Transhumanţa, la răscruce de drumuri
Crescător cu turmă de ţurcane
Începuturile practicării transhumanţei se pierd în negura vremurilor îndepărtate ale perioadei dacice. Numeroase documente confirmă practicarea acesteia, de către ardelenii şi oltenii de la munte, în zonele de câmpie din sudul şi vestul României actuale şi mult mai departe, în est, până la munţii Caucaz, iar spre vest până în Istria şi insulele Dalmaţiene de la Marea Adriatică.
Transhumanţa a pornit ca o necesitate de rentabilizare a creşterii oilor, odată cu creşterea numărului de animale din zonele premontane şi depresionare.
Transhumanţa nu este un moft
În aceste zone, creşterea ovinelor şi a taurinelor reprezintă îndeletnicirea de bază a localnicilor, dar potenţialul productiv al păşunilor şi fâneţelor este mult diminuat, atât datorită unei fertilităţi mai scăzute a solului, cât şi a perioadei scurte de vegetaţie (5-6 luni).
Este foarte clar că transhumanţa nu a fost şi nu este un moft, ci un mod de viaţă, prin care păstorii caută resurse furajere în zona de câmpie, mai ieftine şi în cantităţi suficiente pentru iernatul oilor.
În sensul practic, aşa cum preciza Prof. Vasile Taftă, transhumanţa reprezintă deplasarea sezonieră a păstorilor cu turmele de animale, îndeosebi de oi, toamna de la munte la câmpie (1 octombrie - 1 aprilie) şi primăvara spre vară, de la şes la munte.
Semitranshumanţa
Transhumanţa limitată (semitranshumanţa) constă în deplasarea ovinelor, mai ales Ţurcane, mai rar Ţigăi, la distanţe de 30-80 km în perioada de vară, după tuns, din zonele depresionare şi submontane spre păşunile montane.
Spre toamnă, oile se întorc din nou în sate sau la odăi (şoproane din lemn construite pe fâneţe în apropierea satelor la 6-12 km) unde sunt hrănite cu fân de deal, coceni de porumb, frunzare şi cantităţi mici de concentrate (100-200 gr/zi).
Acest tip de transhumanţă este specific zonelor: Argeş, Buzău, Vrancea, Sebeş-Alba, Haţeg, Bistriţa-Năsăud.
Transhumanţa tradiţională
Transhumanţa clasică (tradiţională) se realizează pe distanţe mult mai mari (100-500 km) prin pendulare între munte şi câmpie, pentru a folosi eficient toate resursele furajere disponibile (păşuni montane, mirişti, fâneţe otăvite, etc.). Acest tip de transhumanţă este practicat, de obicei, de crescătorii de oi cu efective mai mari din zonele submontane.
Cei din zonele Sibiului, Valea Sebeşului, Valea Jiului, se deplasează la începutul toamnei spre Câmpia de Vest prin Valea Mureşului, Crişului sau Someşului, iar cei din zonele Săcelele Braşovului, Vaideeni, Novaci, Vâlcea spre Balta Brăilei, în lunca Dunării sau Dobrogea, şi revin în satele natale primăvara.
Aici păşunează 1-2 luni pe fâneţe şi după ce vând o parte din miei şi tund oile, se deplasează pentru perioada de vară la păşunile din zona montană.
Europa nu interzice transhumanţa
Din punct de vedere sanitar veterinar, transhumanţa, practicată la voia întâmplării, poate conduce la răspândirea unor boli şi/sau la epizarea animalelor şi creşterea pierderilor prin mortalităţi, sacrificări de necesitate.
La începutul lunii februarie, autorităţile ANSVSA de la Bucureşti au anunţat, într-un exces de zel, că transhumanţa animalelor este interzisă. Experţii Comisiei Europene şi cei ai DG Sanco au reacţionat, precizând că dacă se respectă normele privind sănătatea şi bunăstarea animalelor, se are în vedere stimularea menţinerii metodelor tradiţionale de creştere a animalelor.
