Unde dai prea mult, pân’ la urmă crapă!

V-am spus că aşa se va întâmpla sau nu? Au trecut doar câteva luni de când vă scriam, în septembrie anul trecut, despre starea de confuzie totală în care se află unii crescători de animale care au concesionat păşuni de la consiliile locale.

A dat omul taxa de păşunat ani de-a rândul, gândindu-se, în naivitatea lui, că domn’ primar o şti el ce să facă cu banii şi cum să-i gospodărească să poată şi el să iasă cu animalele la păscut pe o iarbă mai acătării.

Da’ cum băga primarul banii în păşunea comunală, nimeni n-o şti. Că tare păcătoasă se făcu buruiana prin locurile iestea, de nu se dă dusă nicicum! Ba mai mult, de te uiţi mai deaproape, mai că vezi cum cresc ciulinii ăştia poluaţi şi mutanţi... ptiu, ce grozăvie!

Apoi trebe că de la UE ni se trage asta, că bine zicea domn’ primar, că tare-s grele noarmele cele. Bag de seamă că nu vin vremi prea bune. Hai Joiană, că n-ai ce rupe din bălăria asta...

Ce nu ştie bietul om e că onestul lui de primar a făcut cârdăşie cu dosarele pe la APIA şi a luat şi subvenţia de la UE pentru păşune, care s-ar fi cuvenit de drept crescătorilor de animale care au concesionat păşunile, ca să poată oamenii cu banii ăia să execute un minim de lucrări agrotehnice.

Anul trecut, demersul nostru jurnalistic a fost rezultatul firesc ai unei solicitări venite din partea unui grup de crescători din judeţul Caraş-Severin, posesori ai unui contract colectiv de închiriere de păşune, care ne-au semnalat faptul că stau cu banii din plata unică în cont şi nu ştiu ce să facă mai departe.

Asta în condiţiile în care au primit o înştiinţare oficială de la APIA, cum că trebuie să depună la dosarul pentru 2008, documente care să ateste că au cheltuit banii pe 2007 pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere a păşunilor.

Este drept că ordinul 246 direcţionează clar aceşti bani spre investiţii în terenuri agricole şi pajişti/păşuni, dar nici un stat european nu condiţionează acordarea plăţilor unice pe suprafaţă de depunerea unor documente justificative (facturi, chitanţe, devize de lucrări).

Se fac, într-adevăr, recomandări pentru respectarea bunelor practici agricole şi de mediu, pentru ca oamenii să ştie ce au de făcut, dar de aici până la a impune şi condiţiona mai avem de săpat...

Mai ales că există un organism de control în APIA care are tocmai menirea de a verifica dacă solicitanţii de plăţi îşi lucrează sau nu pământurile. Până la urmă, dacă X-ulescu depune la dosar facturi că a cumpărat diverse pentru agricultură, ce garanţie are APIA că le-a şi le-a folosit în acest scop? }ine de conştiinţa omului şi de buzunarului lui, până la urmă, să-şi gestioneze banii şi să-şi lucreze terenul.

Din moment ce semnează şi îşi asumă obligaţia de a investi banii pe suprafaţă pentru întreţinerea păşunii închiriate sau a terenului proprietate, să-l lăsăm pe individ să-şi facă treaba! Desigur, dacă merge APIA şi verifică situaţia la faţa locului, iar animalele crescătorului cu pricina păşunează tot printre scaieţi şi bălării, atunci da, se impun măsuri drastice!

Pe de altă parte, e drept că în statele vest europene starea actuală (foarte bună!) a păşunilor este rezultatul unor investiţii enorme, realizate în ani de zile. E o mare diferenţă faţă de situaţia din ţara noastră, pentru că, deşi deţinem deja renumitul potenţial pastoral (sincer, m-am săturat deja de aud faza cu potenţialul nevalorificat! Ce mai aşteptăm? Poate să ni-l valorifice alţii?!), fruntaş în Europa, degradarea păşunilor face practic imposibilă desfăşurarea unei activităţi agricole, nici măcar la nivel de minimă decenţă.  

Şi totuşi, de aici până la a le indica beneficiarilor de sprijin, folosindu-te de „greutatea” unei instituţii publice, de unde şi ce să cumpere pe banii primiţi de la APIA, e treabă urâtă tare şi depăşeşte abuziv atribuţiile de serviciu.

Aşa se face că anul trecut, în septembrie, am acordat prioritate documentării şi analizării aspectelor legate de sprijinul pe suprafaţă pentru cei care au concesionat păşuni şi, în special, situaţia consiliilor locale care au făcut cerere pentru plata directă şi care, evident, şi-au asumat aceleaşi condiţii ca şi orice alt beneficiar individual sau asociaţie de crescători.

Se pare însă că mulţi nu se dezmint şi nici nu se dezic de vechile metehne, conform cărora întotdeauna există o portiţă, dacă nu legislativă, atunci bazată pe influenţă, cadouri, relaţii...

Aşa se face că acum, taman în Caraş-Severin, bubele s-au spart şi încep să iasă dosarele „infestate”. Direcţia Antifraudă şi Control Intern din cadrul APIA a verificat, în urma sesizărilor primite, activitatea Centrului judeţean Caraş-Severin, în ceea ce priveşte modul de acordare a sprijinului direct pe suprafaţă, aferent campaniei 2007.

În urma neregulilor constatate, a fost demarată procedura emiterii titlurilor de creanţă pentru un număr de 50 de consilii locale din judeţ. Mai pe româneşte, consiliile locale respective trebuie să returneze banii care au fost obţinuţi nu tocmai legal, după cum declară surse APIA, chiar cu „sprijinul” unor funcţionari ai acestei instituţii.

Nu este pentru prima dată când revista Ferma semnalează probleme grave legate de punerea în practică a unor legi, ordine şi norme, europene sau marcă autohtonă, şi atenţionează asupra efectelor ce vor urma.

N-avem gura aurită şi nici spurcată, cum ar zice unii, ci doar ne-am făcut meseria, aceea de a informa şi analiza neajunsurile sau nedreptăţile ce ne-au fost semnalate de cei care nu vor decât să fie lăsaţi să-şi crească animalele şi să-şi cultive terenurile; şi dacă se dă ceva, e bun venit! Că până la urmă, ei au de hrănit un popor întreg, inclusiv pe cei care le-au luat banul din mână şi pita de la gură! Vom reveni...