Satul românesc sau întoarcerea la credinţă
Am participat în acest an la sărbătoarea de „Măsura oilor” a prundenilor, ...
Ştiind sigur că o fărâmă de veşnicie s-a născut şi în satul meu, cum este normal conform proporţionalitătii, eu, care simt că figurez în lăturaşa constitutivă, îmi iau răspunderea să încerc, privindu-mi satul din amontele său existenţial, unele explicaţii, unele descifrări...
Desigur, mă refer la satul meu şi prin extensie şi la altele, de până la 1965, când şi cât încă războiul de ţesut mai cadenţa cu bătăile sale scurgerea timpului şi asigura fiecărei case, unde o săteancă îl anima, independenţa aproape totală faţă de statul căruia îi aparţinea.
Niciodată statul nu a ştiut ce datorează şi cum să mulţumească sătencei şi familiei sale pentru câtă libertate i-au acordat, să-şi rezolve alte treburi, prin independenţa economică pe care şi-au creat-o cu mâinile şi cu mintea lor.
Mi-e teamă că statul, generic vorbind, nu se va mai întâlni niciodată cu o ţară de oameni, cărora, eventual, să le aducă la "bolta" din sat, sare, petrol şi cam atât. În rest, rezolvându-se totul în interiorul gospodăriei şi al satului.
Ce s-a întâmplat cu veşnicia, după acel an 1965, nu ştiu, dar, am aşa nişte speranţe nemotivate clar şi cu rădăcini ce parcă vin mai puţin din pământ şi mai mult din cer, că s-a aciuat ea pe undeva şi că nu i-a părăsit şi nici nu-i va părăsi niciodată pe Manole, pe Făt-Frumos şi pe Mioriţa.
Modul de viaţă sătesc excela până la profunzime în îmbinarea unei independenţe economice aproape totală cu dependenţa socială, culturală, administrativă, morală, juridică, etică, estetică a unora faţă de alţii şi a tuturor faţă de biserică şi stat. Practicarea în fiecare casă ţărănească a tuturor "meseriilor" necesare asigurării desfăşurării vieţii, într-o aşa numită economie naturală, făcea din fiecare casă o casă- ţară.
Deosebit de puţine erau, în satul patriarhal românesc, dotările necesare diverselor faze ale activităţilor practicate în casă sau în câmp, pe care să nu le aibă în posesie individuală fiecare gospodărie. În ceea ce priveşte executarea unor obiecte cu grad de dificultate mai mare, cum ar fi o roată de car, un jug pentru vite, o casă sau altă construcţie, satul avea, lăsat de la Domnul, măcar câte unul din locuitorii săi cu abilităţi native şi apoi şi cultivate, pentru fiecare asemenea trebuinţe.
În această nesfârşită diviziune socială a muncii, la fel s-au întâmplat lucrurile şi cu "acoperirea" altor trebuinţe ale satului ancestral şi aşa a apărut la nevoie, moaşa satului, bocitoarea satului, vraciul (vrăjitorul) satului, muzicanţii satului, starostele nunţilor etc.
În acest context, dar în altă ordine de idei, mi-am dat seama, de exemplu, că expresia "îmbinarea plăcutului cu utilul" era cunoscută în sat de sute de ani, de vreme ce organizau clăci şi şezători, unde nici nu se ştia clar dacă era mai importantă, până-n final, partea economică sau cea cultural - distractivă, cu toate că organizarea clăcii era dictată de necesităţi economice.
Aşadar, şezătoarea, tăiatul porcului, ajutorarea la diverse ocazii etc. presupuneau participarea largă a colectivităţii. Participarea era unamimă şi avea loc fără citaţie de la primărie sau de la partid şi fără "sprijinul" jandariului. Unanimitatea era dată de precepte etice şi morale transmise oral, dar mai tari ca legea ţării, de multe ori sintetizate doar de câte o expresie simplă: "nu stă fain să lipseşti".
Unitatea de precepte şi concepţii socio-culturale, de etică şi morală, făcea din sat o unitate administrativ-teritorială unică şi aproape indestructibilă şi, nu cum s-a crezut şi încă se mai crede, că determinante au fost şi sunt întotdeauna criteriile economice şi considerentele de ordin material.
După cum am arătat, în satul la care mă refer eu, familiile prin organizarea lor, îşi asigurau independenţa economică aproape completă, atât faţă de stat cât şi unele faţă de altele. În spaţiul neeconomic însă, familiile aveau nevoie unele de altele atât de mult, încât făceau din suma familiilor unei aşezări, o unitate de nucleu, de unde nu se putea separa nici un element fără urmări grave.