La nivelul UE, în anul 2004, s-a decis acordarea unei prime suplimentare în sprijinul crescătorilor de oi din zonele defavorizate, care practică transhumanţa.
De atunci, în vestul Europei, crescătorii din zonele în care ovinele şi caprinele constituie o activitate tradiţională ori contribuie în mod semnificativ la economia rurală, beneficiază de prime suplimentare de susţinere în valoare de 7 euro/oaie sau capră.
Aceste prime se acordă tuturor crescătorilor de oi sau capre care practică transhumanţa şi au exploataţia în zone geografice bine definite, pentru care s-a stabilit că transhumanţa reprezintă o practică tradiţională a creşterii ovinelor şi caprinelor şi deplasările animalelor sunt necesare din cauza lipsei de furaje în cantitate suficientă în perioada în care are loc transhumanţa.
Pentru a avea acces la prima suplimentară, exploataţia unui crescător trebuie să se situeze pe cel puţin 50% din suprafaţă în zonele defavorizate şi să ducă cel puţin 90% din oile înregistrate la păscut, nu mai puţin de 90 de zile consecutiv.
Prevederi legale
Prevederile legale privind transhumanţa se regăsesc în Regulamentele europene 1257/1999, 1782/2003 şi 1/2005. În regulamentul 1782/2003, la articolul 114, se prevede că în UE se admite ca ovinele sau caprinele să meargă pe jos sau să fie transportate cu vehicole agricole sau mijloace proprii de transport neautorizate pe o distanţă mai mică de 50 km de la exploataţie, fără ca aceste vehicole să fie autorizate.
Pentru distanţe mai mari de 50 km mijloacele de transport şi echipamentul de încărcare (rampă cu o înclinaţie de 26 grade) trebuie să fie specializate pentru transportul animalelor (curăţate, dezinfectate, acoperite, cu podea antiderapantă, prevăzute cu mijloace de iluminare a animalelor pentru noapte, aşternut, etc.).
Însă aceste mijloace de transport costă mult şi, fără o susţinere din partea Ministerului Agriculturii, foarte mulţi crescători de oi vor renunţa la transhumanţă şi totodată la creşterea oilor, acţiune ce ar conduce la depopularea mai accentuată a munţilor şi la pierderi economice însemnate.
Pentru transhumanţă se vor transporta numai animalele sănătoase şi într-o bună stare de întreţinere, iar dacă durata transportului depăşeşte opt ore, animalelor li se va asigura apă, hrană şi repaus.
Viteza unui mijloc de transport rutier specializat pentru transportul animalelor trebuie să fie de 30-40 km/oră, dar nu mai mult de 50 km/oră. ANSVSA recomandă pe bună dreptate, după opinia mea, transportul oilor pe distanţe mai mari de 50 km cu mijloace motorizate.
Transportul motorizat se face mult mai rapid, oile în deplasare nu se mai întâlnesc cu cele locale, se reduce oboseala şi se evită disputele cu localnicii şi producerea unor pagube în culturile acestora.
Pentru a putea fi transportate, ovinele trebuie să fie identificate (marcate cu crotalii) şi înregistrate în evidenţele primăriei locale.
Din acest an, pentru a pleca în transhumanţă, oierul trebuie să depună o cerere la Direcţia Sanitară Veterinară judeţeană, în care specifică cum efectuează deplasarea, traseul şi destinaţia, după care poate obţine (sau nu) o autorizaţie pentru transhumanţă.
Dacă respectă toate regulile de transhumanţă oierii pot beneficia de prime de susţinere a transhumanţei.
Până acum, Ministerul Agriculturii nu a stabilit încă zonele unde se poate practica transhumanţa şi nici dacă acordă o primă suplimentară pentru cei care o practică.
TRANSHUMANŢA
Practicarea transhumanţei este justificată din punct de vedere economic prin profitul realizat, zootehnic prin îmbunătăţirea condiţiilor de furajare şi ecologic prin fertilizarea suprafeţelor de păşune şi păstrarea vegetaţiei ierboase valoroase.
