SECARA – Secale cereale L.

Secara este a doua cereală panificabilă după grâu şi se cultivă în zonele mai puţin favorabile pentru cultura grâului: soluri acide sau nisipoase, climă rece şi umedă.

1. Importanţa furajeră

Importanţa economică a secarei este dată de următoarele însuşiri:

● făina de secară folosită la prepararea pâini, asigură hrana pentru o bună parte a populaţiei globului;

● în hrana animalelor secara se foloseşte în amestec cu măzărichea sau mazărea de toamnă, sub formă de borceaguri;

● din punct de vedere calitativ, boabele de secară conţin în medie, 13% proteine, 2 % grăsimi; 2,5% celuloză, 80% hidraţi de carbon, substanţe minerale, vitaminele B1, B2, PP;

● în condiţii naturale sau prin infecţie artificială apare boala numită cornul secarei (Claviceps purpurea), prin formarea de scleroţi în locul boabelor. Aceasta poate produce îmbolnăviri animalelor, cunoscute sub numele de ergotisme, datorate conţinutului în alcaloizi toxici (ergotoxină, ergotină, cornutină). În industria farmaceutică scleroţii de cornul secarei se folosesc pentru prepararea unor medicamente împotriva hemoragiilor, afecţiuni circulatori, tensiunii arteriale.


2. Însuşiri morfologice şi fiziologice

În comparaţie cu grâul de toamnă, secara, la germinare, formează patru rădăcini seminale, iar poziţia nodului de înfrăţire este superficială faţă de sol.

Rădăcinile coronare au o creştere puternică, se ramifică abundent, fiind mai dezvoltate pe solurile sărace şi nisipoase.

Aparatul vegetativ este format din lăstari cu 5-6 internoduri şi înălţimea de 120-170 cm. La începutul creşterii vegetative, frunzele au culoarea roşie-violacee, apoi devine verde albăstruie.

Inflorescenţa este un spic cu câte un singur spiculeţ biflor la fiecare călcâi al rahisului, protejat de 2 glume, cu paleea inferioară aristată.

În comparaţie cu grâul, secara înspică cu aproximativ două săptămâni mai devreme, iar înflorirea se realizează la 10-12 zile după înspicare.

Fructul este o cariopsă golaşă, de culoare verde-gălbuie, cu MMB de 30-40g.


3. Sistematică şi soiuri

Secara cultivată aparţine speciei Secale cereale L., care cuprinde 13 varietăţi. În ţara noastră soiurile cultivate aparţin varietăţii Secale cereale var. vulgare.

Pentru producerea de boabe şi furaj verde se cultivă următoarele soiuri: Gloria, Orizont, Suceava. Soiul Ergo se cultivă numai pentru producerea scleroţilor de Calviceps purpurea.



4. Cerinţe faţă de factorii de vegetaţie.

Faţă de căldură au cerinţe moderate, având temperatura minimă germinaţie a seminţelor de 1-2 0C, iar suma temperaturilor din timpul vegetaţiei de 1800-20000C.

În timpul iernii, plantele tinere suportă temperaturi de până la –200C, fără să fie acoperite de zăpadă.

Cerinţele faţă de umiditate sunt mai mari, de aceea secara se cultivă în zonele mai umede şi răcoroase.

Dintre cerealele păioase, secara poate fi cultivată pe soluri mai sărace, nisipoase şi acide, datorită sistemului radicular foarte dezvoltat şi a capacităţii ridicate de absorbţie. În acest sens, cele mai potrivite soluri sunt solurile brune-argilo-iluviale, brune luvice şi luvisolurile albice. Totodată, poate fi cultivată şi pe solurile nisipoase irigate.


5. Zonele de cultivare

În funcţie de cerinţele faţă de factorii climatici, secara poate fi cultivată în ţara noastră în zonele subcarpatice cu climat umed şi răcoros, în depresiunile intramontane şi microzonele cu soluri podzolice din Transilvania şi nord-vestul Moldovei.


