MEIUL – Panicum miliaceum L.
Deşi din punct de vedere alimentar, meiul este considerată o cereală de mai mică importanţă, valoarea furajeră a acestei specii este mai ridicată datorită următoarelor particularităţi:
● în hrana animalelor se folseşte sub formă de furaj verde, fân sau semifân, în nutriţia vacilor cu lapte, a cailor, iar boabele constituie hrana de bază a multor păsări de ornament;
● boabele de mei au o valoare nutritivă ridicată, cu un conţinut de 10-11% substanţe proteice, 3-4% grăsimi, 8-10% celuloză;
● paiele de mei sunt foarte apreciate în hrana animalelor, în comparaţie cu celelalte cereale, deoarece 1 kg de paie valorează 0,51 unităţi furajere;
● în alimentaţia omului, boabele de mei se folosesc sub formă de crupe sau păsat şi pentru prepararea unei băuturi alcoolice (braga);
● este o valoroasă plantă pentru conveierul verde furajer, mai ales în zonele secetoase, deoarece poate fi cultivată şi în cultură dublă, după cerealele de toamnă, având o perioadă scurtă de vegetaţie.
2. Însuşiri morfologice şi fiziologice
Rădăcina este fasciculată, puternic dezvoltată pe orizontală, dar cu o slabă pătrundere în adâncime.
Tulpina este erectă, de 70-90 cm înălţime, păroasă, plină cu măduvă.
Frunzele, aşezate altern, sunt liniare, cu limbul lat de 10-20 mm, acoperite cu perişori pe faţa superioară.
Inflorescenţa este un panicul lung, răsfirat, cu ramuri lungi, iar fructul este o pseudocariopsă, de culoare gălbuie.
Perioada de vegetaţie, în funcţie de soi, este cuprinsă între 60-90 de zile.
3. Sistematică şi soiuri
Meiul (Panicum miliaceum L.) face parte din familia Gramineae şi în cultură se seamănă mai multe soiuri: Raduga, Marte, Matador, Mărgărit, Minerva.
4. Cerinţele faţă de factorii de vegetaţie
Cerinţele faţă de temperatură sunt ridicate. Astfel, temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 10-120C, iar cantitatea totală de temperaturi de peste 100C necesară în timpul vegetaţiei este de cca. 8000C.
Nu are cerinţe ridicate faţă de umiditate, coeficientul de transpiraţie fiind de 200-220. Aceasta face ca meiul să suporte, timp îndelungat seceta de vară, perioadă în care plantele îşi încetează creşterea care, poate fi reluată imediat ce condiţiile de umiditate se îmbunătăţesc.
Rezistenţa la secetă este dată de sistemul radicular dezvoltat, de perozitatea mare a frunzelor şi tulpinilor şi de numărul redus de stomate în mezofilul frunzelor.
Solurile cele mai indicate sunt cele cu textură mijlocie, bine aprovizionate în elemente fertilizante.
5. Zonele de cultivare
În majoritatea cazurilor, meiul nu se cultivă în cultură principală, ci în cultură dublă sau succesivă, atât în zonele de câmpie cât şi în cele colinare.
6. Tehnologia de cultivare
Rotaţia.
Cele mai bune premergătoare sunt cele ce se recoltează devreme: cerealele de toamnă, borceagurile de toamnă, rapiţa de toamnă, cartofii timpurii, leguminoasele anuale.
Lucrările solului.
Terenurile îmburuienate sau cu resturi vegetale se ară, imediat după recoltarea plantei principale, la adâncimea de 20-22 cm, cu plugurile în agregat cu grapa stelată, iar pe cele curate se efectuează lucrări cu grapa cu discuri, în două direcţii.
În ambele situaţii, patul germinativ se pregăteşte cu grapa cu discuri, în agregat cu grapa cu colţi reglabili.
Sămânţa şi semănatul.
