Trei plante furajere, un amestec unic
Sfeclă
Lucerna, sfecla furajeră şi porumbul pentru siloz plantă întreagă se completează reciproc atunci când sunt folosite împreună în hrana rumegătoarelor în perioada de satabulaţie.
Despre fiecare în parte, exceptând sfecla furajeră, s-a scris atât de mult, încât subiectul pare epuizat. Analizate însă împreună, prin asociere în cadrul aceleiaşi raţii zilnice, conţinutul lor nutritiv poate fi valorificat la maxim.
Lucerna - plantă verde, fân şi siloz
Condiţii pedologice. Conform literaturii de specialitate, lucerna poate fi cultivată cu succes, în condiţii mai mult sau mai puţin favorabile, pe întreg cuprinsul ţării, cu excepţia celor montane. “Regina plantelor furajere” preferă soluri permeabile, neutre sau slab alcaline (pH 6.2-7,4).
Solurile mai acide pot fi corectate prin aplicarea amendamentelor calcaroase şi prin fertilizări cu îngrăşăminte organice, ale căror efecte de durată (cazul amendamentelor) se suprapun cu anii de exploatare a lucernei.
Perioada optimă pentru însămânţare începe în luna martie şi se termină în luna aprilie, întrucât sămânţa germinează la minim 1oC. Dacă se cultivă după plantele anuale furajere, borceaguri de toamnă sau cereale, care se recoltează până la jumătatea verii, lucerna se poate pune în pământ în intervalul 10-15 august şi nu mai târziu, pentru ca plantele să acumuleze suficiente substanţe de rezervă până la sosirea îngheţului. Procedând astfel, în anul următor se pot obţine două-trei coase libere de buruieni.
Recoltare. În primul an de vegetaţie, toate coasele trebuie să se efectueze de la primele semne de înflorire şi până la mijlocul acestei faze, pentru ca plantele să prindă vigoare. În anii următori, recoltatul lucernei se face pe finalul fazei de îmbobocire şi poate continua până la când dă în floare, când masa vegetală, sub raport cantitate-calitate, poate fi valorificată cel mai bine.
Productivitate. În condiţii naturale, în ani normali din punct de vedere al precipitaţiilor, se pot obţine de la 3-4 coase pe an, respectiv 50 tone/ha masă verde, echivalentul a zece tone de fân, iar în condiţii de irigare, numărul de coase creşte la patru-cinci, cantitatea de masă verde putând ajunge la 80 tone/ha.
Sfecla furajeră, particularităţi tehnologice
Caracteristici pedo-climatice. Având cerinţe mai ridicate raporat la umiditate, în condiţii de irigare, sau naturale, în care cantităţile anuale de precipitaţii sunt mai mari de 600 mm, sfecla furajeră poate fi cultivată în aceleaşi zone agricole ca şi lucerna. Ba mai mult, cultura poate fi extinsă până în zonele submontane, pretându-se şi solurilor extreme (uşoare sau grele), slab acide sau uşor alcaline, dar bogate în elemente nutritive.
Fertilizare. Sfecla suportă şi solocită cantităţi de 40-60 tone/ha îngrăşăminte organice, iar pentru producţii mai mari sunt necesare suplimentări cu azot (100-150 kg N/ha). Cele mai bune rezultate şi de recomandat pentru cultura ecologică se obţin la 2-3 ani după desţelenirea lucernierei, fără a mai fi nevoie de îngrăşăminte chimice.
Terenul fertil, bogat în azot, rezultat în urma degradării complete a rădăcinilor cu rhizobii şi a dispariţiei bolilor comune, crează condiţii excelente pentru sfecla furajeră.
Valorificare producţie. De la sfecla furajeră se folosesc atât rădăcinile, cât şi frunzele în stare proaspătă, când capătă o culoare galbenă, fază ce corespunde calendaristic cu prima jumătate a lunii octombrie, după căderea primelor brume, dar înainte de îngheţ. Chiar dacă înlăturarea frunzelor se execută manual, pentru a nu afecta coletul, cheltuielile cu forţa de muncă sunt pe deplin compensate de cantitatea mare de frunze fără pământ (8-12 tone/ha) ce pot fi date în consumul vacilor de lapte.
