SECARA – Secale cereale L.
Spic de secara
Secara este a doua cereală panificabilă după grâu şi se cultivă în zonele mai puţin favorabile pentru cultura grâului: soluri acide sau nisipoase, climă rece şi umedă.
1. Importanţa furajeră
Importanţa economică a secarei este dată de următoarele însuşiri:
● făina de secară folosită la prepararea pâini, asigură hrana pentru o bună parte a populaţiei globului;
● în hrana animalelor secara se foloseşte în amestec cu măzărichea sau mazărea de toamnă, sub formă de borceaguri;
● din punct de vedere calitativ, boabele de secară conţin în medie, 13% proteine, 2 % grăsimi; 2,5% celuloză, 80% hidraţi de carbon, substanţe minerale, vitaminele B1, B2, PP;
● în condiţii naturale sau prin infecţie artificială apare boala numită cornul secarei (Claviceps purpurea), prin formarea de scleroţi în locul boabelor. Aceasta poate produce îmbolnăviri animalelor, cunoscute sub numele de ergotisme, datorate conţinutului în alcaloizi toxici (ergotoxină, ergotină, cornutină). În industria farmaceutică scleroţii de cornul secarei se folosesc pentru prepararea unor medicamente împotriva hemoragiilor, afecţiuni circulatori, tensiunii arteriale.
2. Însuşiri morfologice şi fiziologice
În comparaţie cu grâul de toamnă, secara, la germinare, formează patru rădăcini seminale, iar poziţia nodului de înfrăţire este superficială faţă de sol.
Rădăcinile coronare au o creştere puternică, se ramifică abundent, fiind mai dezvoltate pe solurile sărace şi nisipoase.
Aparatul vegetativ este format din lăstari cu 5-6 internoduri şi înălţimea de 120-170 cm. La începutul creşterii vegetative, frunzele au culoarea roşie-violacee, apoi devine verde albăstruie.
Inflorescenţa este un spic cu câte un singur spiculeţ biflor la fiecare călcâi al rahisului, protejat de 2 glume, cu paleea inferioară aristată.
În comparaţie cu grâul, secara înspică cu aproximativ două săptămâni mai devreme, iar înflorirea se realizează la 10-12 zile după înspicare.
Fructul este o cariopsă golaşă, de culoare verde-gălbuie, cu MMB de 30-40g.
3. Sistematică şi soiuri
Secara cultivată aparţine speciei Secale cereale L., care cuprinde 13 varietăţi. În ţara noastră soiurile cultivate aparţin varietăţii Secale cereale var. vulgare.
Pentru producerea de boabe şi furaj verde se cultivă următoarele soiuri: Gloria, Orizont, Suceava. Soiul Ergo se cultivă numai pentru producerea scleroţilor de Calviceps purpurea.
4. Cerinţe faţă de factorii de vegetaţie.
Faţă de căldură au cerinţe moderate, având temperatura minimă germinaţie a seminţelor de 1-2 0C, iar suma temperaturilor din timpul vegetaţiei de 1800-20000C.
În timpul iernii, plantele tinere suportă temperaturi de până la –200C, fără să fie acoperite de zăpadă.
Cerinţele faţă de umiditate sunt mai mari, de aceea secara se cultivă în zonele mai umede şi răcoroase.
Dintre cerealele păioase, secara poate fi cultivată pe soluri mai sărace, nisipoase şi acide, datorită sistemului radicular foarte dezvoltat şi a capacităţii ridicate de absorbţie. În acest sens, cele mai potrivite soluri sunt solurile brune-argilo-iluviale, brune luvice şi luvisolurile albice. Totodată, poate fi cultivată şi pe solurile nisipoase irigate.
5. Zonele de cultivare
În funcţie de cerinţele faţă de factorii climatici, secara poate fi cultivată în ţara noastră în zonele subcarpatice cu climat umed şi răcoros, în depresiunile intramontane şi microzonele cu soluri podzolice din Transilvania şi nord-vestul Moldovei.
6. Tehnologia de cultivare
Rotaţia.
Deşi nu are pretenţii deosebite faţă de planta premergătoare, secara se cultivă după plante care se recoltează până la sfârşitul lunii august, cum sunt: leguminoasele anuale şi perene, borceagurile, rapiţa, cartofii timpurii, floarea soarelui, hibrizii timpurii de porumb.
