Cultura borceagului de primăvară

Borceagul de primăvară este un amestec furajer constituit din mazăre furajeră de primăvară şi ovăz.

Zonarea culturii şi a soiurilor

Această cultură dă producţii mai mici decât borceagul de toamnă şi se recoltează mai târziu cu 18 - 20 de zile, dar calitatea furajului este mai bună. S-a extins în cultură în perioada anilor 1960 - 1990, pe suprafeţe care au depăşit borceagul de toamnă, în intenţia acoperirii deficitului de furaje cauzat, mai ales, de suprafeţele modeste cultivate cu plante furajere în arabil.

Acest lucru a fost posibil datorită existenţei unor cantităţi mari de sămânţă de mazăre de primăvară care se livra producătorilor de furaje cu mult sub costul seminţei. În condiţiile economiei de piaţă, în care sămânţa se livrează la preţul real, suprafeţele cultivate cu borceag de primăvară au scăzut mult.

La fel ca şi borceagul de toamnă, borceagul de primăvară rămâne în continuare o alternativă de producere a furajelor, cu atât mai mult cu cât în cultură succesivă se obţin producţii semnificative, fapt ce contribuie la rentabilizarea culturii.

Şi la această cultură, în ultimii 12 ani, cercetarea ştiinţifică autohtonă a căutat soluţii alternative pentru înlocuirea borceagului de primăvară.

S-a ajuns la concluzia că mazărea de primăvară poate să fie substituită de către trifoiul de Alexandria, care este o leguminoasă furajeră anuală, ce produce mai multe recolte pe an şi la care producerea seminţei se realizează uşor, având coeficientul de înmulţire mai mare de 8 - 10 ori decât mazărea furajeră de primăvară; această specie se poate cultiva în amestec cu raigrasul aristat sau hibrid, care dă producţii mari de nutreţ; în ultimii ani s-a mers pe un amestec îmbunătăţit, în care alături de trifoiul de Alexandria şi raigras aristat s-a introdus şi o normă redusă de sămânţă de trifoi roşu, când amestecul se poate exploata doi ani, fapt ce contribuie la rentabilizarea culturii.

Borceagul de primăvară se poate extinde în toate zonele ecologice unde nu sunt condiţii de irigare, unde precipitaţiile medii anuale sunt mai mari de 450 mm, iar temperatura medie anuală depăşeşte 7,50C.

Amestecurile furajere în componenţa cărora intră trifoiul de Alexandria se pot extinde în toate zonele colinare, unde precipitaţiile medii anuale depăşesc 550 - 600 mm şi temperatura medie anuală este mai mare de 7,50C, cu excepţia solurilor acide, neamendate; în zonele de câmpie aceste amestecuri se pot cultiva în zone cu precipitaţii medii multianuale mai mari de 500 mm, pe toate tipurile de sol; în sudul ţării, amestecurile furajere la care ne referim, sunt indicate şi în unităţile agricole care au acces la un sistem de irigare, unde producţiile cresc semnificativ şi se pot obţine 3 - 4 recolte pe an.

Sunt indicate următoarele soiuri: Magistra, la mazărea furajeră de primăvară; Someşan şi Mureş la ovăz; Sirius, Sonet, Silviu şi Sorin la iarba de Sudan; Mărgărit, Minerva, Marte, Matador şi Mirel la mei; Tigri, la trifoi de Alexandria; Dacia Tetra, Flora, Roza sau alt soi omologat în ultimii ani, la trifoiul roşu; Luky, Zefir sau Florin, la raigrasul hibrid.

Amplasarea culturii

Borceagul de primăvară poate să urmeze în rotaţie şi după culturi care permit o bună pregătire a solului până la mijlocul toamnei, cum sunt: sfecla de zahăr şi furajeră, hibrizii de porumb semitimpurii şi semitardivi, floarea soarelui, etc.; în cultură succesivă, după borceag de primăvară se seamănă iarba de Sudan şi meiul furajer.

Premergătoarele cele mai indicate pentru amestecurile furajere în componenţa cărora intră trifoiul de Alexandria, sunt cereale de toamnă şi de primăvară şi cartofii timpurii.

Aplicarea îngrăşămintelor

Fosforul. Borceagul de primăvară şi amestecurile furajere de primăvară în structura cărora intră trifoiul de Alexandria dau producţii mari când conţinutul solului în fosfor mobil este de minimum 7 mg g sol (30 ppm). Se administrează sub arătură, 70-80 kg P2O5/ha.

Potasiul. Pe solurile acide care sunt deficitare în potasiu mobil se administrează anual 60-70 kg K2O/ha.

Azotul. Borceagul de primăvară se fertilizează cu 50-60 kg N/ha, iar pentru cultura succesivă se aplică 40-50 kg N/ha. Culturile furajere în componenţa cărora intră trifoiul de Alexandria nu reclamă îngrăşăminte azotate.

Amendarea, pe solurile acide, se face o dată la 8-10 ani, de care beneficiază şi culturile la care ne referim.

Lucrările solului

Pentru borceagul de primăvară şi pentru amestecurile furajere în structura cărora intră trifoiul de Alexandria, arătura de vară sau de toamnă se execută imediat după eliberarea terenului de planta premergătoare; când stratul arabil este lipsit de apă, arătura se amână până după căderea unor precipitaţii care să umecteze acest strat.

