Zmeurul este rentabil şi la suprafeţe mai mici

Zmeura se obţine atât din flora spontană, cât şi prin înfiinţarea unor culturi cu soiuri selecţionate de amelioratori. Producţia de zmeur este destinată pieţei de fructe proaspete sau uscate, congelate, industriei alimentare (gemuri, jeleuri, siropuri), a ceaiurilor etc.

Răspândirea tot mai largă a terapiilor naturiste, dar şi schimbarea radicală în ultimii 20 de ani a mentalităţii occidentale în ceea ce priveşte hrana (conceptul de alimentaţie sănătoasă) au determinat o cerere tot mai mare pentru anumite fructe, cum sunt: coacăzele negre, afinele, zmeura, murele etc.

Zmeura are un conţinut mare de polifenoli antioxidanţi cum sunt pigmenţii antocianici şi este o sursă bogată de vitamina C, magneziu, complex de vitamine B, cupru şi fier. Consumul regulat de fructe de zmeură s-a dovedit benefic în tratarea bolilor precum: inflamaţiile, cancerul, afecţiunile cardiovasculare, diabetul, alergiile, tulburările de vedere. De asemenea, tratatele de fitoterapie recomandă folosirea frunzelor şi a lăstarilor sub formă de ceaiuri sau decoct pentru tratarea sau amelioraea unor boli.

Înfiinţarea culturii de zmeur

• Condiţii pedoclimatice prielnice. Pentru a înfiinţa o plantaţie de zmeur, mai întâi trebuie să identificaţi locaţia potrivită. Terenul ales trebuie să fie destul de uşor şi bogat în compuşi organici. Zmeurul nu se poate dezvolta pe soluri grele, argiloase, în zone reci, cu exces de umiditate, şi preferă un climat mai umed şi mai răcoros, astfel că în zonele cu dealuri înalte se caută pantele sudice sau terenurile mai plane, unde plantele au suficientă lumină.

În zonele mai joase şi din partea de sud a României se aleg versanţii mai nordici, unde temperatura nu este foarte ridicată. Zona călduroasă şi aridă de câmpie nu este favorabilă culturii zmeurului.

Arbustul se poate cultiva şi în locurile cu semi-umbră, dar fructele nu sunt la fel de dulci şi de aromate, iar uneori lăstarii nu se maturizeză suficient şi degeră în timpul iernii.

Trebuie să ne gândim şi la sursa de apă, fiindcă zmeurul are o înrădăcinare mai superficială şi suferă în anii secetoşi, în lipsa unui sistem de irigaţie.

• Pregătirea corespunzătoare a terenului s-ar putea să necesite unul sau doi ani. Este bine să facem o analiză chimică a calităţii solului, având în vedere că, în mod obişnuit, zmeurul necesită o aciditate de la 5,5 până la 6,5. Dacă terenul este sărac în humus, se poate îmbogăţi administrând cantităţi mari de gunoi de grajd fermentat sau de compost.

Înainte de plantare este indicată o erbicidare totală, având în vedere că buruienile reprezintă unul dintre “inamicii” permanenţi ai plantaţiei în primii ani de la înfiinţare.

• Plantările se fac toamna târziu sau primăvara devreme. Materialul de plantare trebuie identificat şi procurat din timp şi se comercializează sub denumirea de drajoni. Aceştia trebuie să fie sănătoşi, iar la alegerea soiurilor ne vom informa asupra caracteristicilor acestora.

Dacă plantăm o suprafaţă mică, vom opta pentru un singur soi. Dacă suprafaţa este mai mare vom introduce în cultură două sau trei soiuri cu diferite perioade de coacere.
Este bine să evităm cultivarea zmeurului după cartofi, vinete şi tomate, având în vedere că aceste specii au o serie de viroze comune.

CARACTERISTICI PRODUCTIVE

Zmeurul este un semiarbust cu o înălţime de 1,5-2,5 m, cu un ciclu biologic bienal. Tulpina vegetativă se dezvoltă în primul an din mugurii care se află pe rădăcină, toamna se lemnifică, iar în anul următor, pe această tulpină, se obţine producţia de fructe. După recoltare, până toamna, se taie tulpinile uscate care au produs fructele.

Există şi soiuri remontante care produc încă din primul an, toamna, pe vârfuri sau uneori chiar pe o bună parte din tulpină.

Producţia de fructe care se obţine la hectar variază în funcţie de soi şi de tehnologia de cultură aplicată, respectiv de la 3-4 tone/ha până la 8-9 tone/ha.

O cultură de zmeur are producţii rentabile din punct de vedere economic timp de 8-10 ani, uneori chiar mai mult, în funcţie de soi şi de lucrările de întreţinere pe care le efectuăm în fiecare an.

POLONIA - NUMĂRUL UNU ÎN CULTIVAREA ARBUŞTILOR FRUCTIFERI

Cei mai mari producători de fructe de zmeur sunt în Rusia, unde se obţine peste o sută de mii de tone anual, apoi în Serbia şi Polonia (peste 80 mii), SUA (50-60 mii), Germania şi Ucraina (peste 20 mii tone anual).

În România se obţin, conform datelor FAO, în jur de două mii de tone anual, dar cea mai mare parte este recoltată din flora spontană. Avem puţine ferme de producţie, iar cea mai mare parte a fructelor este destinată exportului.

Prin comparaţie, în Ungaria, se obţine o producţie de trei ori mai mare decât în România. Interesantă este piaţa poloneză, care în zece ani şi-a dublat producţia de zmeură, devenind unul din liderii mondiali în ceea ce priveşte cultura arbuştilor fructiferi.