“Paradisul legumelor”, o lecţie de business

Dincolo de curajul lor, iniţiativa legumicultorilor arădeni din Curtici şi Macea, de a se reuni într-un autentic grup de producători, constituie o adevărată lecţie de business agricol.

De ce un Grup de producători?

Istoria Grupului de producători “Paradisul legumelor” Curtici&Macea din judeţul Arad începe în octombrie 2005, data înfiinţării, urmând ca recunoaşterea preliminară să aibă loc în ianuarie 2008, conform Hotărârii de Guvern nr. 1078 din 2008 privind acordarea de sprijin financiar grupurilor de producători recunoscute preliminar şi organizaţiilor de producători în sectorul fructe şi legume.

Totul a pornit de la dorinţa oamenilor de a-şi valorifica produsele în comun, economisind astfel resurse importante în procesul de desfacere a mărfii, dar mai ales câştigând enorm prin capacitatea de a negocia preţul şi condiţiile vânzărilor.

“A fost o muncă extrem de anevoioasă, ne-am lovit de birocraţie, de lipsa legislaţiei, de o grămadă de probleme. Dar am întâlnit şi sprijn din partea unor autorităţi. Consider că cel mai mare merit este al membrilor asociaţi, care au dorit mult ca noi să avem un astfel de Grup”, mărturiseşte Ioan Moţ, preşedintele Consiliului de Adminstraţie al Grupului de producători Paradisul legumelor Curtici &Macea.

Astăzi, Paradisul legumelor reuneşte 43 de producători de legume din judeţul Arad, majoritatea provenind din localităţile Curtici şi Macea. Membrii asociaţi deţin împreună 280 de hectare de teren agricol în proprietate, însă doar 120 de hectare sunt cultivate exclusiv cu legume, din care 20 de hectare reprezintă culturi protejate (sere şi solarii) şi 100 de hectare sunt cultivate cu legume în câmp deschis.

Premieră naţională la Curtici

Cu siguranţă, cea mai notabilă realizare a Grupului de producători Paradisul legumelor constă în construirea unui depozit modern, situat la intrarea în localitatea Curtici. De fapt, însăşi existenţa Grupului este condiţionată, implicit, de dotarea cu un astfel de depozit.

Construit pe o suprafaţă de 950 de mp, depozitul este prevăzut cu funcţiuni şi utilităţi de ultimă generaţie, care respectă toate standardele de mediu şi de securitate alimentară. Cea mai mare parte a depozitului este alocată activităţii propriu-zise de depozitare şi sortare a mărfii, completată de un spaţiu administrativ.

“Suntem dotaţi cu absolut toate cele necesare desfăşurării activităţii, de la operaţiunile de sortare, manipulare a mărfii şi până la sistemul IT . De altfel, până la sfârşitul lunii mai 2010 vom face şi o inaugurare oficială, în scopul promovării Grupului”, declară Ioan Moţ.

Întreaga investiţie se ridică la circa 600.000 de euro, bani proveniţi din trei surse: 25 la sută din fonduri proprii ale membrilor asociaţi, 25 la sută din fonduri de stat şi 50 la sută din fonduri europene.

“Eu cred că momentul cheie al construirii depozitului a fost acela când asociaţii au înţeles să contribuie cu banii acordaţi de stat, prin ajutorul de minimis. Practic, cu toţii am depus acei bani, primiţi de la stat ca subvenţii, drept avans pentru demararea investiţiei în depozit. Diferenţa a venit de la stat şi dintr-un credit contractat de la CEC Bank, singura instituţie bancară care ne-a ajutat", explică Ioan Moţ.

Cum funcţionează depozitul de la Curtici?

După recoltare şi o sortare preliminară, produsele agricole sunt transportate din ferme direct la depozitul Grupului de producători. Aici, după întocmirea formelor de recepţie şi transport, legumele sunt sortate, spălate şi ambalate în funcţie de cerinţele beneficiarilor finali, adică magazinele de desfacere. În funcţie de necesar, asociaţia poate achiziţiona cantităţi suplimentare de legume şi de la producători dinafara Grupului.

Desigur, existenţa unui Grup de producători, dotat cu un spaţiu de depozitare corespunzător, conferă o serie de avantaje, axate în primul rând pe capacitatea tehnică de livra marfă către marii retaileri, respectând condiţiile cerute de comercianţi: cantitate, calitate, ambalare corespunzătoare, aprovizionare la o anumită frecvenţă.