La rândul său, secara este o bună premergătoare pentru toate speciile din zona ei de cultivare, lasă terenul curat de buruieni şi se pot executa la timp lucrările de pregătire a solului.
Lucrările solului.
Lucrările agrotehnice de pregătire a patului germinativ sunt asemănătoare cu cele ale grâului, atenţie mai mare acordându-se gradului de mărunţire a solului deoarece secara se seamănă cu 1-2 cm mai superficial decât grâul, iar nodul de înfrăţire se formează mai aproape de suprafaţa solului.
Arătura se va executa cu cel puţin o lună înaintea semănatului, iar pregătirea patului germinativ cu câteva zile înaintea semănatului.
Fertilizarea.
Deşi are o capacitate ridicată de solubilizare a elementelor nutritive din compuşi mai greu solubili ai solului, secara reacţionează puternic la aplicarea de îngrăşăminte. Astfel, în zonele umede şi pe solurile cu fertilitate scăzută, se aplică toamna, sub arătură, 20-30 t/ha gunoi de grajd şi o doză de P60. În lipsa gunoiului se aplică N70.
În condiţiile solurilor nisipoase irigate, fertilizarea se efectuează cu următoarea doză: N80-100 P60-70 K70-80.
Sămânţa şi semănatul.
Sămânţa de secară folosită la semănat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime de calitate: puritatea de 98%, germinaţia de 92% şi lipsa scleroţilor de Claviceps purpurea. Înainte de semănat sămânţa se tratează cu Vitavax 200 FF (300 ml/100 kg seminţe).
Epoca optimă de semănat este în funcţie de zona de cultură: între 15-20 septembrie, în zonele nordice şi 1-10 octombrie în zonele sudice.
Densitatea optimă este de 500-600 boabe germinabile/m2, distanţa între rânduri de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat de 4-5 cm.
Norma de semănat este de 160-200 kg/ha.
Lucrări de întreţinere
Primăvara devreme pe terenurile cu plante dezrădăcinate („descălţate”), se efectuează o uşoară tăvălugire cu tăvălugul neted.
Combaterea buruienilor se realizează prin aceleaşi lucrări ca în cazul grâului: respectarea rotaţiei, lucrările solului, aplicarea de erbicide. Pe terenurile cu grad mai ridicat de îmburuienare se pot aplica următoarele erbicide: Sare de amină (1,5 – 2,0 l/ha) sau Iloxan 28 CE (2,0 – 2,5 l/ha).
În condiţiile solurilor nisipoase irigate, se aplică o udare de răsărire, toamna, de 300 – 400 m3/ha, iar în timpul vegetaţiei 1 – 2 udări, în perioada alungirii paiului – înspicare.
Recoltarea şi conservarea
Culturile destinate folosirii ca furaj verde, primăvara devreme, se recoltează la înălţimea de 30 – 35 cm, când se foloseşte prin administrarea la iesle, sau se păşunează la înălţimea de 20 – 25 cm. Perioada de folosinţă este de 15 – 20 de zile, până la sfârşitul fazei de burduf.
Recoltarea pentru boabe se face la maturitatea deplină, când umiditatea boabelor este de 14%. Deşi coacerea este mai uniformă decât la grâu, la secară poate să apară pericolul scuturării boabelor deoarece acestea nu sunt acoperite cu palee.
Producţii potenţiale.
Culturile pentru boabe realizează între 3000 – 5000 kg / ha boabe, iar cele folosite ca furaj verde, între 25 – 35 t / ha masă verde.
1. Importanţa furajeră
Importanţa economică a secarei este dată de următoarele însuşiri:
● făina de secară folosită la prepararea pâini, asigură hrana pentru o bună parte a populaţiei globului;
● în hrana animalelor secara se foloseşte în amestec cu măzărichea sau mazărea de toamnă, sub formă de borceaguri;
● din punct de vedere calitativ, boabele de secară conţin în medie, 13% proteine, 2 % grăsimi; 2,5% celuloză, 80% hidraţi de carbon, substanţe minerale, vitaminele B1, B2, PP;
● în condiţii naturale sau prin infecţie artificială apare boala numită cornul secarei (Claviceps purpurea), prin formarea de scleroţi în locul boabelor. Aceasta poate produce îmbolnăviri animalelor, cunoscute sub numele de ergotisme, datorate conţinutului în alcaloizi toxici (ergotoxină, ergotină, cornutină). În industria farmaceutică scleroţii de cornul secarei se folosesc pentru prepararea unor medicamente împotriva hemoragiilor, afecţiuni circulatori, tensiunii arteriale.
