Falimentul industriei laptelui - un dezastru posibil

Am considerat oportună republicarea acestui material, întrucât, la momentul conceperii lui, am analizat prezentul şi perspectiva sectorului lapte, sesizând inadvertenţele legislative foarte periculoase pentru sistem. Din păcate, aceste semnale au fost ignorate şi, după mai bine de un an, ne aflăm exact în situaţia prognozată de noi. Din păcate, s-a dus un an în care se puteau face multe...

Articol de fond publicat în revista Ferma, Nr. 3(35)/2004

"Conform Anexei VII a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, România a cerut şi obţinut ca un număr de 27 de unităţi de procesare a laptelui care sunt cuprinse într-o listă în apendicele B al aceleiaşi anexe, să poată prelucra lapte care nu corespunde normelor europene, până la data de 31 decembrie 2009, cu condiţia ca fermele care furnizează laptele să fie monitorizate de autorităţile române.

Comisia Europeană, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 58 din Regulamentul 178/2002, poate adăuga sau elimina unităţi de pe această listă - înaintea aderării şi până la 31 decembrie 2009 - în funcţie de progresele realizate în remedierea deficienţelor existente şi de rezultatele procesului de monitorizare.

Dacă la data integrării lista unităţilor care au obţinut derogarea va fi aceeaşi cu cea obţinută prin negocieri, fie din cauza birocraţiei şi inerţiei autorităţilor române sau a mecanismelor greoaie ale Comisiei Europene, sectorul laptelui din România se va confrunta cu o criză fără precedent.

După integrare, singurele unităţi care vor putea să proceseze lapte (în afara celor de pe lista cu derogări) sunt acelea care colectează, manipulează şi procesează lapte conform Regulamentului 853/2004 al Consiliului Europei.

Aceasta înseamnă că unităţile de procesare din afara listei vor trebui să colecteze lapte numai din ferme care respectă întrutotul standardele europene. La această oră există aproximativ 200 de ferme împrăştiate pe întreg teritoriul României, ceea ce face foarte costisitoare manipularea şi transportul laptelui din ferme aflate la distanţe foarte mari, iar o unitate nu va reuşi decât foarte greu să adune suficient lapte de calitate europeană pentru ca linia lui de procesare să fie rentabilă.

Un alt aspect îngrijorător este şi faptul că cele 27 de unităţi care au derogare sunt dispuse neuniform pe teritoriul României, în 15 judeţe, astfel că, după integrare, fermierii vor găsi cu greu o unitate care să preia laptele produs, iar monopolul creat datorită numărului redus de unităţi de procesare nu este deloc benefic pentru sectorul laptelui.

Autorităţile române nu pot da vina pentru această situaţie dificilă pe normele draconice impuse de Comunitatea Europeană, deoarece ţara cu care am semnat împreună Tratatul de aderare, Bulgaria, a obţinut pentru cota de 1 milion tone lapte (deci de 3 ori mai mică decât a României), derogare privind calitatea laptelui procesat pentru 100 fabrici de lapte; un aspect important este că 20 dintre acestea vor avea dreptul să producă în paralel, pe linii distincte, atât lapte care respectă normele europene, cât şi lapte conform derogărilor obţinute, ceea ce nu este cazul niciunei unităţi din ţara noastră.

Lipsa de pe lista din apendicele B al anexei VII a unor fabrici foarte cunoscute şi cu potenţial economic, mă face să cred că negociatorii români nu au informat corect procesatorii asupra tuturor efectelor ce decurg din semnarea tratatului de aderare.
Scadenţa proastelor negocieri a legilor de restructurare a sistemului laptelui, scrise şi aplicate după metode comuniste şi a nepăsării tuturor factorilor de decizie, se apropie şi va avea ca efect distrugerea industriei laptelui, reprezentând un atac la siguranţa alimentară a României.

Revista FERMA a elaborat, la începutul anului 2004, un proiect intitulat “Deblocarea structurală a producerii, prelucrării şi comercializării laptelui în România”, dar iniţiativa noastră a rămas fără ecou, cu toate că ministrul agriculturii de atunci, Ilie Sârbu, a promis analizarea proiectului.

Tot ce se mai poate face acum, în situaţia creată în urma negocierilor încheiate prin Tratatul de aderare, este de a încerca introducerea, cât mai urgent, pe lista unităţilor care pot procesa lapte care nu respectă legislaţia europeană de calitate şi condiţiile de manipulare, a cât mai multor unităţi, obţinerea dreptului ca unele unităţi să poată prelucra, până la 31 decembrie 2009, lapte care corespunde normelor UE şi lapte care nu corespunde acestora, în linii de producţie distincte, cum a cerut şi obţinut Bulgaria şi, nu în ultimul rând, instituirea cât mai repede posibil a unui preţ minim garantat şi atractiv pentru fermierii care predau lapte conform standardelor UE, astfel ca în momentul integrării, să avem pe piaţă cât mai mult lapte de calitate, pentru ca unii procesatori să colecteze şi să proceseze în mod profitabil acest lapte.

Altfel, viitorul industriei româneşti a laptelui se prevede sumbru...”