Procedând astfel, se economiseşte o bună parte a furajelor din stoc la care crescătorii de animale sunt nevoiţi să apeleze în această perioadă a anului.
Producţiile potenţiale de rădăcini ce se pot obţine în condiţii de neirigare sunt de 80-120 tone/ha şi de 150-200 tone/ha, în condiţii de irigare.
Păstrarea se face ca şi la cartof, în silozuri de suprafaţă, pe terenuri drenate, mai ridicate avându-se grijă ca înainte de acoperire, stratul exterior de rădăcini să fie aşezat cu coletul înafară.
Porumbul pentru siloz, plantă întreagă
Spre deosebire de sfeclă, porumbul pentru siloz are cerinţe scăzute şi în general se cultivă după plante care părăsesc devreme terenul, aşa cum sunt: cerealele de toamnă, borceagurile de toamnă, cartofii timpurii. Ca monocultură, porumbul se seamănă mai mulţi ani la rând pe acelaşi teren în condiţii agrotehnice superioare.
Asemănător sfeclei furajere, porumbul pentru siloz preferă soluri cu fertilitate ridicată solicitând cantităţi mari de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare sau odată cu arătura de toamnă, în cantităţi de 20-40 tone/ha. Datorită unui sistem radicular bine dezvoltat după răsărire, porumbul rezistă bine la secetă, însă în perioada formării paniculului şi a boabelor, insuficienţa apei afectează serios recolta.
Producţiile potenţiale sunt de 40-50 tone/ha, în condiţii normale, fără irigaţii, şi de 70-80 tone/ha, în condiţii de irigare.
Cunoscând necesităţile nutritive ale organismului animal, putem spune că cele trei plante luate împreună, până la un anumit nivel al producţiilor de lapte sau de carne, reunesc pe deplin calităţile de furajare specifice unui amestec unic.
Tabel: CONŢINUTUL ÎN SUBSTANŢE NUTRITIVE, SĂRURI MINERALE ŞI CAROTEN
RECOMANDĂRI ŞI EXEMPLIFICĂRI
Conţinutul ridicat în P.D., S.M. şi în vitamine a lucernei, completat cu cel energetic al sfeclei furajere şi al silozului de porumb, toate având un înalt grad de consumabilitate şi digestibilitate, permit întocmirea unor raţii furajere simple şi complete.
În plus, producţiile mari de masă verde şi de rădăcini sau de fân şi de siloz ce se pot obţine pe unitatea de suprafaţă crează oportunitatea pentru mulţi crescători de animale fără posibilităţi de extindere a suprefeţei de teren să îşi satisfacă nevoile de furajare a animalelor la un nivel de producţie ridicat.
Prin utilizarea spre exemplu, a celor trei plante furajere sub formă de fân, siloz, semisiloz în cazul lucernei şi a rădăcinilor de sfeclă în hrana vacilor de lapte se pot alcătui raţii furajere echilibrate pentru producţii zilnice de până la 15 litri de lapte/cap, fără adaos de concentrate, şi de până la 20 litri de lapte, cu adaos de 2-3 kg furaj concentrat. Reamintim că mai ales în perioada de stabulaţie nu trebuie să lipsescă cele 40 grame de premixuri vitamino-minerale şi sarea la discreţie.
VALOAREA DE FURAJARE A PLANTELOR
• La lucernă, valoarea de furajare este dată de conţinutul ridicat în substanţe nutritive, proteină brută în special, cu un înalt grad de digestibilitate, dar şi în vitamine (A, B2, C, D, E, K) şi în minerale (Ca, K, Na, Mg), cu rol important în reglarea proceselor metabolice influenţând direct creşterea, sănătatea şi producţia. Prin substanţele estrogene de conţinut, lucerna influenţează pozitiv ciclul reproductiv la animale.