Credinţa comună în Dumnezeu, evenimente ca nunta, înmormântarea, apărarea de foc sau de apă, apărarea de jivine, cu patru sau două picioare, care-şi vărsau balele privind de prin hăţişuri, sunt tot atâtea dovezi de unitate şi luptă comună, motive de bucurie şi îngrijorare, creând, prin păstrarea evenimentelor în memoria colectivă, covorul fermecat şi fermecător de fapte şi istorii locale care s-au rostuit în ţesătura vremii cu cele ale celorlalte colectivităţi vecine şi de aceeaşi sorginte, constituind astfel, pagină cu pagină, Istoria Ţării.
În spaţiul moral, etic, juridic şi estetic al satului românesc, când dreptatea se împărţea la Viena şi de nu acolo atunci la Constantinopol, sau în alte părţi, şi, până acolo era departe, în sat, după "bătaia" lui Dumnezeu, guverna cea mai perfectă şi simplă în acelaşi timp formă de justiţie, morală, etică, estetică şi chiar juridică. Şi anume, "gura satului".
Folclorul nostru, care a fost principala formă de păstrare şi transmitere a acestor categorii morale, etice şi filozofice, este ilustrativ în acest sens, într-un fel în care în Europa s-ar putea să nu mai aibă rivali.
Stând aşa, în amontele, chiar şi geografic, al satului meu şi cântărindu-l cu mintea dar şi cu inima, îmi dau seama că vicisitudinile care s-au abătut asupra lui şi însăşi evoluţia (sau involuţia) sa în 50 de ani de observaţie, au erodat repede şi sigur hăţişul de rădăcini multiseculare care au ţinut satul ca o entitate social-culturală, administrativ-teritorială şi apoi şi economică.
Aşa cum s-a mai întâmplat în cei două mii şi ceva de ani de când noi ne rugăm unui singur Dumnezeu, au mai fost timpuri de confuzie şi de vinovate, şi poate, uneori, nevinovate amnezii colective. De fiecare dată însă, Pronia cerească ne-a liniştit busolele spiritului.
În acest moment, cred că din nou ne va salva Credinţa, reîntoarcerea la credinţă, aşa cum scrie Cartea, iar Veşnicia s-ar putea s-o regăsim, aşteptându-ne revenirea, la Moldoviţa şi Lainici, la Nicula şi Crişan, la Probota şi Căpriana, la Bodrog şi Săpânţa.
Articol publicat în revista Ferma nr. 2(46)/2007
Articole corelate
Odată cu primăvara, când iarba începe să încolţească, „Măsura oilor” şi formarea stânilor, premergătoare...
[ continuare ]
În faţa avalanşei de importuri, brevetarea produselor tradiţionale reprezintă o soluţie pentru producătorii...
[ continuare ]
Ceea ce trebuia să se petreacă de 20 de ani încoace, iată, s-a săvârşit în urmă cu două zile: mă refer la...
[ continuare ]
Zilele comunei, aniversarea a 481 de ani de la prima atestare documentară, Sfântul Dumitru, şi, nu în... [ continuare ]
Începând cu 1 ianuarie 2007, România va fi membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană. Experţii Uniunii... [ continuare ]
Traditie
Micii producători de ţuică, pălincă sau rachiu din fructe vor fi obligaţi, în continuare, la plata accizei ...
[ continuare ]
Revin mereu într-unul din acele locuri binecuvântate de Dumnezeu, în care parcă timpul s-a oprit şi ...
[ continuare ]
La începutul lunii februarie am vizitat mai multe ferme de taurine din Salonta, judeţul Bihor. Despre acestea ...
[ continuare ]
Sărbătoarea Sfântă a Învierii Domnului să reverse asupra dumneavoastră şi a celor dragi, multă ...
[ continuare ]
În vechea tradiţie populară românească, în ziua de Sfântul Gheorghe (23 aprilie) era ...
[ continuare ]
Începuturile practicării transhumanţei se pierd în negura vremurilor îndepărtate ale perioadei dacice. Numeroase ...
[ continuare ]
Despre criteriile de delimitare a zonei montane din România şi delimitarea propriu-zisă până la nivelul ...
[ continuare ]
Maria Radna este cel mai important loc de pelerinaj din Banat al Bisericii Catolice.
[ continuare ]
Ştiind sigur că o fărâmă de veşnicie s-a născut şi în satul meu, cum este normal conform ...
[ continuare ]
Cele mai citite azi
- Eficienţa înfiinţării exploataţiilor de cultură a zmeurei
- Pregătirea familiilor de albine pentru iernare 1
- SECARA – Secale cereale L.