2. Însuşiri morfologice şi fiziologice
În comparaţie cu grâul de toamnă, secara, la germinare, formează patru rădăcini seminale, iar poziţia nodului de înfrăţire este superficială faţă de sol.
Rădăcinile coronare au o creştere puternică, se ramifică abundent, fiind mai dezvoltate pe solurile sărace şi nisipoase.
Aparatul vegetativ este format din lăstari cu 5-6 internoduri şi înălţimea de 120-170 cm. La începutul creşterii vegetative, frunzele au culoarea roşie-violacee, apoi devine verde albăstruie.
Inflorescenţa este un spic cu câte un singur spiculeţ biflor la fiecare călcâi al rahisului, protejat de 2 glume, cu paleea inferioară aristată.
În comparaţie cu grâul, secara înspică cu aproximativ două săptămâni mai devreme, iar înflorirea se realizează la 10-12 zile după înspicare.
Fructul este o cariopsă golaşă, de culoare verde-gălbuie, cu MMB de 30-40g.
3. Sistematică şi soiuri
Secara cultivată aparţine speciei Secale cereale L., care cuprinde 13 varietăţi. În ţara noastră soiurile cultivate aparţin varietăţii Secale cereale var. vulgare.
Pentru producerea de boabe şi furaj verde se cultivă următoarele soiuri: Gloria, Orizont, Suceava. Soiul Ergo se cultivă numai pentru producerea scleroţilor de Calviceps purpurea.
4. Cerinţe faţă de factorii de vegetaţie.
Faţă de căldură au cerinţe moderate, având temperatura minimă germinaţie a seminţelor de 1-2 0C, iar suma temperaturilor din timpul vegetaţiei de 1800-20000C.
În timpul iernii, plantele tinere suportă temperaturi de până la –200C, fără să fie acoperite de zăpadă.
Cerinţele faţă de umiditate sunt mai mari, de aceea secara se cultivă în zonele mai umede şi răcoroase.
Dintre cerealele păioase, secara poate fi cultivată pe soluri mai sărace, nisipoase şi acide, datorită sistemului radicular foarte dezvoltat şi a capacităţii ridicate de absorbţie. În acest sens, cele mai potrivite soluri sunt solurile brune-argilo-iluviale, brune luvice şi luvisolurile albice. Totodată, poate fi cultivată şi pe solurile nisipoase irigate.
5. Zonele de cultivare
În funcţie de cerinţele faţă de factorii climatici, secara poate fi cultivată în ţara noastră în zonele subcarpatice cu climat umed şi răcoros, în depresiunile intramontane şi microzonele cu soluri podzolice din Transilvania şi nord-vestul Moldovei.
6. Tehnologia de cultivare
Rotaţia.
Deşi nu are pretenţii deosebite faţă de planta premergătoare, secara se cultivă după plante care se recoltează până la sfârşitul lunii august, cum sunt: leguminoasele anuale şi perene, borceagurile, rapiţa, cartofii timpurii, floarea soarelui, hibrizii timpurii de porumb.
La rândul său, secara este o bună premergătoare pentru toate speciile din zona ei de cultivare, lasă terenul curat de buruieni şi se pot executa la timp lucrările de pregătire a solului.
Lucrările solului.
Lucrările agrotehnice de pregătire a patului germinativ sunt asemănătoare cu cele ale grâului, atenţie mai mare acordându-se gradului de mărunţire a solului deoarece secara se seamănă cu 1-2 cm mai superficial decât grâul, iar nodul de înfrăţire se formează mai aproape de suprafaţa solului.
Arătura se va executa cu cel puţin o lună înaintea semănatului, iar pregătirea patului germinativ cu câteva zile înaintea semănatului.
Fertilizarea.