În cazul lucernei se insistă mult pe faza optimă de recoltare, pentru că odată cu recoltatul la faze târzii scade alarmant conţinutul în substanţe nutritive, consumabilitatea şi digestibilitatea. Explicaţia constă în aceea că după faza optimă de recoltare, creşte conţinutul în celuloză brută (greu digestibilă) şi în fenoli, care au o acţiune bactericidă asupra microorganismelor din rumen.
• Sfecla furajeră constituie, sub aspect nutritiv, un furaj energetic de prim rang care nu este egalat de nici o altă plantă de nutreţ. Conţinutul în celuloză este extrem de redus, iar cel în zaharuri solubile este foarte ridicat, de 3,5-4,5%. Digestibilitatea materiei organice este de peste 90%, cu valori medii de 99,4 în cazul extractivelor neazotate din care fac parte şi zaharurile, şi de aproximativ 83%, în cazul proteinei brute.
Calităţile furajere deosebite îi conferă sfeclei un caracter lactogen, astfel că la un consum de 1 kg S.U.( aproximativ 8 kg rădăcini) se obţin 2 litri de lapte, cu un conţinut ridicat în proteină şi grăsime. Alte însuşiri deosebite în furajare sunt şi cele referitoare la gradul înalt de consumabilitate, precum şi unele efecte benefice pentru funcţiile de reproducţie.
• Porumbul furajer destinat însilozării, în stare verde, se remarcă prin coeficienţi ridicaţi ai digestibilităţii cuprinşi între 73,9 şi 96,4%. În cazul ştiuleţilor, acesta creşte de la 77% în faza de lapte, la 86% în faza de ceară. Unul dintre considerentele pentru care se recomandă ca recoltatul porumbului să se facă la un stadiu de vegetaţie cuprins între aceste limite şi nu mai târziu, este că pe măsură ce plantele înaintează în vegetaţie, digestibilitatea tulpinilor, boabelor şi frunzelor scade, afectând calitatea silozului rezultat.
Porumbul pentru siloz este bogat în energie, 1 kg S.U. conţine 0,75-0,80 U.N., dar sărac în proteină, iar Ca şi P sunt sub limita necesarului. Dacă din diverse motive ştiuleţii sunt procentual diminuaţi sau lipsesc, valoarea de furajare a silozului scade puternic. Explicaţia constă în faptul că în mod normal în 8 kg de material însilozat trebuie să se regăsească cel puţin 2,5 kg boabe de porumb în faza de lapte-ceară, care practic substituie o bună parte din adaosul de concentrate.
ŞTIAŢI CĂ...
- Sfecla furajeră este o plantă de excepţie în hrana vacilor de lapte în perioada de stabulaţie. Din păcate, la noi în ţară, în ultimii 15 ani suprafaţa de cultură ocupată cu sfeclă furajeră a pierdut mai mult de jumătate din teren, deşi tehnologia ei de cultură permite mecanizarea aproape în totalitate a lucrărilor agricole, inclusiv a celor legate de depozitare şi de valorificare.
- Faţă de alte nutreţuri suculente, morcovii spre exemplu, sfecla atent curăţată la tăierea foliajului se păstrează aproximativ cinci luni, adică pe toată perioada sezonului rece.
Despre fiecare în parte, exceptând sfecla furajeră, s-a scris atât de mult, încât subiectul pare epuizat. Analizate însă împreună, prin asociere în cadrul aceleiaşi raţii zilnice, conţinutul lor nutritiv poate fi valorificat la maxim.
Lucerna - plantă verde, fân şi siloz
Condiţii pedologice. Conform literaturii de specialitate, lucerna poate fi cultivată cu succes, în condiţii mai mult sau mai puţin favorabile, pe întreg cuprinsul ţării, cu excepţia celor montane. “Regina plantelor furajere” preferă soluri permeabile, neutre sau slab alcaline (pH 6.2-7,4).
Solurile mai acide pot fi corectate prin aplicarea amendamentelor calcaroase şi prin fertilizări cu îngrăşăminte organice, ale căror efecte de durată (cazul amendamentelor) se suprapun cu anii de exploatare a lucernei.
