Precum cultivăm, aşa şi recoltăm

Anul extremelor în cultura căpşunului

Despre 2009 putem spune este un an extremelor pentru cultivatorii de căpşuni. În zonele afectate de îngheţ, producţia a fost calamitată în proporţie de 25-40 la sută, în funcţie de soi.

Astfel, soiurile timpurii au avut cel mai mult de suferit. În regiunile în care seceta s-a instalat mai devreme au existat două extreme: cei care au avut posibilităţi de irigare au obţinut o producţie bună la cel mai bun preţ din ultimii 20 de ani, iar acolo unde apa a lipsit, producţia a fost compromisă aproape în totalitate.

În majoritatea pieţelor din România căpşunii de calitate s-au vândut cu 7-7,5 lei/kg. Preţurile au fost ceva mai mici în zona Halmeu-Satu Mare, dar şi calitatea fructelor, majoritatea din soiul Premial, care se cultivă preponderent în această zonă, a lăsat de dorit, deoarece temperaturile ridicate din perioada culesului au influenţat negativ recolta.


Plantaţiile tinere, înfiinţate cu plante sănătoase, în cultură irigată, au dat cele mai spectaculoase rezultate. Presiunea de infecţie a bolilor a fost mai mică în acest an, dar s-a observat un atac mai puternic al diverşilor dăunători.
Acum, pentru că ne aflăm într-un moment de valorificare a producţiei de căpşuni şi de pregătire a plantaţiilor noi, putem să tragem câteva concluzii şi să facem recomandări atât pentru cultivatorii de căpşuni, cât şi pentru cei care intenţionează să înceapă o afacere în acest domeniu.


Să învăţăm din greşeli!

• Irigarea. Aşa cum am subliniat de multe ori în cuprinsul articolelor din revista Ferma, irigarea este obligatorie, în toate zonele României, pentru a obţine producţii importante de căpşuni. În anii secetoşi, compromiterea recoltei este aproape sigură în lipsa unei surse de apă pentru cultură.

Din păcate, în România, se investesc anual sume considerabile pentru sistemele de irigare mari, dar care nu sunt funcţionale. Dacă s-ar asigura un sprijin modest care să se acorde micilor fermieri pentru achiziţionarea de instalaţii şi echipamente de irigare, s-ar putea iriga sute de mii de hectare cultivate intensiv cu legume şi cu fructe.

Se pot folosi cele mai diverse surse de apă, iar producţia ar putea creşte mult cu eforturi minime din partea Ministerului Agriculturii. Sfatul nostru pentru fermieri rămâne acelaşi: înainte de a începe o cultură de căpşuni, identificaţi sursa de apă şi posibilităţile de irigaţii.

• Soiurile cultivate. Cele vechi, precum sunt Premial, Redgauntlet, Pocahontas, Senga Sengana, sau Dana nu mai corespund exigenţelor actuale, din cauza fermităţii mai scăzute a fructelor, care, dacă se culeg în zile călduroase, ajung de multe ori sub formă de terci în piaţă, unde sunt valorificate la preţuri mici.

• Calitatea materialului saditor. Folosirea unui material săditor de slabă calitate determină, de multe ori, un eşec în cultura căpşunului. O plantă sănătoasă este mult mai rezistentă la stresul climatic şi la presiunea bolilor şi a dăunătorilor. Calitatea slabă a materialului de plantare duce automat la obţinerea unor recolte mult mai modeste sau chiar neeconomice, în unele cazuri.

Acest lucru este explicabil, ştiind că planta mamă, pe lângă caracterul de soi, transmite stolonilor şi bolile, virozele, nematozii şi dăunătorii de care aceasta este afectată.

În prezent, piaţa românească este invadată de o mulţime de aşa-zişi producători de stoloni de căpşuni care nu respectă nici cele mai elementare reguli de producere a materialului săditor.