Deşi are o capacitate ridicată de solubilizare a elementelor nutritive din compuşi mai greu solubili ai solului, secara reacţionează puternic la aplicarea de îngrăşăminte. Astfel, în zonele umede şi pe solurile cu fertilitate scăzută, se aplică toamna, sub arătură, 20-30 t/ha gunoi de grajd şi o doză de P60. În lipsa gunoiului se aplică N70.
În condiţiile solurilor nisipoase irigate, fertilizarea se efectuează cu următoarea doză: N80-100 P60-70 K70-80.
Sămânţa şi semănatul.
Sămânţa de secară folosită la semănat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime de calitate: puritatea de 98%, germinaţia de 92% şi lipsa scleroţilor de Claviceps purpurea. Înainte de semănat sămânţa se tratează cu Vitavax 200 FF (300 ml/100 kg seminţe).
Epoca optimă de semănat este în funcţie de zona de cultură: între 15-20 septembrie, în zonele nordice şi 1-10 octombrie în zonele sudice.
Densitatea optimă este de 500-600 boabe germinabile/m2, distanţa între rânduri de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat de 4-5 cm.
Norma de semănat este de 160-200 kg/ha.
Lucrări de întreţinere
Primăvara devreme pe terenurile cu plante dezrădăcinate („descălţate”), se efectuează o uşoară tăvălugire cu tăvălugul neted.
Combaterea buruienilor se realizează prin aceleaşi lucrări ca în cazul grâului: respectarea rotaţiei, lucrările solului, aplicarea de erbicide. Pe terenurile cu grad mai ridicat de îmburuienare se pot aplica următoarele erbicide: Sare de amină (1,5 – 2,0 l/ha) sau Iloxan 28 CE (2,0 – 2,5 l/ha).
În condiţiile solurilor nisipoase irigate, se aplică o udare de răsărire, toamna, de 300 – 400 m3/ha, iar în timpul vegetaţiei 1 – 2 udări, în perioada alungirii paiului – înspicare.
Recoltarea şi conservarea
Culturile destinate folosirii ca furaj verde, primăvara devreme, se recoltează la înălţimea de 30 – 35 cm, când se foloseşte prin administrarea la iesle, sau se păşunează la înălţimea de 20 – 25 cm. Perioada de folosinţă este de 15 – 20 de zile, până la sfârşitul fazei de burduf.
Recoltarea pentru boabe se face la maturitatea deplină, când umiditatea boabelor este de 14%. Deşi coacerea este mai uniformă decât la grâu, la secară poate să apară pericolul scuturării boabelor deoarece acestea nu sunt acoperite cu palee.
Producţii potenţiale.
Culturile pentru boabe realizează între 3000 – 5000 kg / ha boabe, iar cele folosite ca furaj verde, între 25 – 35 t / ha masă verde.
Articole corelate
SORGUL – Sorghum bicolor...
Sorgul, având origine tropicală (Africa), se cultivă mai mult în regiunile cu climat cald, acid, dar temperat...
[ continuare ]
Sorgul, având origine tropicală (Africa), se cultivă mai mult în regiunile cu climat cald, acid, dar temperat...
[ continuare ]
Tehnologii Agricole
MEIUL – Panicum miliaceum L.
1. Importanţă furajeră
Deşi din punct de vedere alimentar, meiul este considerată o ... [ continuare ]
1. Importanţă furajerăDeşi din punct de vedere alimentar, meiul este considerată o ... [ continuare ]
Trifoiul alb (Trifolium...
Trifoiul alb are răspândire foarte largã in toate arealele ecologice din tara noastră.
[ continuare ]
Trifoiul alb are răspândire foarte largã in toate arealele ecologice din tara noastră.
[ continuare ]
SECARA – Secale cereale L.
Secara este a doua cereală panificabilă după grâu şi se cultivă în zonele mai puţin favorabile pentru cultura ...
[ continuare ]
Secara este a doua cereală panificabilă după grâu şi se cultivă în zonele mai puţin favorabile pentru cultura ...
[ continuare ]
TRITICALE – Triticosecale...
Triticale este o cereală foarte mult folosită în ultimul timp datorită potenţialului său ridicat de producţie ...
[ continuare ]
Triticale este o cereală foarte mult folosită în ultimul timp datorită potenţialului său ridicat de producţie ...
[ continuare ]
SORGUL – Sorghum bicolor...