Perioada optimă pentru însămânţare începe în luna martie şi se termină în luna aprilie, întrucât sămânţa germinează la minim 1oC. Dacă se cultivă după plantele anuale furajere, borceaguri de toamnă sau cereale, care se recoltează până la jumătatea verii, lucerna se poate pune în pământ în intervalul 10-15 august şi nu mai târziu, pentru ca plantele să acumuleze suficiente substanţe de rezervă până la sosirea îngheţului. Procedând astfel, în anul următor se pot obţine două-trei coase libere de buruieni.
Recoltare. În primul an de vegetaţie, toate coasele trebuie să se efectueze de la primele semne de înflorire şi până la mijlocul acestei faze, pentru ca plantele să prindă vigoare. În anii următori, recoltatul lucernei se face pe finalul fazei de îmbobocire şi poate continua până la când dă în floare, când masa vegetală, sub raport cantitate-calitate, poate fi valorificată cel mai bine.
Productivitate. În condiţii naturale, în ani normali din punct de vedere al precipitaţiilor, se pot obţine de la 3-4 coase pe an, respectiv 50 tone/ha masă verde, echivalentul a zece tone de fân, iar în condiţii de irigare, numărul de coase creşte la patru-cinci, cantitatea de masă verde putând ajunge la 80 tone/ha.
Sfecla furajeră, particularităţi tehnologice
Caracteristici pedo-climatice. Având cerinţe mai ridicate raporat la umiditate, în condiţii de irigare, sau naturale, în care cantităţile anuale de precipitaţii sunt mai mari de 600 mm, sfecla furajeră poate fi cultivată în aceleaşi zone agricole ca şi lucerna. Ba mai mult, cultura poate fi extinsă până în zonele submontane, pretându-se şi solurilor extreme (uşoare sau grele), slab acide sau uşor alcaline, dar bogate în elemente nutritive.
Fertilizare. Sfecla suportă şi solocită cantităţi de 40-60 tone/ha îngrăşăminte organice, iar pentru producţii mai mari sunt necesare suplimentări cu azot (100-150 kg N/ha). Cele mai bune rezultate şi de recomandat pentru cultura ecologică se obţin la 2-3 ani după desţelenirea lucernierei, fără a mai fi nevoie de îngrăşăminte chimice.
Terenul fertil, bogat în azot, rezultat în urma degradării complete a rădăcinilor cu rhizobii şi a dispariţiei bolilor comune, crează condiţii excelente pentru sfecla furajeră.
Valorificare producţie. De la sfecla furajeră se folosesc atât rădăcinile, cât şi frunzele în stare proaspătă, când capătă o culoare galbenă, fază ce corespunde calendaristic cu prima jumătate a lunii octombrie, după căderea primelor brume, dar înainte de îngheţ. Chiar dacă înlăturarea frunzelor se execută manual, pentru a nu afecta coletul, cheltuielile cu forţa de muncă sunt pe deplin compensate de cantitatea mare de frunze fără pământ (8-12 tone/ha) ce pot fi date în consumul vacilor de lapte.
Procedând astfel, se economiseşte o bună parte a furajelor din stoc la care crescătorii de animale sunt nevoiţi să apeleze în această perioadă a anului.
Producţiile potenţiale de rădăcini ce se pot obţine în condiţii de neirigare sunt de 80-120 tone/ha şi de 150-200 tone/ha, în condiţii de irigare.
Păstrarea se face ca şi la cartof, în silozuri de suprafaţă, pe terenuri drenate, mai ridicate avându-se grijă ca înainte de acoperire, stratul exterior de rădăcini să fie aşezat cu coletul înafară.
Porumbul pentru siloz, plantă întreagă
Spre deosebire de sfeclă, porumbul pentru siloz are cerinţe scăzute şi în general se cultivă după plante care părăsesc devreme terenul, aşa cum sunt: cerealele de toamnă, borceagurile de toamnă, cartofii timpurii. Ca monocultură, porumbul se seamănă mai mulţi ani la rând pe acelaşi teren în condiţii agrotehnice superioare.
