Vinul românesc s-a născut la Cotnari

La început de octombrie culesul e pe sfârşite în viile de la Cotnari. Se anunţase un an bun pentru viticultură, cu struguri de calitate şi vinuri alese, care să încununeze eforturile unor oameni hotărâţi să ne readucă printre marii producători ai lumii.

Anul calităţii la Cotnari

... L-am găsit pe Andor Iosif, directorul tehnic al podgoriilor Cotnari, aşa cum sincer mi-aş dori să-i văd pe mulţi directori bugetari: extrem de ocupat cu producţiile, cu tehnologiile, înconjurat de dosare şi cu telefoanele sunând unul după altul...

Dar pe chip cu expresia omului mulţumit că treburile merg bine:

Andor Iosif: “2008 este anul în care se preconizează, la sfârşitul campaniei, o producţie medie de peste zece mii de kilograme de struguri la hectar, ceea ce înseamnă o producţie bună atât cantitativ, cât şi calitativ, cu acumulări de zahăr de peste 200 de grame la majoritatea soiurilor, ca să nu mai spunem de Grasa de Cotnari, care depăşeşte chiar şi 260 de grame, în funcţie de amplasament şi solă.

Anul acesta la Cotnari sunt peste 1200 de hectare de vie pe rod şi încă 350 de hectare plantaţii în anul 1, 2 şi 3, la care se vor adăuga, în curând, încă 200 de hectare. Încet, încet societatea Cotnari va ajunge la 2000 hectare de teren cultivate cu viţă de vie, ceea ce, dacă ne referim la peisajul românesc viticol, înseamnă destul de puţin.

Dar noi preferăm paşii mărunţi şi bine făcuţi. România însă, după cum bine ştim, are un poenţial natural viticol extraordinar, pe care, din păcate, se pare că nu reuşim să îl punem în valoare. Probabil că aici ar trebui factorii de decizie să intervină şi să găsească o soluţie potrivită, pentru ca România să stea acolo unde îi este locul, între ţările mari producătoare de struguri şi vinuri”.


Cantitate, dar mai ales calitate

În opinia directorului tehnic de la Cotnari, România va trebui să depăşească rapid stadiul actual de agricultură de subzistenţă. „Suntem un stat european şi va trebui să ne menţinem acest statut.

Ori, nu putem face asta decât într-un singur mod: producând bine, mult şi de calitate. Este posibil şi noi am dovedit acest lucru la Cotnari, şi mă bucură că asta încearcă să facă majoritatea podgoriilor din România.

Oricum, scopul final al activităţii pe care o desfăşurăm este acela de a obţine un profit bun pentru firmă şi pentru acţionarii firmei. Cotnari este o societate pe acţiuni, în cadrul căreia acţionarii suntem, de fapt, şi salariaţii societăţii. Asta ne motivează pe toţi să lucrăm mai mult şi mai bine.


Singurii cultivatori de soiuri pur româneşti

În ceea ce priveşte partea de cercetare, în ultimii ani la Cotnari s-a derulat un proces continuu de selecţie a câtorva clone în cadrul fiecărui soi exploatat
.
Trebuie să precizăm că podgoria Cotnari este singura din România care şi-a păstrat nealterat sortimentul iniţial, şi singurii cultivatori de soiuri pur româneşti, respectiv Grasa de Cotnari, Frâncuşa, Feteasca Albă şi Feteasca românească.

Astfel, în populaţiile existente în plantaţii, au apărut de-a lungul timpului biotipuri extrem de valoroase, iar preocuparea specialiştilor de aici este tocmai selectarea acestor biotipuri. În momentul de faţă, şase clone sunt în curs de omologare, sub directa îndrumare a ISTIS Bucureşti.

De asemenea, spune Andor Iosif, cercetătorii de la Cotnari sunt preocupaţi în obţinerea de material bilogic de calitate superioară, pre-bază şi bază, din fiecare clonă.

Cu dată mai recentă, se lucrează şi la diversificarea sortimentului, prin introducerea, pe anumite sole, a soiurilor româneşti de vin roşu Feteasca neagră şi Busuioaca de Bohotin.


Fără abateri de la tehnologie

De profesie horticultor, având ani grei de experienţă în domeniu, Andor Iosif ştie că nerespectarea tehnologiei în producţie poate avea efecte din cele mai neplăcute: „dacă ne referim la tehnologie, trebuie să ştii ce, când şi cum, dar e foarte important să ai şi cu cine, însă dacă tehnologia este respectată, nu ai surprize.

Sigur, statistic vorbind, o dată la zece ani pot să apară îngheţuri destul de severe, care să ducă la pierderea viabilităţii... şi atunci iar trebuie să munceşti, cel puţin un an, să refaci plantaţia.

De aceea suntem în permanenţă preocupaţi de plantarea unor noi suprafeţe, care să asigure continuitatea unor producţii valoroase.