Sorgul, având origine tropicală (Africa), se cultivă mai mult în regiunile cu climat cald, acid, dar temperat ...
[ continuare ]
Sorgul, având origine tropicală (Africa), se cultivă mai mult în regiunile cu climat cald, acid, dar temperat ...
[ continuare ]
Creşterea iepurilor -...
În programarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri de casă, este necesar să posedăm câteva cunoştinţe ...
[ continuare ]
În programarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri de casă, este necesar să posedăm câteva cunoştinţe ...
[ continuare ]
Abatorizarea iepurilor de...
În paralel cu dezvoltarea cuniculiculturii (creşterii iepurilor de casă) este necesar să se investească şi în ...
[ continuare ]
În paralel cu dezvoltarea cuniculiculturii (creşterii iepurilor de casă) este necesar să se investească şi în ...
[ continuare ]
Rapiţa furajeră
Rapiţa furajerã de toamnã se foloseşte foarte devreme în furajarea animalelor (din a 2-a jumãtate a lunii aprilie) ...
[ continuare ]
Rapiţa furajerã de toamnã se foloseşte foarte devreme în furajarea animalelor (din a 2-a jumãtate a lunii aprilie) ...
[ continuare ]
Calendarul pomicol pentru...
În cursul lunii martie, executarea lucrărilor din livadă este strâns legată de condiţiile de climă, astfel ...
[ continuare ]
În cursul lunii martie, executarea lucrărilor din livadă este strâns legată de condiţiile de climă, astfel ...
[ continuare ]
Cele mai citite azi
- SECARA – Secale cereale L.
- Acvacultura, soluţie pentru reabilitarea serelor
- GRÂUL – Triticum aestivum L
- Cultura căpşunului
- Vă aşteptăm la Agraria 2009
- Trei plante furajere, un amestec unic
- Estimări privind evoluţia condiţiilor agrometeorologice în intervalul 05 - 18 Dec 2008
- Rapiţa furajeră
- Distribuitorul de lapte te scoate din criză!
- Eficienţa înfiinţării exploataţiilor de cultură a zmeurei
Cele mai comentate azi
Abonare Newsletter
Poza zilei
Ghiocei in ploaieForum Agroinfo.ro
- kllaus (10/3/2010 19:16:6)
- Oaia Dorper - preturi + fotografii (10/3/2010 11:44:15)
- pret/kg berbecuti (10/3/2010 10:17:26)
- Prepelite, fazani, pauni, etc (9/3/2010 14:59:46)
- Bovine de carne (8/3/2010 22:47:43)
- boxe compatibile cu placa audio? (8/3/2010 15:32:8)
- incubatoare electrice pentru pui (7/3/2010 16:3:8)
- va salut (7/3/2010 15:37:21)
- organizatii profesionale ale agricultorilor (5/3/2010 18:11:8)
- Seminte de Goji-lycium barbarum (4/3/2010 23:16:28)
De unde vă procuraţi sămânţa necesară pentru campania de primăvară?
VOTEAZA
Va multumim!
Votul dvs. a fost adaugat cu succes!
Votul dvs. a fost adaugat cu succes!
- Indagra Farm 2010 (10-11-2010)
- Agromalim (10-09-2009)
- Pet Expo 2010 (18-06-2010)
- TimAgralim (10-06-2010)
- InterLacta 2010 (03-06-2010)
- Agraria (05-05-2010)
- Salonul International de vinuri Vinvest (16-04-2010)
- AgromExpo Bacău (08-04-2010)
- MoldAgroTech (31-03-2010)
- Agro Expo Bucovina (19-03-2010)
OVĂZUL – Avena sativa L.
1. Importanţa furajeră
Particularităţile agrobiologice şi importanţa ovăzului au determinat răspândirea cultivării acestei specii în zonele cu climat mai umed şi răcoros, de pe toate continentele. În ţara noastră, în ultimii ani, ovăzul este cereala păioasă de primăvară cea mai cultivată, suprafaţa fiind în jur de 100 000 ha.
MEIUL – Panicum miliaceum L.
