Un sol bogat în nutrienţi reduce tratamentele

Voi încerca să dau câteva sfaturi, din experienţa proprie, cu rezultate foarte bune în cultură, iar din punct de vedere financiar, mult mai economic. În plus, veţi elimina multe dintre tratamentele pe care le faceţi în mod obişnuit în timpul vegetaţiei.

Tratamentele chimice, efectuate din trei în trei zile, nu sunt întotdeauna soluţia potrivită nici pentru cultură, nici pentru rentabilizarea afacerii. Cărui producător nu i s-a întâmplat să aplice tratamente peste tratamente, fără să obţină sporurile de producţie estimate. De cele mai multe ori dăm vina ba pe sol, ba pe sămânţă. În definitiv, ne dorim rezultate bune în cultură, însă fără a acorda prea multă importanţă solului. Aş spune că aici este marea problemă în legumicultură.

De foarte multe ori, carenţa solului în macro şi microelemente se confundă cu diferite boli şi insecto-acarieni, când de fapt adevărata problemă o reprezintă lipsa hranei din sol. De aceea, recomand legumicultorilor să pună mare accent pe pregătirea solului încă din toamnă, odată cu dezinfecţia scheletului, unde hibernează dăunătorii.

Pregătirea solului înainte de arătură

După ce am încheiat eliberarea şi curăţirea terenului, scheletul şi solul se dezinfectează cu zeamă bordeleză, în concentraţie de 3-5 kg la 100 litri de apă. Ulterior se foloseşte un insecticid-acaricid, spre exemplu Novadim sau Sineratox, precum şi produsele Fastac sau Talstar, dublând doza recomandată.

Cu soluţia obţinută se stropeşte tot scheletul, folosind pompa de stropit.
Pentru a avea recolte bogate, cu produse de calitate şi în acelaşi timp gustoase, solul, care şi aşa este bogat în substanţe hrănitoare, trebuie fertilizat în fiecare an, ţinând cont de cultura pe care o introducem în producţie şi de recolta dorită. Spre exemplu, castraveţii şi ardeii au nevoie de mai multă hrană, spre deosebire de tomate. Cu toate acestea, eu aplic aceeaşi doză ambelor culturi.

Înainte de a efectua arătura de toamnă, administrez îngrăşămintele. Astfel, la o suprafaţă de 1000 mp, folosesc zece tone de gunoi de grajd, 100 kg superfosfat, 50 kg sulfat de potasiu şi 30 kg sulfat de magneziu. Am căutat îngrăşăminte care să nu conţină săruri şi clor, deoarece tomatele sunt foarte pretenţioase la aceste elemente.

Un îngrăşământ care să conţină toate substanţele nutritive de care planta are nevoie se găseşte destul de greu. În ultimii patru ani, am folosit produsul patent PK, fabricat în Germania, un îngrăşământ pe bază de rocă fosfatică destinat sistemelor de nutriţie organică şi care dă rezultate excelente în culturile extensive.

Produsul are în compoziţie fosfor 12%, potasiu 15%, magneziu 5%, sulf 9% şi calciu 8%. La 1000 mp, folosesc 75 kg, precum şi 100 kg Patentkali, care are în compoziţie 30% oxid de potasiu, 10% oxid de magneziu şi 17% sulf.

Produsul este un fertilizant puternic şi concentrat, care are în componenţă 3 nutrienţi. În plus, are un potenţial economic ridicat pe toate tipurile de sol, indiferent de pH-ul acestuia. Produsul contribuie eficient la creşterea şi dezvoltarea plantelor.

Ţinând cont de cele recomandate, vă asigur că veţi avea cultura dorită şi veţi elimina multe din tratamentele efectuate în timpul vegetaţiei.

ACHIZIŢIONAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR PRIN INTERMEDIUL ASOCIAŢIEI

Procurarea îngrăşămintelor care să conţină elementele nutritive de care solul şi plantele au cea mai mare nevoie pune serioase probleme legumicultorilor. Produsele trebuie să fie recomandate şi aprobate de Comunitatea Europeană. Apoi trebuie să avem în vedere şi preţul de achiziţie. Dacă le procurăm de la furnizor, sunt mult mai ieftine, în condiţiile în care intermediarii practică adaosuri şi de sută la sută.

De aceea, recomand ca acolo unde există asociaţii de producători, legumicultorii să apeleze la acesta, deoarece ele sunt obligate, prin statut, să vină în sprijinul membrilor asociaţi cu inputuri direct de la furnizor, deoarece aceştia preferă să încheie contracte direct cu asociaţia. Astfel, şi preţul pe produs va fi mai bun.

Pe această cale, fac apel la toate asociaţiile de producători să vină în sprijinul fermierilor în acest sens şi să fie transparenţi, pentru a putea ţine un control al tratamentelor efectuate. Fie că achiziţionează îngrăşăminte, fie insecticide sau fungicide, totul trebuie să fie pe factură, produsele să fie certificate şi cu acte de provenienţă.

În acest fel, producătorul se va apăra cu argumente şi dovezi de acuzele nefondate care i se aduc prin intermediul şi cu complicitatea mass-media, potrivit cărora aruncă în piaţă produse cancerigene sau care pun în pericol sănătatea consumatorului.