Sămânţa de mei trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime: puritate de 97% şi germinaţia de 90%. Înainte de semănat, sămânţa se tratează împotriva tăciunelui cu formalină în concentraţie de 0,3%.
În cultură principală, semănatul se face când temperatura în sol este de 10-120C, iar în cultură succesivă cât mai devreme după eliberarea terenului şi efectuarea lucrărilor pentru pregătirea patului germinativ (până la 20 iulie în zonele de câmpie şi până la 10 iulie în zonele colinare).
Norma de semănat este de 25-30 kg/ha, la distanţa de 12,5 cm între rânduri şi al adâncimea de 1-2 cm.
După semănat, în cazul culturilor succesive, se execută o uşoară tăvălugire a terenului.
Fertilizarea.
Nu se efectuează o fertilizare directă cu îngrăşăminte fosfatice şi potasice, meiul valorifică efectul remanent al acestor îngrăşăminte aplicate culturilor premergătoare.
Înainte de semănat se face fertilizarea cu azot, în doză de N50-80.
Lucrările de întreţinere.
La începutul perioadei de vegetaţie pericolul de îmburuienare este mare, deoarece după răsărire plantele au un ritm mai lent de creştere.
Pentru combaterea buruienilor se pot aplica aceleaşi tipuri de erbicide ca şi în cazul celorlalte cereale păioase.
În zonele irigate se recomandă aplicarea a 1-2 udări cu 400-500 m3/ha apă.
Recoltarea şi conservarea.
Meiul folosit ca furaj verde sau pentru producerea fânului se recoltează la începutul coacerii în lapte a boabelor.
Pentru însilozare meiul se recoltează când boabele se găsesc în faza de lapte-ceară.
Culturile de mei pentru boabe se recoltează direct cu combina când boabele de la mijlocul paniculului au ajuns la coacerea în pârgă.
Producţii potenţiale.
Producţia de masă verde este de 15-25 t/ha, cea de fân de 3-6 t/ha, iar producţia de boabe de 1500-2500 kg/ha.
Articole corelate
Momentan nu sunt articole corelateTehnologii Agricole
1. Importanţă furajerăDeşi din punct de vedere alimentar, meiul este considerată o ... [ continuare ]
Trifoiul alb are răspândire foarte largã in toate arealele ecologice din tara noastră.
[ continuare ]
Secara este a doua cereală panificabilă după grâu şi se cultivă în zonele mai puţin favorabile pentru cultura ...
[ continuare ]
Triticale este o cereală foarte mult folosită în ultimul timp datorită potenţialului său ridicat de producţie ...
[ continuare ]
Sorgul, având origine tropicală (Africa), se cultivă mai mult în regiunile cu climat cald, acid, dar temperat ...
[ continuare ]
În programarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri de casă, este necesar să posedăm câteva cunoştinţe ...
[ continuare ]
În paralel cu dezvoltarea cuniculiculturii (creşterii iepurilor de casă) este necesar să se investească şi în ...
[ continuare ]
Rapiţa furajerã de toamnã se foloseşte foarte devreme în furajarea animalelor (din a 2-a jumãtate a lunii aprilie) ...
[ continuare ]
În cursul lunii martie, executarea lucrărilor din livadă este strâns legată de condiţiile de climă, astfel ...
[ continuare ]
Cele mai citite azi
- MEIUL – Panicum miliaceum L.
- Ordin nr. 340 din 02 iunie 2009
- SECARA – Secale cereale L.