1. Importanţă furajeră
Deşi din punct de vedere alimentar, meiul este considerată o cereală de mai mică importanţă, valoarea furajeră a acestei specii este mai ridicată datorită următoarelor particularităţi:
Sfecla furajeră (Beta vulgaris ssp. crassa)
Are capacitate mare de producţie şi calitate ridicată.
Trifoiul alb (Trifolium repens)
Trifoiul alb are răspândire foarte largã in toate arealele ecologice din tara noastră.
SECARA – Secale cereale L.
Secara este a doua cereală panificabilă după grâu şi se cultivă în zonele mai puţin favorabile pentru cultura grâului: soluri acide sau nisipoase, climă rece şi umedă.
TRITICALE – Triticosecale Witt.
Triticale este o cereală foarte mult folosită în ultimul timp datorită potenţialului său ridicat de producţie atât de boabe, cât şi de biomasă şi al multiplelor sale utilizări.
SORGUL – Sorghum bicolor (L.) Moench
Sorgul, având origine tropicală (Africa), se cultivă mai mult în regiunile cu climat cald, acid, dar temperat continental, mai ales sorgul furajer.
Creşterea iepurilor - programarea reproducerii
În programarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri de casă, este necesar să posedăm câteva cunoştinţe elementare privind particularităţile reproducerii acestei specii.
Abatorizarea iepurilor de casă
În paralel cu dezvoltarea cuniculiculturii (creşterii iepurilor de casă) este necesar să se investească şi în construirea de abatoare pentru tăierea şi prelucrarea iepurilor de casă. În aceste abatoare trebuie să existe un flux de tăiere şi de prelucrare în sistem conveierizat, în condiţii de igienă desăvârşită şi sub control sanitar-veterinar strict.
Rapiţa furajeră
Rapiţa furajerã de toamnã se foloseşte foarte devreme în furajarea animalelor (din a 2-a jumãtate a lunii aprilie) şi ocupã un rol important în conveierul verde.
Mai multe Tehnologii Agricole
1. Importanţa furajeră
Particularităţile agrobiologice şi importanţa ovăzului au determinat răspândirea cultivării acestei specii în zonele cu climat mai umed şi răcoros, de pe toate continentele. În ţara noastră, în ultimii ani, ovăzul este cereala păioasă de primăvară cea mai cultivată, suprafaţa fiind în jur de 100 000 ha.
MEIUL – Panicum miliaceum L.
1. Importanţă furajeră
Deşi din punct de vedere alimentar, meiul este considerată o cereală de mai mică importanţă, valoarea furajeră a acestei specii este mai ridicată datorită următoarelor particularităţi:
Sfecla furajeră (Beta vulgaris ssp. crassa)
Are capacitate mare de producţie şi calitate ridicată.
Trifoiul alb (Trifolium repens)
Trifoiul alb are răspândire foarte largã in toate arealele ecologice din tara noastră.
SECARA – Secale cereale L.
Secara este a doua cereală panificabilă după grâu şi se cultivă în zonele mai puţin favorabile pentru cultura grâului: soluri acide sau nisipoase, climă rece şi umedă.
TRITICALE – Triticosecale Witt.
Triticale este o cereală foarte mult folosită în ultimul timp datorită potenţialului său ridicat de producţie atât de boabe, cât şi de biomasă şi al multiplelor sale utilizări.
SORGUL – Sorghum bicolor (L.) Moench
Sorgul, având origine tropicală (Africa), se cultivă mai mult în regiunile cu climat cald, acid, dar temperat continental, mai ales sorgul furajer.
Creşterea iepurilor - programarea reproducerii
În programarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri de casă, este necesar să posedăm câteva cunoştinţe elementare privind particularităţile reproducerii acestei specii.
Abatorizarea iepurilor de casă
În paralel cu dezvoltarea cuniculiculturii (creşterii iepurilor de casă) este necesar să se investească şi în construirea de abatoare pentru tăierea şi prelucrarea iepurilor de casă. În aceste abatoare trebuie să existe un flux de tăiere şi de prelucrare în sistem conveierizat, în condiţii de igienă desăvârşită şi sub control sanitar-veterinar strict.
Rapiţa furajeră
Rapiţa furajerã de toamnã se foloseşte foarte devreme în furajarea animalelor (din a 2-a jumãtate a lunii aprilie) şi ocupã un rol important în conveierul verde.
Mai multe Tehnologii Agricole