Tăieri de sezon în plantaţiile viticole

Tăierea viţei de vie se poate executa în toată perioada de repaus fiziologic relativ, adică începând din toamnă, după căderea frunzelor, şi până în primăvară, la declanşarea plânsului. Este foarte important ca tăierile să fie încheiate înainte de declanşarea plânsului.

Dacă din diverse motive tăierile nu au putut fi terminate înainte de declanşarea plânsului, este preferabil ca acestea să se întrerupă timp de câteva zile şi să se reia după ce mugurii au pornit în vegetaţie şi lăstarii au 2-3 cm. În timpul plânsului, efectuarea tăierilor duce la pierderi importante de sevă, care, în corelaţie cu schimbările climatice din ultimii ani, caracterizaţi ca fiind ani secetoşi, accentuează pierderile de apă din sol.

Plânsul coincide, de regulă, şi cu înmuguritul, fenofază în care mugurii sunt foarte sensibili la scuturare şi cad la cea mai mică atingere a coardelor. Plânsul se declanşează atunci când temperatura solului se stabilizează la 8-10°C. În România, acest lucru se produce în jurul datei de 10-15 martie, în funcţie de condiţiile climatice ale fiecărui an. Este bine de ştiut că hibrizii producători direcţi cultivaţi în majoritatea curţilor şi grădinilor populaţiei, îşi declanşează plânsul la temperaturi mai scăzute decât în cazul soiurilor nobile, de numai 7-8°C. În consecinţă, în cazul acestora tăierile trebuie finalizate mai devreme cu 7-10 zile.

E bine de ştiut...
La executarea tăierilor trebuie să se ţină cont de o serie de principii teoretice care derivă din particularităţile biologice ale viţei de vie:
- viţa de vie rodeşte pe coarde anuale situate pe lemn de doi ani şi pe copili viguroşi; de la această regulă fac excepţie hibrizii producători direcţi la care coardele anuale sunt purtătoare de rod, indiferent dacă sunt plasate pe lemn de doi ani sau pe lemn multianual;
- fertilitatea coardelor anuale este diferită în funcţie de dimensiunile acestora; coardele cele mai fertile sunt cele cu diametrul cuprins între 7 şi 14 mm, în timp ce coardele subdimensionate (firave) şi cele supradimensionate (buiace) au o fertilitate mai scăzută;
- viţa de vie are tendinţa de a se degarnisi la bază, formând creşterile vegetative la extremitatea braţelor sau a cordoanelor; această tendinţă trebuie combătută prin tăiere sau în cazul tăierilor de formare, exploatată în favoarea creşterii viţelor;
- mugurii purtători de rod au o distribuţie diferită pe traiectul coardei, în funcţie de particularităţile biologice ale soiului, condiţiile climatice din timpul diferenţierii mugurale, forma de conducere a viţei de vie şi poziţiile de dirijare a coardelor. La tăiere, se urmăreşte să se lase acele porţiuni de coardă la care fertilitatea este maximă.

Stabilirea sarcinii de muguri
Înainte de tăiere se face controlul viabilităţii mugurilor şi se stabilesc procentual pierderile.
ţinând cont de pierderile de muguri calculate se va stabili sarcina de muguri pe butuc şi la hectar. Prin sarcină de muguri (ochi) se înţelege numărul de muguri care se lasă la tăierea de rodire. Acest număr se poate raporta la hectar, la butuc, la m2.

La stabilirea sarcinii de muguri pe lângă procentul ochilor pieriţi se mai ţine seama şi de alţi factori cum ar fi: recolta de struguri ce trebuie obţinută în kg/ha, indicele relativ de productivitate al soiului respectiv, numărul real de butuci la ha, eventualele pierderi care ar mai putea apărea în plantaţie.

O încărcătură prea mare de muguri pe butuc duce la creşterea numărului de inflorescenţe şi struguri, dar aceştia rămân mici şi au conţinut scăzut de zahăr. Pe de altă parte, încărcăturile exagerate de muguri duc la creşteri vegetative slabe, iar lemnul anual nu se maturează bine, existând riscul degerării acestuia.
În cazul unei încărcături prea mici, pe lângă faptul că producţia obţinută este şi ea mică, creşterile anuale sunt foarte viguroase, coardele anuale devin supradimensionate, iar diferenţierea mugurilor de rod este stânjenită.

Efectuarea tăierilor de rodire
În cadrul aceluiaşi tip de tăiere, la acelaşi soi, tăierea de rodire se face diferit de la butuc la butuc. Ajuns în faţa butucului, viticultorul îl examinează, apreciindu-i vigoarea, după numărul şi lungimea coardelor de un an corelată cu numărul elementelor de rod lăsate în anul precedent.
În cazul în care coardele anuale au dimensiuni specifice soiului şi numărul ochilor care nu au pornit în creştere este sub 10%, pe butuc se lasă sarcina medie de ochi stabilită prin calcul pentru parcela respectivă. Dacă coardele anuale au dimensiuni mai mari decât normale, înseamnă că butucul respectiv suportă o încărcătură mai mare decât cea calculată; dimpotrivă, când coardele anuale sunt subdimensionate, butucului respectiv i se va atribui o încărcătură de muguri mai mică decât cea calculată.

După ce viticultorul s-a decis asupra vigorii butucului şi a sarcinii de ochi pe care i-o va lăsa, se trece la executarea efectivă a tăierii. Mai întâi se va efectua copcitul, tăind ras, cu briceagul, rădăcinile superioare, cele date din altoi şi dacă este cazul lăstarii daţi din portaltoi. În continuare, se va scutura butucul de frunze şi pământ, după care se aleg coardele destinate formării elementelor de rodire (coarde, cordiţe, cepi).

Coardele alese se curăţă de copili şi de cârcei, după care se scurtează la lungimea dorită. Coardele destinate formării elementelor de rodire trebuie să aibă lungime şi grosime medie şi să fie situate pe lemn de doi ani. De regulă, elementele de rodire se lasă pe cepii de înlocuire de anul trecut, cât mai aproape de scaunul butucului. În cazul când nu se găsesc coarde suficiente pe cepii de înlocuire, se vor lăsa şi coardele date direct din butuc, deoarece, în cele mai multe cazuri, aceste coarde numai aparent pornesc din lemnul multianual, ele având la bază o porţiune de lemn bianual de câţiva milimetri.

Coardele supradimensionate (lacome) nu sunt indicate pentru formarea elementelor de rodire, deoarece au o fertilitate redusă.
După alegerea coardelor necesare rodirii se vor alege coardele pentru cepii de înlocuire. Acestea este de preferat să fie plasate pe cepii de înlocuire de anul trecut, sub coardele de rod sau pe lemnul multianual. Coardele alese se scurtează la 2-3 muguri. Numărul cepilor de înlocuire trebuie să fie egal cu cel al coardelor de rod. În continuare, se vor îndepărta de pe butuc restul de coarde, uscăturile, porţiunile mortificate şi scoarţa exfoliată.