- Acvacultura, soluţie pentru reabilitarea serelor
- GRÂUL – Triticum aestivum L
- Cultura căpşunului
- Vă aşteptăm la Agraria 2009
- Trei plante furajere, un amestec unic
- Estimări privind evoluţia condiţiilor agrometeorologice în intervalul 05 - 18 Dec 2008
- Rapiţa furajeră
Cele mai comentate azi
Abonare Newsletter
");//--> // --> // --> // --> // --> // --> // --> // --> // --> // --> // --> // --> // --> // --> // --> // --> // --> // --> // --> // -->
Poza zilei
Forum Agroinfo.ro
- kllaus (10/3/2010 19:16:6)
- Oaia Dorper - preturi + fotografii (10/3/2010 11:44:15)
- pret/kg berbecuti (10/3/2010 10:17:26)
- Prepelite, fazani, pauni, etc (9/3/2010 14:59:46)
- Bovine de carne (8/3/2010 22:47:43)
- boxe compatibile cu placa audio? (8/3/2010 15:32:8)
- incubatoare electrice pentru pui (7/3/2010 16:3:8)
- va salut (7/3/2010 15:37:21)
- organizatii profesionale ale agricultorilor (5/3/2010 18:11:8)
- Seminte de Goji-lycium barbarum (4/3/2010 23:16:28)
De unde vă procuraţi sămânţa necesară pentru campania de primăvară?
VOTEAZAVotul dvs. a fost adaugat cu succes!
- Indagra Farm 2010 (10-11-2010)
- Agromalim (10-09-2009)
- Pet Expo 2010 (18-06-2010)
- TimAgralim (10-06-2010)
- InterLacta 2010 (03-06-2010)
- Agraria (05-05-2010)
- Salonul International de vinuri Vinvest (16-04-2010)
- AgromExpo Bacău (08-04-2010)
- MoldAgroTech (31-03-2010)
- Agro Expo Bucovina (19-03-2010)
1. Importanţa furajeră
Particularităţile agrobiologice şi importanţa ovăzului au determinat răspândirea cultivării acestei specii în zonele cu climat mai umed şi răcoros, de pe toate continentele. În ţara noastră, în ultimii ani, ovăzul este cereala păioasă de primăvară cea mai cultivată, suprafaţa fiind în jur de 100 000 ha.
MEIUL – Panicum miliaceum L.
1. Importanţă furajeră
Deşi din punct de vedere alimentar, meiul este considerată o cereală de mai mică importanţă, valoarea furajeră a acestei specii este mai ridicată datorită următoarelor particularităţi:
Sfecla furajeră (Beta vulgaris ssp. crassa)
Are capacitate mare de producţie şi calitate ridicată.
Trifoiul alb (Trifolium repens)
Trifoiul alb are răspândire foarte largã in toate arealele ecologice din tara noastră.
SECARA – Secale cereale L.
Secara este a doua cereală panificabilă după grâu şi se cultivă în zonele mai puţin favorabile pentru cultura grâului: soluri acide sau nisipoase, climă rece şi umedă.
TRITICALE – Triticosecale Witt.
Triticale este o cereală foarte mult folosită în ultimul timp datorită potenţialului său ridicat de producţie atât de boabe, cât şi de biomasă şi al multiplelor sale utilizări.
SORGUL – Sorghum bicolor (L.) Moench
Sorgul, având origine tropicală (Africa), se cultivă mai mult în regiunile cu climat cald, acid, dar temperat continental, mai ales sorgul furajer.
Creşterea iepurilor - programarea reproducerii
În programarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri de casă, este necesar să posedăm câteva cunoştinţe elementare privind particularităţile reproducerii acestei specii.
Abatorizarea iepurilor de casă
În paralel cu dezvoltarea cuniculiculturii (creşterii iepurilor de casă) este necesar să se investească şi în construirea de abatoare pentru tăierea şi prelucrarea iepurilor de casă. În aceste abatoare trebuie să existe un flux de tăiere şi de prelucrare în sistem conveierizat, în condiţii de igienă desăvârşită şi sub control sanitar-veterinar strict.
Rapiţa furajeră
Rapiţa furajerã de toamnã se foloseşte foarte devreme în furajarea animalelor (din a 2-a jumãtate a lunii aprilie) şi ocupã un rol important în conveierul verde.
Mai multe Tehnologii Agricole


Ghiocei in ploaie