Arătura se execută la adâncimea de 18-20 cm cu plugul în agregat cu grapa stelată. La desprimăvărare pregătirea patului germinativ se face cu combinatorul, prevăzut în spate cu tăvălugi, sau cu agregatul de grape cu colţi, la care se ataşează în spate bare metalice.

Sămânţa şi semănatul

Epoca de semănat. Borceagul de primăvară şi amestecurile furajere în structura cărora intră trifoiul de Alexandria se seamănă în prima urgenţă. În zonele colinare, calendaristic, epoca de semănat în anii normali se înscrie între 15 şi 30 martie, iar în zonele de câmpie între 1 şi 15 martie; întârzierea semănatului conduce la scăderea semnificativă a producţiei.

Densitatea de semănat. Pentru borceagul de primăvară, amestecul furajer va fi alcătuit din 140-150 kg/ha mazăre furajeră de primăvară şi 90-100 kg/ha ovăz; proba la semănătoare se face cu cantitatea rezultată prin însumarea celor două componente ale amestecului.

Se seamănă cu semănătorile de cereale, în rânduri la 12,5 cm, la adâncimea de 3,0-3,5 cm. În cultură succesivă iarba de Sudan se seamănă cu norma de sămânţă de 35 kg/ha, în rânduri normale, la adâncimea de 2,5-3,5 cm, iar meiul furajer cu 25 kg/ha, la adâncimea de 2,5-3,0 cm. Semănatul culturilor succesive se face imediat după recoltarea borceagului de primăvară.

Amestecul furajer în care leguminoasa anuală este trifoiul de Alexandria se seamănă în următoarele raporturi : trifoi de Alexandria 8-9 kg/ha raigras hibrid 6-7 kg/ha trifoi roşu 6-7 kg/ha. Acest amestec dă producţii economice doi ani.

Lucrările de întreţinere a culturii

Combaterea buruienilor. Borceagul de primăvară poate fi afectat de buruieni dicotiledonate; acestea se combat cu Dicotex (1 l/ha), sau un alt produs similar, care se aplică la începutul fazei de rozetă a buruienilor.

Amestecul furajer în componenţa căruia intră trifoiul de Alexandria, datorită creşterii intense a plantelor luptă eficient cu buruienile, motiv pentru care folosirea erbicidelor nu este necesare; când însă cultura este puternic infestată cu buruieni dicotiledonate se poate face un tratament cu 2,4 DB (1,5-2,0 l/ha), sau cu Basagran forte (1,5 l/ha), care se aplică în faza de început de rozetă a buruienilor.

Combaterea dăunătorilor. În cazul borceagului de primăvară, când se manifestă atacul gândacului băbos (Lema melanopa), care apare de regulă la începutul înspicatului ovăzului, se impune recoltarea culturii înainte cu câteva zile faţă de epoca optimă; această măsură este indicată doar în situaţia în care plantele de ovăz sunt atacate în proporţie mai mare de 10-15 %.

Dacă atacul acestui dăunător se manifestă mai timpuriu se face un tratament cu un piretroid, de preferat Fastac CE (100-150 ml/ha); masa vegetală se poate introduce în furajare după 2-3 zile de la tratament. Pentru amestecul furajer în structura căruia intră trifoiul de Alexandria nu sunt necesare tratamentele chimice, cultura nefiind afectată de dăunători care să influenţeze semnificativ nivelul recoltei.

Irigarea

Unităţile agricole situate în sudul ţării, care au acces la un sistem de irigare, în anii secetoşi, pot iriga amestecul furajer în compoziţia căruia intră trifoiul de Alexandria; irigarea este necesară mai ales pentru coasele II şi III pentru care se aplică 1-2 udări cu norme de 45-55 mm. Prima udare se aplică la 5-6 zile după recoltarea culturii, iar cea de a doua după un interval de 12-14 zile; în aceste condiţii producţia acestor coase se dublează.

Recoltarea

Recoltarea borceagului făcându-se în dinamică pentru furajare la iesle, intervalul optim de exploatare este cuprins între înălţimea plantelor de 50-55 cm şi până când plantele de ovăz au înspicat în proporţie de 60-70 %. Furajul se poate conserva şi prin însilozare, când recoltarea se face la începutul înspicatului ovăzului; masa cosită rămâne în brazde 2-3 zile, după care se toacă mărunt şi se însilozează.

Cultura succesivă, respectiv iarba de Sudan se recoltează în dinamică pentru furajare la iesle, sau se însilozează după o prealabilă pălirii. În condiţii climatice favorabile iarba de  Sudan se poate conserva şi sub formă de fân. Când cultura succesivă este meiul furajer, acesta se poate uşor conserva sub formă de fân, pentru care sunt necesare în jur de 3 zile.

Amestecul furajer alcătuit din trifoi de Alexandria, raigras hibrid şi trifoi roşu se poate exploata în dinamică pentru furajare la iesle, în intervalul cuprins între începutul fazei de îmbobocire şi mijlocul fazei de înflorit a trifoiului de Alexandria. La coasele II şi III furajul se poate conserva şi sub formă de fân, când recoltarea se face la mijlocul fazei de înflorire a trifoiului.

Masa cosită rămâne în brazde în jur de 4 zile însorite; întoarcerea brazdelor se face după două zile, dimineaţa până la orele 9.  Fânul se balotează în ziua a cincea, când umiditatea nu depăşeşte 17 %. În gospodăriile ţărăneşti uscarea fânului poate să fie grăbită prin întoarcerea repetată a brazdelor cu furca, în primele două zile.