Sub aspect social, practicarea transhumanţei reprezintă o piatră de încercare pentru oieri prin izolarea de familie, la care se adaugă sute de kilometri parcurşi pe jos, de multe ori sub hărţuiala localnicilor şi foarte des prin ploi, viscole şi geruri.
Numai cei curajoşi, răbdători, viguroşi şi stăpâni pe sine se pot mândri cu titlu de păstori ai transhumanţei sau păstori profesionişti, care se delimitează de cei sedentari cu efective mai mici, în majoritate neprofesionişti.
Transhumanţa a avut un trecut glorios, are un prezent modest şi poate avea (sau nu) şi un viitor.
Articol publicat în revista Ferma nr. 2(46)/2007
Articole corelate
Atât la Indagra, în toamna anului trecut, cât şi la Expoziţia naţională de ovine de la Sibiu din acest an, a...
[ continuare ]
Munţii Retezatului cu păşunile, lacurile glaciare şi pâraiele din golul de munte de deasupra pădurilor reprezintă...
[ continuare ]
În zilele de 29 şi 30 septembrie s-a desfăşurat la Bran o sărbătoare specifică oierilor - „Răvăşitul...
[ continuare ]
Pajiştile montane ale României, răspândite de la şase-opt sute de metri altitudine până la 2544... [ continuare ]
Traditie
Micii producători de ţuică, pălincă sau rachiu din fructe vor fi obligaţi, în continuare, la plata accizei ...
[ continuare ]
Revin mereu într-unul din acele locuri binecuvântate de Dumnezeu, în care parcă timpul s-a oprit şi ...
[ continuare ]
La începutul lunii februarie am vizitat mai multe ferme de taurine din Salonta, judeţul Bihor. Despre acestea ...
[ continuare ]
Sărbătoarea Sfântă a Învierii Domnului să reverse asupra dumneavoastră şi a celor dragi, multă ...
[ continuare ]
În vechea tradiţie populară românească, în ziua de Sfântul Gheorghe (23 aprilie) era ...
[ continuare ]
Începuturile practicării transhumanţei se pierd în negura vremurilor îndepărtate ale perioadei dacice. Numeroase ...
[ continuare ]
Despre criteriile de delimitare a zonei montane din România şi delimitarea propriu-zisă până la nivelul ...
[ continuare ]
Maria Radna este cel mai important loc de pelerinaj din Banat al Bisericii Catolice.
[ continuare ]
Ştiind sigur că o fărâmă de veşnicie s-a născut şi în satul meu, cum este normal conform ...
[ continuare ]
Cele mai citite azi
- Proiecte Sapard prelungite
- La Cărări, locul în care natura şi-a adunat toate legendele
- Ordin nr. 762 din 19/12/2008
- Calitatea şi mărimea fructelor, controlate prin rărire
- Cultura mare în Ianuarie - Februarie
- Ferma piscicolă - riscuri şi oportunităţi
- Pregătirea familiilor de albine pentru iernare 1
- Întreţinerea oilor în perioada de toamnă şi în stabulaţie
- Abatorul de iepuri, o afacere care promite
- Pregătiţi-vă din timp pentru sezonul rece!
Cele mai comentate azi
- Momentan nu sunt articole comentate
Abonare Newsletter
Poza zilei
Nufăr rozForum Agroinfo.ro
- Ostfriesisches Milchschaf (7/9/2010 15:58:37)
- Cum putem opri caderea parului (7/9/2010 12:1:52)
- Tratarea perilor bolnavi (7/9/2010 8:45:30)
- Adaposturi semideschise (7/9/2010 6:30:27)
- Subventii (6/9/2010 23:16:43)
- Zaharul nu calmeaza durerile bebelusilor (5/9/2010 21:53:36)
- Bovine de carne (5/9/2010 19:10:15)
- ferma modulata de porci (5/9/2010 13:47:3)
- ferme porcine (5/9/2010 13:41:53)
- Taurul d-voastra favorit (4/9/2010 19:58:43)
De unde vă procuraţi sămânţa necesară pentru campania de primăvară?
