Podgoria Dealu Bujorului: bilanţ viticol 2011

În perioada de repaus vegetativ, temperaturile minime absolute au depăşit pragul de rezistenţă al viţei de vie, minima absolută înregistrându-se pe data de 26 ianuarie (-20,0 °C.... -24,2 °C). Valorile estimative ale pierderilor de muguri au oscilat între 34% şi 80%.

Au fost afectate cu prioritate soiurile cu dezmugurire timpurie - Fetească albă şi Fetească regală - dar şi soiurile amplasate pe versanţi, mai ales cele de la mijlocul versantului spre baza acestuia, precum Şarba, Băbească neagră, Fetească albă.

Intrare dificilă în vegetaţie

Perioada de vegetaţie a debutat cu temperaturi ale aerului mai mici decât media multianuală corespunzătoare lunii aprilie. Temperatura medie a lunii aprilie s-a situat între 8,9 °C şi 9,6 °C, comparativ cu media multianuală de 11,5 °C.

În perioada aprilie - iunie s-au înregistrat temperaturi ale aerului inferioare mediei multianuale. Deficitul pluviometric s-a înregistrat pe toată perioada de vegetaţie şi a fost de 182,6 mm, cu un maxim în luna iunie (deficit de 49,8 mm).

Acest aspect, precum şi temperaturile ridicate din lunile iulie şi august au influenţat evoluţia umidităţii relative a aerului, în anumite perioade aceasta înregistrând valori mai mici de 50%, ceea ce a creat condiţii stresante pentru viţa de vie.

Umiditatea solului, pe perioada de vegetaţie, s-a menţinut la valori inferioare plafonului minim al umidităţii. Rezerva de apă din sol la sfârşitul acestei perioade a fost foarte scăzută, situându-se chiar la nivelul coeficientului de ofilire pe profilul 60-100 cm.

Îngheţurile înregistrate doi ani consecutivi (2010 şi 2011), dar şi anul agricol 2010, considerat dificil din cauza condiţiilor meteorologice (ploi abundente şi grad mare de atac al bolilor criptogamice), au sensibilizat butucii, iar intrarea în vegetaţie a fost neuniformă, lăstarii pornind atât din mugurii principali, cât şi din cei secundari şi terţiari.

Dezmuguritul s-a realizat în a doua decadă a lunii aprilie. Ploile reci din timpul fenofazei de înflorit au produs avortarea florilor, meierea şi mărgeluirea boabelor pentru majoritatea soiurilor, într-un procent mai mare sau mai mic.

Calendaristic, fenofaza de înflorit a debutat în prima decadă a lunii iunie, iar intrarea în pârgă a strugurilor s-a realizat începând cu prima decadă a lunii iulie.

Seceta excesivă a diminuat recolta

În primele două luni ale verii s-au înregistrat temperaturi foarte ridicate şi s-au creat, astfel, condiţii favorabile apariţiei făinării. La Bujoru, am efectuat şase tratamente pentru combaterea manei viţei de vie (Plasmopara viticola) şi şapte tratamente pentru combaterea făinării (Uncinula necator).

Tratamentele au fost aplicate complexat, în funcţie de compatibilitatea produselor folosite şi de agentul patogen de combătut. Bolile criptogamice au fost ţinute sub control. Molia strugurilor a avut o evoluţie slabă la toate cele trei generaţii, fară a depăşi pragul economic de dăunare (PED) de 100 capturi/capcană/săptămână.

Maturarea strugurilor s-a realizat eşalonat, începând cu luna august. Ca urmare a secetei excesive din perioada maturării şi pe fondul apariţiei fenomenului de mărgeluire, boabele nu au ajuns la mărimea şi greutatea caracteristică soiurilor. De asemenea, în a doua decadă a lunii septembrie a apărut fenomenul de ofilire a strugurilor.

Producţii între 4 şi 7 tone/ha

Anul acesta, la SCDVV Bujoru, culesul s-a făcut în perioada 12 septembrie - 7 octombrie. Producţia a fost relativ mică, diferenţiată pe soiuri (4-7 t/ha) în funcţie de procentul de viabilitate a mugurilor. Nici un soi nu a ajuns la potenţialul său genetic. Seceta excesivă din timpul campaniei de recoltare a cauzat ofilirea, produsă diferenţiat în funcţie de soi (Merlot 15%, Oporto 25-30%, Cabernet Sauvignon 20-25%, Fetească neagră 15%).

Indicii calitativi ai producţiei, apreciaţi prin conţinutul în zaharuri şi aciditatea totală a mustului, au fost influenţaţi de condiţiile climatice. Soiurile au manifestat un potenţial biologic ridicat de acumulare a zaharurilor astfel: Fetească regală - 215-234g/l; Aligoté - 210-226 g/l; Şarbă - 215-231 g/l; Merlot - 242-258 g/l.

Aciditatea a fost diferenţiată în funcţie de soi: la cele roşii, între 4,4 şi 5,5 g/l exprimată în H2SO4, iar la soiurile albe, între 3,5 şi 4 g/l exprimată în H2SO4. Seceta şi-a pus amprenta şi asupra concentraţiei de antociani, vinurile roşii fiind intens colorate.

Alina DONICI
SCDVV BUJORU