Structura unei bucătării furajere pentru fermele zootehnice

Fiecare sistem complex de acest gen este unicat, am putea spune, pentru că este proiectat pentru nevoi specifice, va deservi diferite specii, ca de exemplu: porci, păsări, bovine, ovine, peşti etc., va avea o schemă de amplasament proprie, va fi montat într-o clădire existentă, adaptată sau nouă şi va funcţiona, în principal, pentru una, două sau mai multe reţete.

Silozurile de materii prime

Acest tip de silozuri (Fig. 1) sunt în general construite din tablă galvanizată ondulată şi pot avea o infinitate de tipo-dimensiuni, rezultând construcţii mai zvelte (înalte şi cu diametru mic) sau cu diametre mai mari şi înălţimi mai mici, în funcţie de condiţiile locale (suprafeţe, obstacole, preferinţele beneficiarului).

Silozurile cu fund plat sau silozurile cilindro-tronconice sunt silozuri metalice de exterior care pot fi folosite mai cu seamă pentru depozitarea materiilor prime (porumb, orz, grâu furajer, şroturi de floarea-soarelui, şroturi de soia, mazăre etc.), dar şi a produsului finit (furaje combinate obţinute după reţeta dorită în cadrul Bucătăriei furajere, F.N.C.-ului sau micro F.N.C.-ului). Capacităţile lor de stocare pot varia uzual între 50-850 mc adică cca 40-650 t pentru materii prime şi 6-48 mc, adică cca. 4-30 t/celulă pentru produs finit.

• Silozurile metalice de interior se folosesc, de regulă, pentru cereale şi oleo-proteaginoase.

• Silozurile din fibră de sticlă (Fig. 2) se utilizează de obicei pentru produsul finit, fiind de regulă cilindro-tronconice, cu unghiuri de golire care ajung până la 67 de grade pentru facilitarea scurgerii făinurilor, ele putând varia ca şi capacitate între 4-31 mc, adică cca 2,5-18,5 t/celulă. Se folosesc frecvent ca silozuri de capăt de grajd, pentru a asigura stocul de produsul finit pe câteva zile pentru liniile de alimentare din interiorul grajdului.

• Silozurile de tip sac (de tip “Trevira”), cu foarte bune calităţi anticondens sunt folosite mai ales pentru a avea un stoc tampon dintr-un anumit produs finit (o anumită reţetă). Capacităţile uzuale pentru aceste tipuri de silozuri sunt cuprinse între 3-26 mc, adică 2-17 t/siloz (Fig. 3).

Morile

• Morile cu aspiraţie prezintă avantajul pretabilităţii la soluţii de alimentare mai ieftine (sonde de aspiraţie sau pâlnii de aspiraţie, deviatoare de flux cu clapetă acţionate manual sau cu servomotor). Astfel, o sondă de aspiraţie ­ un deviator cu două căi acţionat de servomotor ­ tubulatura aferentă de aspiraţie şi refulare ­ unitatea de comandă şi protecţie pot însuma între 700-1.000 euro pentru deservirea unui siloz sau a unei macrocomponente.

MORILE CU ASPIRAŢIE

• Morile cu ax vertical (Fig. 4), deservite de transportoare melcate înclinate sunt mai scumpe cu 300-600 euro per unitate faţă de morile cu aspiraţie (variabil în funcţie de lungimea melcului, respectiv de distanţa de la siloz la moară şi de motorizare). Acestea din urmă pot fi antrenate de motoare trifazice cu puteri cuprinse între 5,5-55 kW, cu productivităţi cuprinse între 750-6.000 kg/h  (determinări de productivitate pentru cereale la umidate de 14%, măcinate prin sită de Ø 4 mm). Ele permit dezvoltări uzuale de micro F.N.C.-uri cu productivităţi de 2-4 t/h produs finit, iar dacă se utilizează baterii de 2 mori se pot atinge productivităţi de 5-10 t/h.

MORILE CU AX VERTICAL

Amestecătoarele

Amestecătoarele (Fig. 5, 6, 7 şi 8) sau omogenizatoarele, realizează amestecarea şi omogenizarea macro şi micro-componentelor dintr-o reţetă furajeră şi pot fi verticale sau orizontale. Cele verticale sunt folosite în toate tipurile de bucătării furajere, pregătind hrană pentru toate speciile de animale.

Deşi realizează grade de omogenitate de 1:100.000, ele sunt considerate mai puţin pretenţioase, construcţia este simplă şi au un preţ de cost mai scăzut. Singurul lor dezavantaj este considerat timpul de amestec, de regulă dublu faţă de cele orizontale.

Acestea din urmă, sunt mai întâlnite pentru prepararea hranei pentru păsări sau în centrele de prestări servicii pentru terţi. Realizând grade de omogenitate mai ridicate, timpi de amestec scurţi ele au totuşi dezavantajul unei complexităţi constructive mai mari, implicit al unui preţ de cost mai ridicat şi costuri de exploatare mai ridicate, datorită motorizării superioare. Amestecătoarele orizontale permit şi înglobarea de grăsimi lichide în reţete, în procentaj de până la 10%.

AMESTECĂTOARE

Varianta gospodărească

Varianta gospodărească (Fig. 9) pentru prepararea  unor reţete furajere simple, dar cu mai multă manoperă înglobată, poate fi cuplarea unei mori cu un amestecător, ca utilaje idependente, legate funcţional cu accesoriile necesare sau chiar a unui utilaj compact, cu şasiu comun, pe care este montată o moară de mică capacitate (700-2.000 kg/h), cu motor de 5,5-7,5 kW, un melc de transfer, un amestecător de 500-1.000 kg capacitate masică utilă şi eventual un releu de timp pentru reglarea timpului de amestec.

Kompacktmischer-ul poate fi o soluţie de început, chiar dacă s-ar impune completată cu 2-3 şnecuri de alimentare, un şnec de golire şi 1-2 saci de produs finit, eventual un sistem de cântărire şi afişare pentru controlul cantităţilor intrate în reţetă. Pentru o fermă de 200-300 porci, 50-100 vaci de lapte sau tăuraşi la îngrăsat şi chiar şi pentru ferme de 5.000-20.000 păsări un astfel de utilaj poate reprezenta o soluţie, mai ales dacă există forţă de muncă suficientă pentru manipularea materiilor prime şi a produselor finite.

Dozatoare

În ceea ce priveşte dozarea premixurilor (Fig. 10 a, b, c) aceasta se poate face cu dozatoare cu spiră de Ø 75-125 mm (a), cu productivităţi de 600-4.000 kg/h sau cu transportoare melcate de mică productivitate. Dozarea uleiului sau al altor grăsimi sub formă lichidă se poate face cu instalaţii de dozare cu pompe pentru ulei (b), iar a substanţelor de conservare cu dozatoare speciale pentru substanţe de conservare (c).

Articol publicat în revista Ferma nr. 1(45)/2007