Toamna în pepinieră

Pentru a evita unele dificultăţi de planificare, în special la sâmburii de cireş şi de vişin, întotdeauna se strâng cantităţi mai mari decât necesarul. Aceasta, deoarece gărgăriţele ce atacă sâmburii consumă miezul treptat, iar în momentul extragerii şi condiţionării, sâmburii atacaţi se comportă ca şi cei normali.

Păstrarea seminţelor se face în aşa fel încât umiditatea lor să nu scadă sub 15% sau să nu crească prea mult iar respiraţia seminţelor să nu se intesifice.

Se recomandă încăperi bine izolate, fără lumină directă, care să asigure o temperatură constantă între 5 şi 10 °C şi o umiditate relativă a aerului care să nu depăşească 50-60%, cu posibilităţi de ventilare.

La sâmburoase, care pierd uşor apa legată, păstrarea se va face în nisip puţin reavăn. Sâmburii se amestecă cu nisipul sau se pun în straturi succesive.

Pentru micşorarea cantităţii de nisip se recomandă ca stratul de seminţe să aibă grosimea de 3-5 cm în alternanţă cu stratul de nisip de aceeaşi grosime, iar extremităţile să se izoleze cu nisip.

Pentru a putea controla umiditatea nisipului şi pentru o manipulare mai uşoară, această prestratificare se recomandă să se facă în lăzi pe care se va scrie specia, soiul, provenienţa, data recoltării şi a prestratificării şi cantitatea de sâmburi din fiecare ladă. Tot pentru controlul şi dirijarea anumitor factori se recomandă ca prestratificarea să nu se facă în gropi, ci în depozite sau subsoluri.

De asemenea, se iau măsuri contra rozătoarelor.
Speciile seminţoase, nucile şi castanele, după uscare şi cântărire se pun în săculeţi de pânză (15-20 kg) şi se păstrează în camere uscate şi bine aerisite, atârnând săculeţii de grinzi sau în lăzi învelite în plasă de sârmă, pentru a le feri de rozătoare.

Postmaturaţia şi stratificarea

Pentru ca seminţele să încolţească şi deci să răsară, acestea au neapărată nevoie de o perioadă de postmaturaţie. Procesul este, în general, dificil şi diferă de la o specie la alta. În timpul postmaturaţiei se petrec o serie de procese biochimice în urma cărora embrionul începe să crească şi să învingă rezistenţa straturilor acoperitoare şi a stratului de nisip cu care sămânţa este acoperită.
Pentru parcurgerea procesului de postmaturaţie, aproape toate speciile pomicole cer temperaturi de circa 3 °C şi o umiditate de 30%.

Oscilaţiile mari de temperatură (sub 1°C şi peste 10 °C) întrerup procesul de postmaturaţie, iar seminţele nu răsar în condiţii neprielnice.

Asigurarea condiţiilor de postmaturaţie este la îndemâna oricui, acest proces dirijându-se destul de uşor şi sigur. Durata postmaturaţiei seminţelor, exprimată prin timpul necesar stratificării, a fost prezentată în prima parte a acestui articol, publicat în ediţia din luna septembrie.

Experienţa a demonstrat că seminţele ţinute în condiţii strict dirijate, cum ar fi celulele şi depozitele frigorifice sau stratificarea în zăpadă la temperaturi constante cuprinse între -1 °C şi +2 °C, îşi scurtează perioada de postmaturaţie cu 50-60% din timp, sporind procentul de răsărire a puieţilor.

De asemenea, tratarea nucilor cu apă caldă înainte de punerea la stratificare sau de semănat scurtează procesul de maturaţie. Nucile se introduc în apă fierbinte la 35-60 °C într-un vas corespunzător, acoperit bine, unde se ţin trei zile, după care apa se scurge şi peste nuci se toarnă din nou apă la aceeaşi temperatură, vasul se acoperă ermetic şi se ţine aşa încă trei zile.