Nu este o misiune uşoară, pentru că podgoria Cotnari se găseşte într-o zonă colinară, unde sunt foarte multe terenuri improprii culturilor de câmp, şi multe suprafeţe, nefiind întreţinute, se află într-o stare avansată de degradare.

Noi încercăm să refacem solurile degradate şi să le redăm capacitatea de producţie, însă este o muncă extrem de laborioasă, costisitoare şi de durată. Avem, de asemenea, preocupări pentru introducerea în circuitul agricol a unor suprafeţe de teren care până acum au aparţinut unor alte categorii de exploatare. Cu răbdare şi perseverenţă, vom reuşi”.


Drumul vinului...

Nicoleta Dragomir: Cât de mult s-au adeverit la recoltă estimările de producţie anunţate în vară?

Constantin Deleanu, director general SC Cotnari SA: Astăzi, 2 octombrie, este ultima zi de recoltat la Cotnari. Aşa că putem spune, cu siguranţă, că 2008 este un an cu o recoltă bogată şi o producţie de o mie de vagoane, respectiv zece mii de tone, cu vinuri de bună calitate, dintre care primul a ieşit deja pe piaţă - Frâncuşa 2008, celelalte fiind în faza de fermentare.

Nicoleta Dragomir: La asemenea rezultate, urmează investiţii pe măsură. Care sunt principalele orientări în acest sens?

Constantin Deleanu: Pentru acest an am stabilit un program îndrăzneţ de livrări, de peste 12 milioane de sticle, dar după primele nouă luni încheiate suntem în grafic, deci putem estima o cifră de afaceri pentru 2008 de aproximativ 30 de milioane de euro. În perioada imediat următoare, începem implementarea unui plan de investiţii care vizează, printre altele, plantarea a 207 hectare cu viţă de vie, terenul fiind deja pregătit şi urmând ca peste 2 săptămâni, probabil după ce cade bruma, să aducem viţa altoită din pepiniere.

Alte investiţii pe care le avem în vedere vizează combinatul de producere a vinurilor, unde am modernizat deja din această vară, sistemul de răcire, prin mărirea capacităţii, înlocuirea a peste o sută de cisterne din beton cu unele noi, din inox, de calitate deosebită, ceea ce înseamnă o capacitate de cinci milioane de litri şi urmează ca din noiembrie până în martie anul viitor să mai modernizăm şi alte capacităţi, astfel încât până la jumătatea lui 2009 să nu mai avem concurenţă în ceea ce priveşte tehnologia de vinificaţie.

Dar planurile de viitor vizează, în primul rând, extinderea plantaţiei, prin altoirea de Fetească neagră, pe care o aducem din zona Pietroasele şi Busuioaca de Bohotin, tot soiuri româneşti. În această toamnă le vom altoi, iar în toamna viitoare le vom planta, acesta este un lucru cert pentru anul viitor.

În rest, sperăm să avem rezultate constante sau mai bune, astfel încât să ne permitem să modernizăm şi altceva, ce nu am reuşit până acum, şi să intrăm şi pe partea de turism. Avem un castel la câţiva kilometri de Cotnari, Castelul Cârjoaia, unde dorim să facem o investiţie foarte mare, care va cuprinde o bază turistică modernă, cu locuri de cazare şi spaţii de agrement, însă proiectul nu este încă bătut în cuie.

Nicoleta Dragomir: Care este cea mai mare problemă cu care vă confruntaţi în prezent?

Constantin Deleanu: Cea mai mare problemă este lipsa forţei de muncă. Noi dacă mai avem 20 la sută din lucrători oameni din această zonă. În rest, aducem forţă de muncă sezonieră din toată Moldova, ceea ce implică, desigur, costuri mai mari cu cazarea, masa şi transportul, însă suntem mulţumiţi că încă găsim oameni dornici să muncească. La Cotnari se recoltează manual, tocmai pentru că vrem să asigurăm, încă de la această fază, calitatea vinurilor cu care vom ieşi pe piaţă.


„PODGORIILE SFINTE”

Podgoria Cotnari face parte din regiunea viticolă a Podişului Moldovei, fiind situată în cea mai mare parte a sa pe Coasta Cotnari-Hârlău.

Reputatul academician român Valeriu D. Cotea o apreciază ca fiind „una dintre cele mai renumite regiuni viticole din ţara noastră”.

Aceasta regiune se distinge prin personalitatea viţei de vie şi versanţii însoriţi, prin fineţea vinurilor albe obţinute aici şi prin dragostea nativă a locuitorilor pentru cultura vinului.

„Podgoriile sfinte” de la Cotnari, cum le-a numit Dimitrie Cantemir, sunt rodul unei îndeletniciri străvechi vitivinicole. Din antichitate şi până astăzi, viţa de vie a îmbrăţişat neîntrerupt dealurile molcome ale zonei, profitând din plin de particularităţile acesteia.