Asemănător sfeclei furajere, porumbul pentru siloz preferă soluri cu fertilitate ridicată solicitând cantităţi mari de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare sau odată cu arătura de toamnă, în cantităţi de 20-40 tone/ha. Datorită unui sistem radicular bine dezvoltat după răsărire, porumbul rezistă bine la secetă, însă în perioada formării paniculului şi a boabelor, insuficienţa apei afectează serios recolta.
Producţiile potenţiale sunt de 40-50 tone/ha, în condiţii normale, fără irigaţii, şi de 70-80 tone/ha, în condiţii de irigare.
Cunoscând necesităţile nutritive ale organismului animal, putem spune că cele trei plante luate împreună, până la un anumit nivel al producţiilor de lapte sau de carne, reunesc pe deplin calităţile de furajare specifice unui amestec unic.
Tabel: CONŢINUTUL ÎN SUBSTANŢE NUTRITIVE, SĂRURI MINERALE ŞI CAROTEN
RECOMANDĂRI ŞI EXEMPLIFICĂRI
Conţinutul ridicat în P.D., S.M. şi în vitamine a lucernei, completat cu cel energetic al sfeclei furajere şi al silozului de porumb, toate având un înalt grad de consumabilitate şi digestibilitate, permit întocmirea unor raţii furajere simple şi complete.
În plus, producţiile mari de masă verde şi de rădăcini sau de fân şi de siloz ce se pot obţine pe unitatea de suprafaţă crează oportunitatea pentru mulţi crescători de animale fără posibilităţi de extindere a suprefeţei de teren să îşi satisfacă nevoile de furajare a animalelor la un nivel de producţie ridicat.
Prin utilizarea spre exemplu, a celor trei plante furajere sub formă de fân, siloz, semisiloz în cazul lucernei şi a rădăcinilor de sfeclă în hrana vacilor de lapte se pot alcătui raţii furajere echilibrate pentru producţii zilnice de până la 15 litri de lapte/cap, fără adaos de concentrate, şi de până la 20 litri de lapte, cu adaos de 2-3 kg furaj concentrat. Reamintim că mai ales în perioada de stabulaţie nu trebuie să lipsescă cele 40 grame de premixuri vitamino-minerale şi sarea la discreţie.
VALOAREA DE FURAJARE A PLANTELOR
• La lucernă, valoarea de furajare este dată de conţinutul ridicat în substanţe nutritive, proteină brută în special, cu un înalt grad de digestibilitate, dar şi în vitamine (A, B2, C, D, E, K) şi în minerale (Ca, K, Na, Mg), cu rol important în reglarea proceselor metabolice influenţând direct creşterea, sănătatea şi producţia. Prin substanţele estrogene de conţinut, lucerna influenţează pozitiv ciclul reproductiv la animale.
În cazul lucernei se insistă mult pe faza optimă de recoltare, pentru că odată cu recoltatul la faze târzii scade alarmant conţinutul în substanţe nutritive, consumabilitatea şi digestibilitatea. Explicaţia constă în aceea că după faza optimă de recoltare, creşte conţinutul în celuloză brută (greu digestibilă) şi în fenoli, care au o acţiune bactericidă asupra microorganismelor din rumen.
• Sfecla furajeră constituie, sub aspect nutritiv, un furaj energetic de prim rang care nu este egalat de nici o altă plantă de nutreţ. Conţinutul în celuloză este extrem de redus, iar cel în zaharuri solubile este foarte ridicat, de 3,5-4,5%. Digestibilitatea materiei organice este de peste 90%, cu valori medii de 99,4 în cazul extractivelor neazotate din care fac parte şi zaharurile, şi de aproximativ 83%, în cazul proteinei brute.
Calităţile furajere deosebite îi conferă sfeclei un caracter lactogen, astfel că la un consum de 1 kg S.U.( aproximativ 8 kg rădăcini) se obţin 2 litri de lapte, cu un conţinut ridicat în proteină şi grăsime. Alte însuşiri deosebite în furajare sunt şi cele referitoare la gradul înalt de consumabilitate, precum şi unele efecte benefice pentru funcţiile de reproducţie.