Un alt avantaj major, care derivă practic din primul, constă în capacitatea de negociere a preţului, având în vedere faptul că un Grup de producători poate satisface toate condiţiile de calitate şi volum solicitate de supermarketuri. Existenţa unei astfel de forme de organizare a producătorilor conferă partenerilor de afaceri credibilitate, ceea ce, în final, se poate regăsi în posibilităţi multiple pentru încheierea de contracte avantajoase.

În afară de avantajele legate de desfacerea propriu-zisă, un grup de producători prezintă o serie de beneficii în ceea ce priveşte alte activităţi conexe, cum sunt aprovizionarea, transportul, promovarea produselor.

Actualmente, membrii asociaţi cultivă suprafeţe diferite cu legume, în funcţie de capacitatea şi puterea financiară a fiecăruia. Însă pentru a da randamentul maxim, în opinia lui Ioan Moţ, un fermier din cadrul Grupului de producători ar trebui să lucreze cel puţin 2.000 mp de teren acoperit, respectiv un hectar de legume în câmp deschis.

“Pe viitor, noi ne propunem în mod clar creşterea suprafeţelor cultivate cu legume. Suprafaţa totală din cadrul asociaţiei este de 280 de hectare, deci avem pământ suficient pentru a ne extinde", spune Ioan Moţ.

Viitor promiţător

Printre primele lucruri planificate de Grup, se numără completarea bazei materiale, prin achiziţionarea a încă cinci maşini de distribuţie a mărfii, precum şi două mijloace de transport necesare pentru colectarea legumelor din ferme.

Concomitent, administraţia Grupului îşi exprimă interesul pentru creşterea numărului de membri asociaţi, fiind aşteptaţi să se alăture arădenilor şi legumicultori din alte zone de vest ale ţării. “Chiar acum avem spre aprobare şase noi cereri de intrare în Grupul nostru, primite într-o lună de zile.

În principiu suntem deschişi pentru astfel de iniţiative, trebuie însă să cădem de acord asupra unor condiţii. Avem semnale că şi alţii ar dori să ni se alăture, dar probabil aşteaptă să vadă cum merge treaba în asociaţie”, mărturiseşte Ioan Moţ.

Până una alta, cel mai bun semnal este că Grupul din Curtici a reuşit să încheie trei contracte importante pentru desfacerea produselor. Este vorba, după cum ne spune Ioan Moţ, de o comandă de 1.500 de tone de lubeniţă, pentru o companie din Ungaria, respectiv două comenzi venite din partea a două supermarketuri arădene, pentru diverse legume. Şi ăsta nu e decât începutul...

INTERMEDIARII ŞI IMPORTATORII SUNT FAVORIZAŢI ÎN DETRIMENTUL PRODUCĂTORILOR

Cheltuielile cu ambalarea. Preşedintele Consiliului de administraţie al "Paradisului legumelor" are însă de semnalat şi câteva deficienţe, care ar trebui supuse atenţiei autorităţilor. În principal, neajunsurile legumicultorilor sunt legate de partea financiară, cum este, de exemplu, abrogarea subvenţiilor pentru cheltuielile cu ambalarea produselor. “Pentru noi este de mare ajutor ca aceste cheltuieli, cu ambalarea produselor, să fie subvenţionate.

După cum se ştie, supermarketurile ţin mult la ambalare, deci legumicultorii sunt obligaţi să fie atenţi la astfel de aspecte. Fără subvenţii, preţul de cost este ridicat substanţial tocmai de cheltuielile cu ambalarea şi etichetarea produselor”, explică Ioan Moţ.

Accesul pe pieţele de gros. O altă problemă cu care se confruntă legumicultorii din Arad se referă la intrarea pe anumite pieţe, cum este piaţa de gros destinată legumelor şi fructelor din Timişoara. „Deşi am depus o cerere pentru închirierea uni spaţiu în piaţa de gros din Timişoara, administraţia ne-a ignorat, spunându-ne că nu există disponibil pentru noi.

Noi însă ştim că pentru alţii, cum sunt diverşii comercianţi, de exemplu, se găseşte suficient spaţiu, în timp ce pentru producători, nu. Ceea ce nu este în regulă”, susţine Ioan Moţ.

Nu în ultimul rând, preşedintele CA al Grupului de producători arădeni reclamă întârzierile privind plata subvenţiilor şi decontările cheltuielilor eligibile, potrivit legii.