- Ferma piscicolă - riscuri şi oportunităţi
- Vă aşteptăm la Agraria 2009
- Trei plante furajere, un amestec unic
- Reguli de aur pentru îngrăşarea porcilor
- POPAS DE SUFLET - Icoanele pe sticlă de la Sibiel
- Rase performante de iepuri: Californian
- Actualul colectiv Ferma
Cele mai comentate azi
Abonare Newsletter
Poza zilei
Petale galbene de Floarea SoareluiForum Agroinfo.ro
- Telefoanele mobile - mai multi microbi decat toaleta (31/7/2010 23:11:48)
- Rezultatele cainilor produsi in CNCCR (31/7/2010 20:14:24)
- www.antiosiceanu.forumhit.ro (31/7/2010 11:14:24)
- Guran de Curtea Veche o bomba genetica cu ceas (31/7/2010 10:2:5)
- Mioritici in USA (31/7/2010 9:51:23)
- Subventii (30/7/2010 19:51:49)
- Claas (30/7/2010 6:43:37)
- Tratarea perilor bolnavi (29/7/2010 9:20:50)
- Bovine de carne (28/7/2010 21:31:41)
- documente productia de rosii (28/7/2010 14:26:4)
De unde vă procuraţi sămânţa necesară pentru campania de primăvară?
VOTEAZAVotul dvs. a fost adaugat cu succes!
- Indagra Farm 2010 (10-11-2010)
- Agromalim (10-09-2009)
- Pet Expo 2010 (18-06-2010)
- TimAgralim (10-06-2010)
- InterLacta 2010 (03-06-2010)
- Agraria (05-05-2010)
- Salonul International de vinuri Vinvest (16-04-2010)
- AgromExpo Bacău (08-04-2010)
- MoldAgroTech (31-03-2010)
- Agro Expo Bucovina (19-03-2010)
Centrul Româno-German de Pregătire şi Perfecţionare Profesională în Domeniul Agriculturii din localitatea Voiteg a făcut un pas important pentru pregătirea fermierilor care doresc să se specializeze în domeniul întreţinerii şi exploatării maşinilor agricole, prin stabilirea unei colaborări cu firma Guttler.
“Paradisul legumelor”, o lecţie de business
Săturându-se să vadă doar la televizor cum se poate face agricultură performantă, legumicultorii din judeţul Arad s-au încumetat să spargă tiparele înfiinţând, după lege, primul grup de producători legumicoli din România.
Energie produsă în fermă
În ultimii ani, subiectul securităţii energetice, a independenţei energetice şi obţinerii de energie din materii prime care se pot reface într-un timp scurt (resurse regenerabile), a devenit atât de popular încât a depăşit nivelul discuţiilor din mediile ştiinţifice sau guvernamentale, iar acum se bucură de interesul oamenilor de rând.
Gardul electric şi organizarea păşunatului
Reprezintă mijlocul cel mai eficient pentru organizarea păşunatului în tarlale pentru protecţia animalelor domestice împotriva animalelor sălbatice prădătoare sau pentru delimitarea padocurilor pentru animale.
Structura unei bucătării furajere pentru fermele zootehnice
Bucătăriile furajere (F.N.C.-urile sau micro F.N.C.-urile) sunt sisteme complexe care se folosesc pentru prepararea hranei animalelor din fermele zootehnice. În funcţie de productivitatea lor, ele se compun, în principiu, din următoarele elemente: silozuri de materii prime; silozuri de produs finit; mori; amestecătoare; dozatoare pentru premixuri; dozatoare de ulei; utilaje de transfer materii prime şi produse finite; computere de proces şi accesorii; echipamente electrice şi accesorii.
De la gunoiul de grajd la energia electrică
Cererea tot mai mare de energie şi preţul ridicat al ţiţeiului şi al gazelor naturale constituie, fără doar şi poate, un subiect de actualitate. Acest lucru a dus la un interes crescând al oamenilor în găsirea de surse de energie regenerabilă, cum sunt biocombustibilii, deşeurile celulozice, vântul, energia solară sau gunoiul de grajd.
Biogazul, protectorul neconvenţional al mediului
Cei care au lucrat în sectorul creşterii animalelor în timpul socialismului ştiu că a fost o perioadă în care s-a discutat foarte mult şi chiar s-au construit staţii de producere a biogazului din dejecţii de animale. Din anumite motive entuziasmul a trecut şi biogazul a „fâsâit” slab până s-a stins.
OVĂZUL – Avena sativa L.
1. Importanţa furajeră
Particularităţile agrobiologice şi importanţa ovăzului au determinat răspândirea cultivării acestei specii în zonele cu climat mai umed şi răcoros, de pe toate continentele. În ţara noastră, în ultimii ani, ovăzul este cereala păioasă de primăvară cea mai cultivată, suprafaţa fiind în jur de 100 000 ha.
MEIUL – Panicum miliaceum L.
1. Importanţă furajeră
Deşi din punct de vedere alimentar, meiul este considerată o cereală de mai mică importanţă, valoarea furajeră a acestei specii este mai ridicată datorită următoarelor particularităţi:
Sfecla furajeră (Beta vulgaris ssp. crassa)
Are capacitate mare de producţie şi calitate ridicată.
Mai multe Tehnologii Agricole