Podgoria este adăpostită de vânturi şi de curenţii locali reci, datorită fenomenului de phoenizare a maselor de aer, care determină un proces de încălzire. Perioada mai-septembrie este caracterizată de o nebulozitate cu valori reduse, favorizând insolaţia, creşterea strugurilor şi acumularea zahărului. Solurile sunt extrem de favorabile culturii de viţă de vie, cu o textură luto-nisipoasă, bogate în humus şi baze schimbabile.

E explicabil atunci, de ce Grasa de Cotnari, de exemplu, nu s-a adaptat în nici o altă podgorie din România sau din lume.

Compania Cotnari este inima podgoriei din anul 1948 şi tot de atunci reuşeşte să păstreze neîntinată amintirea celor mai valoroase soiuri româneşti, pe care le menţine în cultură şi le ameliorează genetic prin derularea unor programe proprii de cercetare.

„Vinurile de Cotnari prezintă calităţi excepţionale, obţinute prin limitarea producţiei medii de struguri la un hectar, la doar 70-80% faţă de celelalte podgorii ale României sau din ţările viticole renumite. Compania noastră va alege întotdeauna calitatea în detrimentul cantităţii”, susţine conducerea societăţii.

În vinoteca de la Cotnari, organizată pe criterii ştiinţifice, se păstrează cele mai reuşite colecţii, începând din anul 1957.




Primul vin al anului: Frâncuşa de Cotnari 2008

Toamna a început în podgorie la Cotnari cu un moment special şi unic pentru România: lansarea primului vin din producţia 2008.

Constantin Deleanu, director general SC Cotnari SA: “Este primul vin din România în acest an şi suntem onoraţi că noi l-am lansat. Frâncuşa de Cotnari 2008 este foarte bună şi unică în felul ei. Noi suntem foarte mulţumiţi de calitate, dar şi de cantitate.
În ceea ce-l priveşte pe consumator, acesta trebuie să fie mulţumit de calitate, că de cantitate ne ocupăm noi...

Frâncuşa anilor precedenţi a participat la mai multe concursuri, însă nu s-a reuşit deocamdată obţinerea unei medalii de aur, fiind o mare concurenţă la vinurile seci. Noi suntem liderii vinurilor dulci, Grasă şi Tămâioasă, unde nu avem prea mulţi concurenţi, însă cu timpul vom demonstra că şi Frâncuşa are toate calităţile ca să urce pe podium.

La concursurile româneşti, cum este cel din toamnă, „Vinuri româneşti din podgorii strămoşeşti”, Frâncuşa este tot timpul premiată; cu siguranţă va câştiga şi concursuri internaţionale, cât de curând.

În ceea ce priveşte piaţa de desfacere, la noi anul contractual pentru vânzări începe la 1 iunie şi se termină la 1 iunie. Deja când am făcut contractările cu distribuitorii din ţară, am avut în vedere pentru ultimele luni ale acestui an inclusiv Frâncuşa 2008. Sperăm că v-am stârnit curiozitatea să destupaţi o stilcă de Frâncuşă 2008.

Academician Valeriu D. Cotea: „Frâncuşa este un soi local, aborigen, care a condus la prestigiul vinurilor româneşti, care este nedespărţit de sortimentul de Cotnari, alături de Grasă, Fetească şi Tămâioasă moldovenească.

Vinificat ca soi pur, dă un vin cu calităţi deosebite, în sensul că are o aciditate ridicată, ceea ce face să aibă o mare fructuozitate şi în acelaşi timp să dea o notă deosebit de plăcută atunci când este introdus în cavitatea bucală.

Aşa cum vara eşti însetat şi muşti dintr-un măr care îţi înrourează cerul gurii, în momentul în care ai gustat câteva picături de Frâncuşă, îţi dai seama că e o dorinţă pentru viaţă, o dorinţă pentru tinereţe, o dorinţă pentru frumos...

Având un grad alcoolic nu prea ridicat, poate întreţine buna dispoziţie a consumatorului ore în şir, fără să-l ducă rapid în stare de ebrietate. Este vinul care se poate bea, cu certitudine, în sănătatea altora, fără să ţi-o ruinezi pe-a ta, pentru că are un grad alcoolic mediu, 9, 10, 11 la sută maximum. Datorită acestor particularităţi este foarte căutat şi asociat cu foarte multe mâncăruri, mai ales cele din peşte.

Pentru a produce un vin bun nu îţi trebuie doar ştiinţă, ci şi artă, şi participarea afectivă a celor care îl fac. Cred că cele mai reuşite vinuri poartă ceva şi din sufletul celor care le produc.

Iar Frâncuşa cere mult suflet!”



Articol publicat în revista Ferma nr. 10 (65) - octombrie 2008