Organizarea producţiei din microfermele legumicole

Paralel cu dezvoltarea agriculturii, legumicultura a trecut treptat la organizarea ştiinţifică a producţiei, în vederea aprovizionării ritmice a populaţiei cu legume proaspete pe tot parcursul anului, precum şi la crearea unor disponibilităţi pentru sectorul de prelucrare industrială şi export.

Doar legume de calitate!

Evoluţia dezvoltării acestui sector al producţiei de origine vegetală, ce constituie o importantă grupă de produse alimentare, se caracterizează în etapa actuală prin restrângerea suprafeţelor cultivate, pe seama creşterii producţiei de legume de calitate, adaptată la cerinţele consumului alimentar. Există anumiţi factori-cheie (variabile competitive) ce ţin de această orientare şi care stau la baza organizării microfermelor legumicole (asociaţii familiale).

• Comportamentul consumatorului se exprimă prin poziţia acestuia faţă de consumul de legume în stare proaspătă şi conservată. Alimentaţia umană trebuie privită sub cel puţin trei aspecte: alimentaţia ca hrană, ca stimulent al tonusului afectiv şi ca element cu semnificaţie simbolică. Prin consistenţa lor alimentară, legumele satisfac aceste aspecte.

• Calitatea legumelor este dată de partea comestibilă ce are o consistenţă alimentară. De la plantele legumicole se consumă diferite părţi şi organe: fructe, frunze, tulpini îngroşate, muguri, rizomi, lăstari tineri, inflorescenţe, rădăcini îngroşate.

În general, prin calitatea legumelor, înţelegem menţinerea în totalitate a însuşirilor nutritive ale acestora, care le deosebesc unele de altele. Legumele au în compoziţia lor 75-95% apă. Substanţa uscată este formată din: glucide, proteine, vitamine, elemente minerale, acizi organici, arome şi pigmenţi.

Procentul de glucide este de 1-5% la: salată, dovlecei, vinete, tomate, castraveţi şi verdeţuri; de 5-10% la ceapă, bame, morcov, praz, sfeclă, ţelină, mazăre; 15-20% la: hrean, fasole uscată, linte, mazăre uscată. Majoritatea legumelor au un conţinut ridicat în vitamine; un exemplu concludent ar fi conţinutul mare în vitamina C al ardeiului (100-300 mg/100 g, mai mare de 4-6 ori decât la citrice) şi un conţinut ridicat în vitamina A al morcovului sau ridichilor (4-10 mg/100 g substanţă uscată).

• Abilităţile tehnologice sunt legate de structura culturilor şi posibilităţile create pentru aplicarea diferitelor tehnologii. Pentru stabilirea structurii de cultură, se ţine seama de legumele ce pot fi cultivate în diverse luni ale anului. În funcţie de condiţiile de climă şi sol, sursa de apă, asolament, capitalul şi sistemul de cultură practicat, se stabileşte programul de culturi forţate, culturi în câmp deschis (simple, duble, asociate, succesive, etc.).

• Puterea financiară este legată în principal de dimensiunea suprafeţei cultivată cu legume. La dimensionarea acesteia, se are în vedere, ca element de bază, suprafaţa minimă necesară pentru cultivarea plantelor legumicole, calculată la 200 mp/consum minim pentru o persoană. Însă prin practicarea unei legumiculturi intensive şi adoptarea unui program de culturi forţate duble, asociate şi succesive, suprafaţa minimă se poate reduce până la 60% (de la 200 mp la 120 mp).

Marketing... legumicol

Gospodăria legumicolă comercială are capital angajat, dar există un risc şi proprietarul are dreptul la profit. Aici se produc legume pentru a obţine un profit cât mai mare. Indiferent de dimensiunea suprafeţei cultivate cu legume, desfacerea produselor presupune desfăşurarea unor acţiuni de marketing. Principalul câmp de acţiune al marketingului îl constituie piaţa, unde se verifică oportunitatea şi eficienţa.

Ca în orice afacere, desfacerea producţiei de legume depinde atât de reputaţia (imaginea) producătorului, cât şi de poziţia acestuia faţă de concurenţă. Reputaţia este legată de specializare, calitatea legumelor, modul de prezentare şi politica promoţională. O atenţie deosebită trebuie acordată recoltării, sortării, pregătirii şi prezentării legumelor (calitatea ambalajelor, etichetarea).

Pentru a face faţă concurenţei, producătorul de legume acţionează pe baza unor programe proprii de marketing, ce presupun cercetarea condiţiilor de producere a legumelor, alegerea obiectivelor şi stabilirea programului de culturi, capitalul alocat şi condiţiile de organizare a activităţii.

Se au în vedere împrejurările economice, cererea, oferta, preţurile şi posibilitatea de integrare în plan orizontal şi vertical, pe forme asociative sau contracte negociabile. Aceste cerinţe sunt strâns legate de comportamentul consumatorului (cerinţe de consum).

Gusturile nu se discută! Atunci când consumatorul român caută pe tarabă ardeiul cu fructul galben şi fasolea cu păstaia galbenă, acestea trebuie să i le oferi.

„Dariana Bac” - soi nou de ardei gras

Soiul este brevetat de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău

Caracteristici:
• soi precoce, cu o perioadă de vegetaţie de 116-120 zile până la prima recoltare;
• planta are vigoare medie;

• caracteristicile fructului: portul 50% erect, 50% orizontal; culoare galben cu nuanţe verzui la maturitatea tehnologică şi roşu strălucitor la cea fiziologică; forma este trapezoidală, în secţiune longitudinală; lungime 9,5-11,5 cm; diametru 7,5-8 cm; 3-4 lobi; grosimea pulpei 7,5-8,5 mm; greutatea medie a fructului 90-120 g.
• conţinut de substanţă uscată totală: 6,29%;

• conţinut substanţe minerale: 0,55%;
• conţinut în acid ascorbic: 208,2 mg/100 g;

• conţinutul în glucide solubile: 6,52%;
• conţinutul în caroteni: 15,641 mg/100 g;
• rezistenţă bună la Verticilium dahliae;
• consum în stare proaspătă, la maturitatea tehnologică, dar şi la cea fiziologică.

Eficienţa economică:
• capacitate ridicată de producţie (45-50 t/ha);
• cantitatea de sămânţă/ha: 100 kg (nu ridică probleme tehnologice deosebite).

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(69)/2009