VOTEAZAVotul dvs. a fost adaugat cu succes!
- Indagra Farm 2010 (10-11-2010)
- Agromalim (10-09-2009)
- Pet Expo 2010 (18-06-2010)
- TimAgralim (10-06-2010)
- InterLacta 2010 (03-06-2010)
- Agraria (05-05-2010)
- Salonul International de vinuri Vinvest (16-04-2010)
- AgromExpo Bacău (08-04-2010)
- MoldAgroTech (31-03-2010)
- Agro Expo Bucovina (19-03-2010)
Tradiţia ne-a făcut să credem că noi producem cereale numai pentru a le folosi exclusiv în hrana omului sau a animalelor.
Borceagul de toamnă
La scurt timp după anul 1990, cei care conduceau agricultura României au desfiinţat sistemul naţional de producere a seminţelor, care a fost conceput pentru o agricultură cooperatistă şi de stat, deci nepotrivit unei agriculturi private, a cărei naştere se aştepta.
Utilaje Güttler la Voiteg
Centrul Româno-German de Pregătire şi Perfecţionare Profesională în Domeniul Agriculturii din localitatea Voiteg a făcut un pas important pentru pregătirea fermierilor care doresc să se specializeze în domeniul întreţinerii şi exploatării maşinilor agricole, prin stabilirea unei colaborări cu firma Guttler.
“Paradisul legumelor”, o lecţie de business
Săturându-se să vadă doar la televizor cum se poate face agricultură performantă, legumicultorii din judeţul Arad s-au încumetat să spargă tiparele înfiinţând, după lege, primul grup de producători legumicoli din România.
Energie produsă în fermă
În ultimii ani, subiectul securităţii energetice, a independenţei energetice şi obţinerii de energie din materii prime care se pot reface într-un timp scurt (resurse regenerabile), a devenit atât de popular încât a depăşit nivelul discuţiilor din mediile ştiinţifice sau guvernamentale, iar acum se bucură de interesul oamenilor de rând.
Gardul electric şi organizarea păşunatului
Reprezintă mijlocul cel mai eficient pentru organizarea păşunatului în tarlale pentru protecţia animalelor domestice împotriva animalelor sălbatice prădătoare sau pentru delimitarea padocurilor pentru animale.
Condiţii tehnologice pentru reuşita culturii de lucernă
O CULTURĂ REUŞITĂ
Investiţia în lucrările de tehnologie, aplicate în primul an de vegetaţie, garantează realizarea unei culturi de lucernă uniformă, de mare productivitate şi de folosinţă îndelungată.
Structura unei bucătării furajere pentru fermele zootehnice
Bucătăriile furajere (F.N.C.-urile sau micro F.N.C.-urile) sunt sisteme complexe care se folosesc pentru prepararea hranei animalelor din fermele zootehnice. În funcţie de productivitatea lor, ele se compun, în principiu, din următoarele elemente: silozuri de materii prime; silozuri de produs finit; mori; amestecătoare; dozatoare pentru premixuri; dozatoare de ulei; utilaje de transfer materii prime şi produse finite; computere de proces şi accesorii; echipamente electrice şi accesorii.
De la gunoiul de grajd la energia electrică
Cererea tot mai mare de energie şi preţul ridicat al ţiţeiului şi al gazelor naturale constituie, fără doar şi poate, un subiect de actualitate. Acest lucru a dus la un interes crescând al oamenilor în găsirea de surse de energie regenerabilă, cum sunt biocombustibilii, deşeurile celulozice, vântul, energia solară sau gunoiul de grajd.
Biogazul, protectorul neconvenţional al mediului
Cei care au lucrat în sectorul creşterii animalelor în timpul socialismului ştiu că a fost o perioadă în care s-a discutat foarte mult şi chiar s-au construit staţii de producere a biogazului din dejecţii de animale. Din anumite motive entuziasmul a trecut şi biogazul a „fâsâit” slab până s-a stins.
Mai multe Tehnologii Agricole