Apoi nucile se scot şi se stratifică în nisip umed în beciuri la temperatura de 5 °C timp de 7-10 zile. Nucile tratate astfel, odată semănate, încolţesc şi răsar aproape normal, scurtând perioada de posmaturaţie de la 90 la 16 zile.

Tehnica stratificării

Toate categoriile de seminţe se stratifică în nisip de râu spălat, dezinfectat, cu umiditatea optimă: la strângerea în mână nisipul trebuie să rămână cocoloş şi să nu curgă apă din el.
Se mai poate stratifica şi în turbă, perlit sau muşchi, materiale care de regulă sunt mai costisitoare.

În cazul unor depozite frigorifice sau celule cu condiţii de temperatură şi de umiditate reglabile, cantitatea de nisip se poate reduce de la proporţia de 3:1 (3 părţi nisip + 1 parte sămânţă) la 2:1 sau chiar 1:1, cu condiţia ca extremităţile amestecului de nisip - sămânţă să fie înconjurate cu un strat de nisip gros de 8-10 cm. În aceste spaţii, umiditatea nisipului se poate corecta pe parcurs.

Pentru a împiedica mucegăirea seminţelor, în nisip se adaugă 2% praf de mangal sau sulf.
Pentru a evita apariţia unor boli la răsărirea puieţilor şi în primele faze după răsărire sunt necesare două tratamente:

• primul tratament înainte de stratificarea seminţelor cu unul din produsele: Topsin M 70, cu 200 gr la 100 kg sămânţă; Derosal, cu 200 gr la 100 kg sămânţă sau Fundazol 50 cu 200 gr la 100 kg sămânţă.
Cu aceleaşi fungicide în aceleaşi cantităţi se tratează şi nisipul.

• al doilea tratament se aplică înainte de semănat cu unul din produsele menţionate anterior, în aceleaşi doze socotite la 100 kg amestec de nisip şi de sămânţă.

Fie că stratificarea se face în lăzi, în depozite sau direct în grămezi, sămânţa trebuie protejată cu plasă de ciur contra rozătoarelor.

În cazul gropilor, adâncimea acestora trebuie să fie de un metru, iar stratul de pământ de deasupra, de 40 cm, peste care se modelează o coamă şi şanţuri de scurgere de jur împrejur.

În cazul semănatului de primăvară sau pentru semănatul la ghivece, când seminţele încolţesc şi nu sunt posibilităţi pentru semănat, remediul este restratificarea acestora în straturi succesive cu gheaţă sau scăderea temperaturii în depozit la 1°C, oprind în felul acesta procesul de postmaturaţie.

EPOCA DE STRATIFICARE

Momentul stratificării seminţelor depinde de destinaţia acestora şi de epoca de semănat.
Pentru speciile sâmburoase, care se seamănă de regulă toamna, în jurul primei decade a lunii octombrie, sâmburii se stratifică în jurul datei de 1 septembrie, astfel încât până la semănat aceştia să stea la stratificat timp de 30 de zile.

Practic, sâmburii prestratificaţi rămân pe loc, dar se măreşte umiditatea nisipului prin stropiri cu apă, astfel încât dacă e luat în mână, materialul să rămână cocoloş, dar să nu curgă apă din el.

Pentru sâmburoase, mai ales cireş şi vişin, înainte de semănat, sâmburii separaţi de nisip se introduc într-o soluţie de sare 10% pentru a-i înlătura pe cei seci.

Pentru semănatul de primăvară (la seminţoase) sau pentru producerea puieţilor la ghivece, epoca de stratificare se calculează în funcţie de data semănatului. Pentru puieţii la ghivece, unde sămânţa la semănat trebuie să fie încolţită, se socotesc 3-5 zile în plus, timp în care seminţele se scot de la stratificare şi se întind pe prelate într-un strat de 5 cm grosime, în încăperi cu temperaturi de 8-10oC, până la apariţia colţului.

Stratificarea peste iarnă se face în spaţii care să asigure temperatura şi umiditatea constante. În lipsa unor celule de depozitare frigorifice, se pot folosi subsolurile sau chiar gropile adânci de un metru, adăpostite şi situate pe terenuri drenate.