Cercetările efectuate la Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură de la Piteşti-Mărăcineni au dovedit că producţia obţinută în căpşunăriile înfiinţate cu stoloni liberi de agenţi patogeni (în special viroze) este cel puţin dublă, şi chiar de şapte ori mai mare, în comparaţie cu cea obţinută din culturi pentru care s-au folosit stoloni din plantaţii comerciale.

• Protecţia fitosanitară. Acolo unde nu s-au făcut tratamente la timp, s-a manifestat puternic atacul putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea). Doresc să menţionez faptul că tratamentele împotriva putregaiului trebuie făcute preventiv, şi nu după ce am constatat atacul la începutul culesului, când nu se mai poate face practic aproape nimic.

• Recoltarea. Dacă fructele s-au recoltat în ambalaje mici sau în caserole de plastic, acestea şi-au păstrat forma şi fermitatea până în piaţă.

O condiţie esenţială a calităţii este sortarea direct în câmp, la recoltare.


ACUM PREGĂTIM PRODUCŢIA URMĂTOARE

Deşi putem spune că la căpşun ciclul de producţie s-a încheiat, lucrurile nu stau tocmai aşa. Lunile de vară şi lucrările de întreţinere a plantaţiilor de căpşuni care se fac în această perioadă sunt deosebit de importante pentru producţiile următoare.

Întreţinerea culturilor.

După ce s-a încheiat recoltarea, frunzele se cosesc imediat, se lasă să se usuce două-trei zile, apoi se adună împreună cu paiele şi se ard. Frunzele uscate nu se încorporează în sol, deoarece conţin o rezervă mare de boli şi de dăunători.

După două-trei săptămâni, când apar frunzele noi, se face o stropire care să controleze principalele boli de frunze.

În acest an, există condiţii bune pentru dezvoltarea paianjenului căpşunului (Tarsonemus fragariae). Se pot executa una sau două stropiri cu Demitan, dar se pot folosi şi alte acaricide.

Producţia pentru anul viitor se pregăteşte încă de pe acum, şi vom începe cu fertilizarea solului. Se aplică una sau două fertilizări cu îngrăşăminte complexe, iar plantele se menţin curate de buruieni prin praşile manuale şi mecanice. Acolo unde există buruieni monocotiledonate, înainte de cosirea frunzelor, se poate face o erbicidare.

Plantaţiile noi. Cei care doresc să înfiinţeze culturi noi de căpşun trebuie să pregătească terenul din timp.

• Pentru plantarea de vară, în intervalul iulie-august, cultivatorii trebuie să ia legătura cu un furnizor de plante “frigo”, cu care să stabilească cu exactitate ziua în care se va livra materialul săditor. Menţionăm că plantele “frigo” trebuie plantate în maxim 48 de ore de la livrare. Verificaţi dacă au avut o perioadă de aclimatizare, altfel plantele scoase direct din camera frigorifică şi plantate în câmp vor avea de suferit şi vor compromite cultura.

• Pentru plantaţiile care se înfiinţează în luna septembrie, folosind plante proaspete, terenul se pregăteşte în luna august. Recomandăm erbicidarea totală, dacă este posibil, pentru a elimina buruienile care se înmulţesc prin rădăcină şi rizomi.
Dacă pentru planta premergătoare nu s-a aplicat gunoi, odată cu arătura în sol se încorporează 60-80 tone gunoi de grajd, bine fermentat.

Arătura trebuie făcută cu cel puţin trei săptămâni înainte de plantare, pentru ca solul să se aşeze, altfel plantele vor rămâne cu o parte din rădăcină afară, la numai două săptămâni de la plantare.

Luaţi legătura cu furnizorul de material săditor cu câteva săptămâni înainte, pentru a stabili sortimentul şi perioada de livrare. Nu apelaţi la vânzătorii de ocazie, care nu au documentele de conformitate ale materielului, şi evitaţi astfel orice înşelăciune.

Pregătirea din timp a tuturor lucrărilor vă asigură posibilitatea de a începe o afacere în agricultură. Noi vă dorim succes.