lipiţanului negru

În anul 1971, ferma a trecut în administrarea Centrului Republican pentru Creşterea şi Calificarea Cailor de Rasă Bucureşti, fiind înfiinţat Depozitul de Armăsari ca unitate de sine stătătoare. Abia din anul 1985, atunci când s-a început formarea rasei Semigreu românesc, depozitul a primit titulatura de herghelie. Din anul 2002, odată cu reorganizarea Regiei Autonome a Cailor de Rasă, herghelia Beclean a trecut în subordinea Direcţiei Silvice Bistriţa.

Acum, în herghelia Beclean se cresc două rase: Lipiţanul negru şi Semigreul românesc. Efectivul total este de 327 de cai (dacă îl socotim şi pe primul mânz de anul acesta), din care 125 Lipiţan şi restul Semigreu. Dintre aceştia, 147 sunt armăsari de montă publică (din care 107 sunt în teritoriu), 5 armăsari pepinieri, 25 de iepe mamă Lipiţan şi 35 de iepe mamă Semigreu.

Lipiţanul negru

Rasa Lipiţan, celebră în lumea întreagă, s-a format în peninsula Istria, de pe teritoriul fostei Iugoslavii. Este o rasa veche, ale cărei baze au fost puse încă din anul 1580, odată cu înfiinţarea hergheliei Lipizza de către Karl Steiermark al-III-lea. Rasa Lipiţan este recunoscută mai ales pentru culoarea albă, însă la Beclean se creşte Lipiţanul de culoare neagră, o linie mult mai rară şi mai valoroasă.

Cu această varietate de culoare s-a pornit încă de la înfiinţarea hergheliei, iar acum aproape tot efectivul de Lipiţan este de culoare neagră. Mai sunt doar câteva exemplare de culoare albă şi numai câteva roib sau murg.

Traian Lăpuşte (foto), directorul hergheliei, se mândreşte cu faptul că s-a reuşit obţinerea de exemplare de culoare neagră chiar şi din linia Incitato, linie a cărei origine porneşte din Beclean, contele Bethlen fiind cel care, în anul 1802, a trimis, în Ungaria, un armăsar care a stat la baza formării celei de-a VIII-a linii din rasa Lipiţan.

Din linia Incitato există acum în herghelia Beclean două exemplare negre, un armăsar şi o iapă. În herghelie, toţi armăsarii pepinieri din rasa Lipiţan sunt negri, cu excepţia celui din linia Incitato care are o culoare sur-vânăt, specifică liniei Incitato. Lipiţanul este un cal nobil, uşor de dresat şi este folosit la călărie şi tracţiune uşoară.

Semigreul românesc

Cealaltă rasă crescută la Beclean şi care s-a format de fapt în această herghelie, este Semigreul românesc. Această rasă a fost gândită pentru zona Ardealului, să nu fie nici greu, de talia Ardenezului, şi nici uşor ca şi Lipiţanul. Pentru zona colinară, această rasă merge cel mai bine pentru tracţiune, aşa cum spune Traian Lăpuşte: „este blând ca şi ardeleanul”.

Rasa Semigreu românesc a fost creată din încrucişarea de armăsari din rasa Ardenez cu iepe Lipiţan şi cu infuzii de sânge de Trăpaş din sud. Acum rasa este stabilizată, iar exemplarele provenite din Semigreu românesc se recunosc în oricare „starvă” de cai din judeţele în care se găsesc armăsari pepinieri de la herghelia Beclean, această rasă fiind folosită timp de mai bine de 20 de ani pentru ameliorarea populaţiei locale de cabaline.

Baza furajeră

Pentru asigurarea furajelor necesare, herghelia dispune de 214 ha, din care cca. 100 ha este teren arabil, iar restul păşune şi fâneaţă. Suprafaţa este insuficientă dar, cu ajutorul amendamentelor şi îngrăşămintelor chimice, se obţin producţii relativ bune. Pentru păşunatul raţional este folosit gardul electric şi, în acest mod, nu rămâne nici un colţ de teren nefolosit.

Herghelia este totuşi nevoită să cumpere triticale şi orz. Anul acesta a crescut suprafaţa cultivată cu lucernă. Pe lângă cele 25 ha aflate în anul trei de cultură şi cele 10 ha de triticale care sunt deja în cultură, vor fi înfiinţate alte 34 ha de lucerniere şi 40 ha vor fi cultivate cu ovăz.

Bani din agrement

Este greu de întreţinut financiar un efectiv atât de mare de cabaline. Tocmai de aceea, de câţiva ani, la herghelia Beclean se încearcă, prin activităţi de turism şi agrement, atragerea de fonduri suplimentare. Aici funcţionează o clădire nouă în regim de minihotel, în care este asigurată cazarea şi masa celor interesaţi, iar pentru agrement se poate face călărie, plimbare cu trăsura, precum şi vizitarea hergheliei.

Pentru călărie, se pretează ambele rase. Semigreul este cuminte şi liniştit, iar pentru experţi armăsarii Lipiţan pot oferi senzaţii tari. O oră de călărie costă 15 lei, o sumă rezonabilă, faţă de preţurile practicate la alte herghelii.

Traian Lăpuşte ne spunea chiar că în duminica precedentă (n.r. 18 februarie) nu au avut suficiente şei, tocmai de aceea au mai cumpărat încă şase bucăţi. Îmbucurător este faptul că vin foarte mulţi copii, tocmai de aceea se vor achiziţiona şi doi ponei de la Lucina.

Tot aici se pot închiria trăsuri pentru plimbare şi chiar pentru nuntă. Herghelia are acum patru trăsuri, din care una pentru nunţi, echipată cu coviltir, care poate fi închiriată cu „ziua” pentru numai câteva sute de lei.

Campioni la atelaje

O altă latură a activităţilor desfăşurate la herghelia Beclean este cea sportivă. Anul trecut, echipa de atelaje a hergheliei s-a clasat constant în primele cinci locuri, la toate cele trei etape ale campionatului naţional la care a participat.

Directorul Lăpuşte este optimist şi speră că anul acesta se vor menţine în top, mai ales că acum au în echipă un driver care a fost de patru ori campion naţional. La Beclean se va organiza şi o etapă naţională a concursului de atelaje, în perioada 1-2 iunie.

Acum se află în pregătire 10 iepe de călărie pentru Parcul Naţional Munţii Rodnei, unde Direcţia Silvică Bistriţa vrea să organizeze excursii şi acţiuni de patrulare călare.

În ceea ce priveşte viitorul hergheliei, domnul Traian Lăpuşte consideră că va urma o restrângere a efectivelor, mai ales a celor de Semigreu românesc, deoarece această rasă nu se mai cere. Probabil, la fel ca în ţările vestice, calul va deveni un articol de agrement, de lux, tot mai puţin folosit pentru muncă; eventual, va continua să fie folosit în ferme ecologice.

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(46)/2007