• Porumbul furajer destinat însilozării, în stare verde, se remarcă prin coeficienţi ridicaţi ai digestibilităţii cuprinşi între 73,9 şi 96,4%. În cazul ştiuleţilor, acesta creşte de la 77% în faza de lapte, la 86% în faza de ceară. Unul dintre considerentele pentru care se recomandă ca recoltatul porumbului să se facă la un stadiu de vegetaţie cuprins între aceste limite şi nu mai târziu, este că pe măsură ce plantele înaintează în vegetaţie, digestibilitatea tulpinilor, boabelor şi frunzelor scade, afectând calitatea silozului rezultat.
Porumbul pentru siloz este bogat în energie, 1 kg S.U. conţine 0,75-0,80 U.N., dar sărac în proteină, iar Ca şi P sunt sub limita necesarului. Dacă din diverse motive ştiuleţii sunt procentual diminuaţi sau lipsesc, valoarea de furajare a silozului scade puternic. Explicaţia constă în faptul că în mod normal în 8 kg de material însilozat trebuie să se regăsească cel puţin 2,5 kg boabe de porumb în faza de lapte-ceară, care practic substituie o bună parte din adaosul de concentrate.
ŞTIAŢI CĂ...
- Sfecla furajeră este o plantă de excepţie în hrana vacilor de lapte în perioada de stabulaţie. Din păcate, la noi în ţară, în ultimii 15 ani suprafaţa de cultură ocupată cu sfeclă furajeră a pierdut mai mult de jumătate din teren, deşi tehnologia ei de cultură permite mecanizarea aproape în totalitate a lucrărilor agricole, inclusiv a celor legate de depozitare şi de valorificare.
- Faţă de alte nutreţuri suculente, morcovii spre exemplu, sfecla atent curăţată la tăierea foliajului se păstrează aproximativ cinci luni, adică pe toată perioada sezonului rece.
Galerie de imagini
Articole corelate
Momentan nu sunt articole corelateHorticultura
Micşorăm preţul, dar...
După ani buni de investiţii în culturile viticole, susţinute prin programele de reconversie/restructurare a ...
[ continuare ]
După ani buni de investiţii în culturile viticole, susţinute prin programele de reconversie/restructurare a ...
[ continuare ]
Viitorul irigaţiilor în...
Agricultura este considerată a fi principalul utilizator de apă în lume, iar pe viitor ea va absoarbe şi mai mult ...
[ continuare ]
Agricultura este considerată a fi principalul utilizator de apă în lume, iar pe viitor ea va absoarbe şi mai mult ...
[ continuare ]
Boli de sezon la cartof
Toţi cultivatorii sunt familiarizaţi cu mana cartofului (Phytophtora infestans) ca fiind una din cele mai ...
[ continuare ]
Toţi cultivatorii sunt familiarizaţi cu mana cartofului (Phytophtora infestans) ca fiind una din cele mai ...
[ continuare ]
Cartoful după potop
Cartoful are un consum ridicat de apă, însă aprovizionarea trebuie să fie uniformă, moderată şi ...
[ continuare ]
Cartoful are un consum ridicat de apă, însă aprovizionarea trebuie să fie uniformă, moderată şi ...
[ continuare ]
Ciupercărie profitabilă,...
Frământările politice şi condiţiile socio-economice din ţara noastră, din ultima perioadă, favorizate de ...
[ continuare ]
Frământările politice şi condiţiile socio-economice din ţara noastră, din ultima perioadă, favorizate de ...
[ continuare ]
Amenajarea gazonului în...
Pentru a beneficia pe tot parcursul anului de aspectul îngrijit al spaţiului verde din preajma locuinţei, ...
[ continuare ]
Pentru a beneficia pe tot parcursul anului de aspectul îngrijit al spaţiului verde din preajma locuinţei, ...
[ continuare ]
Tratamente fitosanitare în...
