Protecţia viţei de viţe împotriva gerului din timpul iernii

În acest context şi plantaţiile viticole din vestul României, în care de ani buni de zile nu au mai apărut probleme legate de ger, în ultimii ani au fost afectate mai mult sau mai puţin. Sunt mai expuse la ger viile situate pe terenuri plane, comparativ cu cele amplasate pe dealuri însorite.

Pentru a limita efectul temperaturilor minime din timpul iernii asupra viţei de vie este bine să cunoaştem o serie de aspecte privind: • alegerea terenului pentru înfiinţarea plantaţiei; • alegerea soiurilor care vor fi plantate; • alegerea sistemului de cultură; • cunoaşterea rezistenţei la ger a diferitelor organe ale viţei de vie; • aplicarea unei tehnologii de cultură corespunzătoare.

Alegerea terenului

La alegerea terenului se va avea în vedere să se amplaseze plantaţiile viticole pe terenuri în pantă, cu expoziţie sudică, sud estică sau sud vestică şi cu soluri uşoare nisipo-lutoase sau luto-nisipoase.
Pe formele convexe de relief variaţiile  temperaturilor diurne sunt mai mici,  iar îngheţurile târzii de primăvară şi cele timpurii de toamnă au o frecvenţă redusă.

Pe terenurile plane, văi, depresiuni, frecvenţa accidentelor climatice este mai mare, deci şi riscurile la care este supusă cultura viţei de vie  sunt mai mari. Totodată calitatea producţiei obţinute pe aceste terenuri este mai scăzută . În  cazul plantării viţei de vie în grădina familială, trebuie să-i alocăm locurile cele mai însorite.

Alegerea soiurilor

Soiurile au o rezistenţă la ger diferită în funcţie de particularităţile genetice ale acestora. Sunt soiuri mai sensibile la ger, cum sunt: Cardinal, Afuz Ali, Muscat de Hamburg, Italia, Victoria şi soiuri mai rezistente la ger, cum ar fi: Chasselas dore, Fetească regală, Pinot gris, Pinot noir, Cabernet Sauvignon, Burgund, etc. În general soiurile pentru masă sunt mai rezistente la ger decât soiurile pentru vin.

Rezistenţa la ger este mai mare în faza repausului profund şi mai scăzută în timpul repausului facultativ.

Rezistenţa diferitelor organe ale viţei la ger în perioada de repaus diferă după cum urmează: • rădăcinile rezistă până la -5, -7°C la viţele europene şi până la -10, -11°C la cele americane; • mugurii rezistă până la -15, -22°C, în funcţie de soi; • coardele anuale rezistă până la -18, - 24°C, iar lemnul multianual, până la  -22, -24°C.

În perioada de vegetaţie, organele viţei de vie sunt mult mai sensibile la temperaturile negative. Vârfurile lăstarilor şi inflorescenţele rezistă până la -0,2; -0,5°C; baza lăstarilor şi frunzele sunt afectate la -0,5; -0,7°C, iar boabele tinere se brunifică la -2°C.

Alegerea sistemului de cultură

Cu toate că în zona Banatului, în ultimele decenii aproape s-a generalizat sistemul de cultură neprotejată, considerăm că pentru a evita riscul afectării ireversibile a plantaţiei de către ger ar fi mai indicat să cultivăm via în sistem semiprotejat.

La acest sistem de cultură se folosesc soiuri rezistente la ger, butucii se conduc în forme semiînalte şi  înalte, dar se lasă la baza tulpinii 1-2 cepi de siguranţă. Coardele care cresc de pe aceşti cepi se conduc toamna pe direcţia rândului şi se protejează peste iarnă prin acoperire cu pământ.

Primăvara, la tăiere în cazul în care nu au survenit pierderi mari de muguri şi nu au fost afectate elementele lemnoase ale butucului coardele respective se dezgroapă şi se taie la cep. În caz de nevoie, din coardele respective se pot reface tulpinile afectate de ger.

Rezistenţa la ger

Rezistenţa viţei de vie la temperaturile scăzute din timpul iernii, poate fi influenţată pozitiv prin unele măsuri agrofitotehnice, cum sunt: tăierile, operaţiile în verde, fertilizarea, recoltarea la timp a strugurilor,etc. Toate aceste măsuri contribuie la o maturare mai bună a lemnului lăstarilor şi implicit la o rezistenţă sporită la ger a acestora.

La tăiere trebuie să se lase încărcături moderate de rod. Încărcăturile prea mari sau prea mici, dezechilibrează biologic butucii, sensibilizându-i la ger. Executarea la timp a operaţiilor în verde, în special a cârnitului, opreşte creşterea favorizând maturarea ţesuturilor lăstarilor. Lipsa cârnitului sau întârzierea acestuia prelungeşte prea mult creşterea lăstarilor şi întârzie maturarea lemnului.

Respectarea tehnologiilor de cultură

Pentru a nu avea probleme în timpul iernii trebuie să fim foarte atenţi cu fertilizarea. O fertilizare neechilibrată, cu prea mult azot şi prea puţin fosfor şi potasiu, sensibilizează viţa de vie la ger. Folosirea gunoiului de grajd în cantităţi moderate (40 t/ha o dată la 3-4 ani), la care să se adauge cantităţi adecvate de fosfor şi potasiu (80-100 kg s.a./ha) asigură o bună rezistenţă la iernare butucilor.
Atenţie, recoltele mari şi recoltarea târzie a strugurilor sensibilizează viţa la ger.

Ca o ultimă măsură de siguranţă care se poate lua toamna în cazul în care viţa se cultivă în sistem neprotejat este efectuarea arăturii de toamnă cu răsturnarea brazdei spre rândul de viţe, astfel încât să rezulte în lungul rândului un bilon care va proteja de ger baza butucilor.

În completarea acestei lucrări se poate interveni cu sapa efectuându-se un muşuroi de pământ de 20-30 cm în jurul fiecărei viţe.

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(37)/2005