Tăieri aplicate plantelor floricole

O tăiere este în aparenţă o acţiune de reducere, a tăia înseamnă a micşora parţial o ramură sau a elimina o ramură. În primul caz sunt îndepărtate părţile moarte, bolnave, deteriorate. Tăierea constă, de asemenea, în limitarea lungimii anumitor ramuri devenite stânjenitoare sau a căror creştere este disproporţionată faţă de restul plantei.

Intervenţia este frecventă îndeosebi la plantele agăţătoare sau volubile. O tăiere importantă constă în eliminarea lăstarilor prea numeroşi sau prost plasaţi, pentru a-i permite plantei să capete o siluetă estetică, agreabilă şi să continue să se dezvolte armonios. Tăierea are, de asemenea, un efect stimulativ, planta reacţionând de cele mai multe ori prin vigoare.

Tăieri pentru plantele de interior

Plantele de interior sunt mai mult influenţate de anotimpuri decât cele de grădină. Perioada de la mijlocul lui martie până la sfârşitul lui septembrie corespunde vegetaţiei sau perioadei de creştere. Din octombrie până la sfârşitul lui martie, planta este în repaus sau în dormitare. În general, numai tăierile uşoare ale mlădiţelor moi se efectuează în timpul perioadei de creştere. Pentru a interveni mai sever asupra structurii sau siluetei vegetale, se va aştepta terminarea perioadei de repaus. După apariţia mugurilor, planta îşi va reveni mai uşor după tăiere.

Pentru speciile cu flori, tăierea se efectuează întotdeauna la sfărşitul înfloririi, perioadă ce corespunde, de cele mai multe ori, cu intrarea în repausul vegetativ.

Tăierea de formare

Tăierea de formare se aplică plantelor care trebuie să aibă o anumită siluetă, în special bonsailor. Aceasta este o tăiere de structură ce constă în a privilegia anumite ramuri, eliminând concomitent lăstarii prost plasaţi sau prea numeroşi. Tăierile de formare constă în tăieri repetate ale vârfurilor care par să producă ramificaţii, urmărindu-se obţinerea unei siluete mai compacte sau stimularea înfloririi.

Tăierea de întreţinere

Tăierea de întreţinere este o intervenţie cotidiană şi constă în primul rând în eliminarea părţilor inestetice sau deteriorate pentru ca planta să aibă mereu un aspect sănătos. Eliminaţi florile veştejite pentru a înlesni dezvoltarea bobocilor. Limitaţi creşterea anumitor ramuri pentru a-i păstra plantei o siluetă elegantă şi bine echilibrată. Tăiaţi foarte scurt, la sfârşitul anotimpului, ramurile care au purtat flori.

Eliminarea bifurcărilor se face în cazul tăierilor ce urmăresc reducerea unei siluete. Doi lăstari nu trebuie niciodată să se dezvolte pornind din acelaşi punct. Prin axtinderea acestui principiu, o ramură nu trebuie să aibă o dublă ramificaţie. Defursajul constă deci în a simplifica ramificaţia, eliminând-o dintre mlădiţele duble pe cea mai puţin viguroasă sau mai prost orientată, care va fi tăiată cât mai aproape posibil de punctul ei de formare. Un cleşte de bonsai este o unealtă eficace şi precisă, pentru a nu lăsa ciot.

Tăierea pentru întinerire

Întinerirea este un principiu de bază al tuturor intervenţiilor de tăiere. Tăierea de reîntinerire presupune eliminarea ramurilor mature despuiate sau inestetice, în folosul unor mlădiţe tinere, viguroase.

La plantele din casă, tăierea pentru întinerire se practică în special la plantele lemnoase şi stufoase, dar şi la unele plante suculente. Intervenţia constă într-o tăiere deasupra noii mlădiţe pe care aţi selecţionat-o. Plantele care pot beneficia de o tăiere de întinerire sunt: abutilon, acalifa, afelandra, avocatierul, bougainvillea, citricele, beloperone, brumfelsia, croton, dizigoteca, fatşedera, ficusul, rodiul, hibiscusul, ixora, leandrul, pahistahisul, polisciasul, şeflera, sparmania etc.

Tăierea în verde

Tăierea în verde este o tăiere care constă în eliminarea tuturor lăstarilor tineri şi moi, păstrând numai ramificarea de structură. Ţelul este de a nu-i permite plantei să dezvolte o structură lignificată prea importantă pentr a-şi păstra tufa compactă. După ce tulpina trece din stadiul de erbacee în cel lemnos, ea se desfrunzeşte natural. Reducerea se practică la plantele care înfloresc pe lăstari din anul respectiv: abutilon, datura, fucsia, impatiens, lantana, muşcată, saschiu de Madagascar, poinseţia etc.

Intervenţia este aplicată la sfârşitul înfloririi, tăindu-se toate tufele care au înflorit la 5 cm de punctul lor de formare. După această tăiere, plantele sunt puse în repaus vegetativ, într-un loc mai răcoros şi uscat.

Articol publicat în revista Ferma nr. 1(45)/2007