6. Tehnologia de cultivare

Rotaţia.

Deşi nu are pretenţii deosebite faţă de planta premergătoare, secara se cultivă după plante care se recoltează până la sfârşitul lunii august, cum sunt: leguminoasele anuale şi perene, borceagurile, rapiţa, cartofii timpurii, floarea soarelui, hibrizii timpurii de porumb.

La rândul său, secara este o bună premergătoare pentru toate speciile din zona ei de cultivare, lasă terenul curat de buruieni şi se pot executa la timp lucrările de pregătire a solului.

Lucrările solului.

Lucrările agrotehnice de pregătire a patului germinativ sunt asemănătoare cu cele ale grâului, atenţie mai mare acordându-se gradului de mărunţire a solului deoarece secara se seamănă cu 1-2 cm mai superficial decât grâul, iar nodul de înfrăţire se formează mai aproape de suprafaţa solului.

Arătura se va executa cu cel puţin o lună înaintea semănatului, iar pregătirea patului germinativ cu câteva zile înaintea semănatului.

Fertilizarea.

Deşi are o capacitate ridicată de solubilizare a elementelor nutritive din compuşi mai greu solubili ai solului, secara reacţionează puternic la aplicarea de îngrăşăminte. Astfel, în zonele umede şi pe solurile cu fertilitate scăzută, se aplică toamna, sub arătură, 20-30 t/ha gunoi de grajd şi o doză de P60. În lipsa gunoiului se aplică N70.

În condiţiile solurilor nisipoase irigate, fertilizarea se efectuează cu următoarea doză: N80-100 P60-70 K70-80.

Sămânţa şi semănatul.

Sămânţa de secară folosită la semănat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime de calitate: puritatea de 98%, germinaţia de 92% şi lipsa scleroţilor de Claviceps purpurea. Înainte de semănat sămânţa se tratează cu Vitavax 200 FF (300 ml/100 kg seminţe).

Epoca optimă de semănat este în funcţie de zona de cultură: între 15-20 septembrie, în zonele nordice şi 1-10 octombrie în zonele sudice.

Densitatea optimă este de 500-600 boabe germinabile/m2, distanţa între rânduri de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat de 4-5 cm.

Norma de semănat este de 160-200 kg/ha.

Lucrări de întreţinere

Primăvara devreme pe terenurile cu plante dezrădăcinate („descălţate”), se efectuează o uşoară tăvălugire cu tăvălugul neted.

Combaterea buruienilor se realizează prin aceleaşi lucrări ca în cazul grâului: respectarea rotaţiei, lucrările solului, aplicarea de erbicide. Pe terenurile cu grad mai ridicat de îmburuienare se pot aplica următoarele erbicide: Sare de amină (1,5 – 2,0 l/ha) sau Iloxan 28 CE (2,0 – 2,5 l/ha).

În condiţiile solurilor nisipoase irigate, se aplică o udare de răsărire, toamna, de 300 – 400 m3/ha, iar în timpul vegetaţiei 1 – 2 udări, în perioada alungirii paiului – înspicare.

Recoltarea şi conservarea

Culturile destinate folosirii ca furaj verde, primăvara devreme, se recoltează la înălţimea de 30 – 35 cm, când se foloseşte prin administrarea la iesle, sau se păşunează la înălţimea de 20 – 25 cm. Perioada de folosinţă este de 15 – 20 de zile, până la sfârşitul fazei de burduf.

Recoltarea pentru boabe se face la maturitatea deplină, când umiditatea boabelor este de 14%. Deşi coacerea este mai uniformă decât la grâu, la secară poate să apară pericolul scuturării boabelor deoarece acestea nu sunt acoperite cu palee.

Producţii potenţiale.

Culturile pentru boabe realizează între 3000 – 5000 kg / ha boabe, iar cele folosite ca furaj verde, între 25 – 35 t / ha masă verde.