Condiţiile climatice din ultima perioadă au favorizat apariţia şi dezvoltarea unor boli şi dăunători care produc ...
[ continuare ]
Condiţiile climatice din ultima perioadă au favorizat apariţia şi dezvoltarea unor boli şi dăunători care produc ...
[ continuare ]
Condiţii pentru reuşita...
O CULTURĂ REUŞITĂ
Investiţia în lucrările de tehnologie, aplicate în primul an de vegetaţie, ...
[ continuare ]
O CULTURĂ REUŞITĂ
Investiţia în lucrările de tehnologie, aplicate în primul an de vegetaţie, ...
[ continuare ]
Bioregulatori în...
Pentru sporirea producţiilor agricole şi a calităţii recoltelor, an de an, tehnologiile de cultură s-au ...
[ continuare ]
Pentru sporirea producţiilor agricole şi a calităţii recoltelor, an de an, tehnologiile de cultură s-au ...
[ continuare ]
Moment de bilanţ pentru...
Anul 2009-2010 a fost unul deosebit de dificil pentru agricultură, din punct de vedere meteorologic, iar cultivatorii ...
[ continuare ]
Anul 2009-2010 a fost unul deosebit de dificil pentru agricultură, din punct de vedere meteorologic, iar cultivatorii ...
[ continuare ]
Cele mai citite azi
- Trei plante furajere, un amestec unic
- Reguli de aur pentru îngrăşarea porcilor
- POPAS DE SUFLET - Icoanele pe sticlă de la Sibiel
- Rase performante de iepuri: Californian
- Ferma piscicolă - riscuri şi oportunităţi
- Eficienţa înfiinţării exploataţiilor de cultură a zmeurei
- Actualul colectiv Ferma
- Rapiţa furajeră
- Biomasă, bioenergie, biocombustibili
- Întreţinerea oilor în perioada de toamnă şi în stabulaţie
Cele mai comentate azi
Abonare Newsletter
Poza zilei
Petale galbene de Floarea SoareluiForum Agroinfo.ro
- Telefoanele mobile - mai multi microbi decat toaleta (31/7/2010 23:11:48)
- Rezultatele cainilor produsi in CNCCR (31/7/2010 20:14:24)
- www.antiosiceanu.forumhit.ro (31/7/2010 11:14:24)
- Guran de Curtea Veche o bomba genetica cu ceas (31/7/2010 10:2:5)
- Mioritici in USA (31/7/2010 9:51:23)
- Subventii (30/7/2010 19:51:49)
- Claas (30/7/2010 6:43:37)
- Tratarea perilor bolnavi (29/7/2010 9:20:50)
- Bovine de carne (28/7/2010 21:31:41)
- documente productia de rosii (28/7/2010 14:26:4)
De unde vă procuraţi sămânţa necesară pentru campania de primăvară?
VOTEAZA
Va multumim!
Votul dvs. a fost adaugat cu succes!
Votul dvs. a fost adaugat cu succes!
- Indagra Farm 2010 (10-11-2010)
- Agromalim (10-09-2009)
- Pet Expo 2010 (18-06-2010)
- TimAgralim (10-06-2010)
- InterLacta 2010 (03-06-2010)
- Agraria (05-05-2010)
- Salonul International de vinuri Vinvest (16-04-2010)
- AgromExpo Bacău (08-04-2010)
- MoldAgroTech (31-03-2010)
- Agro Expo Bucovina (19-03-2010)
Utilaje Güttler la Voiteg
“Paradisul legumelor”, o lecţie de business
Energie produsă în fermă
Gardul electric şi organizarea păşunatului
Structura unei bucătării furajere pentru fermele zootehnice
De la gunoiul de grajd la energia electrică
Biogazul, protectorul neconvenţional al mediului
OVĂZUL – Avena sativa L.
1. Importanţa furajeră
Particularităţile agrobiologice şi importanţa ovăzului au determinat răspândirea cultivării acestei specii în zonele cu climat mai umed şi răcoros, de pe toate continentele. În ţara noastră, în ultimii ani, ovăzul este cereala păioasă de primăvară cea mai cultivată, suprafaţa fiind în jur de 100 000 ha.
MEIUL – Panicum miliaceum L.
1. Importanţă furajeră
Deşi din punct de vedere alimentar, meiul este considerată o cereală de mai mică importanţă, valoarea furajeră a acestei specii este mai ridicată datorită următoarelor particularităţi:
Sfecla furajeră (Beta vulgaris ssp. crassa)
Are capacitate mare de producţie şi calitate ridicată.
Mai multe Tehnologii Agricole
Centrul Româno-German de Pregătire şi Perfecţionare Profesională în Domeniul Agriculturii din localitatea Voiteg a făcut un pas important pentru pregătirea fermierilor care doresc să se specializeze în domeniul întreţinerii şi exploatării maşinilor agricole, prin stabilirea unei colaborări cu firma Guttler.
“Paradisul legumelor”, o lecţie de business
Săturându-se să vadă doar la televizor cum se poate face agricultură performantă, legumicultorii din judeţul Arad s-au încumetat să spargă tiparele înfiinţând, după lege, primul grup de producători legumicoli din România.
Energie produsă în fermă
În ultimii ani, subiectul securităţii energetice, a independenţei energetice şi obţinerii de energie din materii prime care se pot reface într-un timp scurt (resurse regenerabile), a devenit atât de popular încât a depăşit nivelul discuţiilor din mediile ştiinţifice sau guvernamentale, iar acum se bucură de interesul oamenilor de rând.
Gardul electric şi organizarea păşunatului
Reprezintă mijlocul cel mai eficient pentru organizarea păşunatului în tarlale pentru protecţia animalelor domestice împotriva animalelor sălbatice prădătoare sau pentru delimitarea padocurilor pentru animale.
Structura unei bucătării furajere pentru fermele zootehnice
Bucătăriile furajere (F.N.C.-urile sau micro F.N.C.-urile) sunt sisteme complexe care se folosesc pentru prepararea hranei animalelor din fermele zootehnice. În funcţie de productivitatea lor, ele se compun, în principiu, din următoarele elemente: silozuri de materii prime; silozuri de produs finit; mori; amestecătoare; dozatoare pentru premixuri; dozatoare de ulei; utilaje de transfer materii prime şi produse finite; computere de proces şi accesorii; echipamente electrice şi accesorii.
De la gunoiul de grajd la energia electrică
Cererea tot mai mare de energie şi preţul ridicat al ţiţeiului şi al gazelor naturale constituie, fără doar şi poate, un subiect de actualitate. Acest lucru a dus la un interes crescând al oamenilor în găsirea de surse de energie regenerabilă, cum sunt biocombustibilii, deşeurile celulozice, vântul, energia solară sau gunoiul de grajd.
Biogazul, protectorul neconvenţional al mediului
Cei care au lucrat în sectorul creşterii animalelor în timpul socialismului ştiu că a fost o perioadă în care s-a discutat foarte mult şi chiar s-au construit staţii de producere a biogazului din dejecţii de animale. Din anumite motive entuziasmul a trecut şi biogazul a „fâsâit” slab până s-a stins.
OVĂZUL – Avena sativa L.
1. Importanţa furajeră
Particularităţile agrobiologice şi importanţa ovăzului au determinat răspândirea cultivării acestei specii în zonele cu climat mai umed şi răcoros, de pe toate continentele. În ţara noastră, în ultimii ani, ovăzul este cereala păioasă de primăvară cea mai cultivată, suprafaţa fiind în jur de 100 000 ha.
MEIUL – Panicum miliaceum L.
1. Importanţă furajeră
Deşi din punct de vedere alimentar, meiul este considerată o cereală de mai mică importanţă, valoarea furajeră a acestei specii este mai ridicată datorită următoarelor particularităţi:
Sfecla furajeră (Beta vulgaris ssp. crassa)
Are capacitate mare de producţie şi calitate ridicată.
Mai multe Tehnologii Agricole