Nevoia de schimbare în viticultura românească

România are condiţii pedoclimatice favorabile pentru cultura viţei de vie. Resursele heliotermice, hidrice şi pedologice ale ţării noastre, sunt corespunzătoare cerinţelor biologice ale majorităţii soiurilor pentru masă şi vin.

O piaţă în permanentă schimbare

Din acest motiv, România este (refuz să spun „a fost”) una din marile ţări viticole ale lumii, dar trebuie să fim foarte atenţi, deoarece tradiţia şi condiţiile naturale de excepţie nu sunt suficiente pentru a face faţă unui mediu concurenţial din ce în ce mai acerb pe piaţa mondială a produselor viti-vinicole.

Pe această piaţă, majoritatea competitorilor sunt într-o continuă schimbare, o schimbare pozitivă, care aduce în practică soluţii tehnice moderne, prin care eficienţa cultivării viţei de vie creşte continuu.

Competitorii români, cu câteva excepţii fericite, bat pasul pe loc (ca să nu spunem că fac pasul înapoi), se rezumă la tradiţie şi natură, critică implicarea sau neimplicarea guvernului, căutând mereu vinovaţi, cerând mereu explicaţii, fără să ofere soluţii.

Soluţia este foarte simplă: muncă serioasă, schimbare de mentalitate, încurajarea cercetării reale (nu cea pe hârtie), retehnologizare, creşterea gradului de mecanizare a acestei culturi.

Am avut ocazia în ultimii ani să parcurg mai multe zone viticole din Franţa, Italia, Germania, Austria, Croaţia, Slovenia şi Ungaria şi, cu regret o spun, nicăieri n-am văzut paragina din majoritatea podgoriilor noastre.

Viile lor arată altfel decât viile noastre, complexele lor de vinificaţie arată altfel decât ale noastre, managementul şi marketingul viticol la ei este altfel decât al nostru.

Dar, mai ales, putem afirma că la noi există un management şi un marketing viticol? Eu sincer, nu pot da un răspuns la această întrebare.

Sigur, în ultimii ani au apărut şi la noi exploataţii viti-vinicole moderne, competitive, dar încă sunt foarte, foarte puţine.


Eficienţa stă în mecanizarea viticulturii

În viticultura modernă, cultura viţei de vie a devenit o cultură mecanizată, aproape în proporţie de sută la sută. Mecanizarea acestei culturi nu este un moft, ci o necesitate, datorită lipsei din ce în ce mai acute a forţei de muncă.

Dacă în urmă cu câţiva ani, când cu toţii ne temeam de şomaj, ne-ar fi spus cineva că în curând n-o să mai avem cu cine prăşi, tăia sau culege via, nu am fi crezut.

De lipsa forţei de muncă, nu neapărat calificată, m-am lovit şi eu în urmă cu câţiva ani, când, fiind în postura de a înfiinţa cuiva o mică plantaţie viticolă de 5 ha, m-am trezit că nu am cu cine planta viţele şi nu era vorba de 10-15 viţe, ci de peste 22.000.

Mi-am făcut calcule, câte gropi sapă un om pe zi, câţi oameni sunt necesari, câte zile fără ploaie sunt necesare. Am început să bat pe la porţi, să caut soluţii, nu prea le găseam...

În cele din urmă, am întâlnit, în mod întâmplător şi fericit, un om, Silvano Morelii, care, într-un amestec haios de română cu italiană, mi-a propus soluţia: plantarea mecanizată.

Teoretic, cunoşteam această metodă, dar se pretează şi la solurile şi clima din România? Am încercat. Cu o maşină complexă şi trei oameni, cele peste 22.000 viţe au fost plantate în 5 zile.

Astăzi plantaţia este compactă, fără goluri, şi am obţinut primii struguri. Între timp, multe societăţi de profil recurg la plantarea mecanizată, care este mult mai convenabilă, din toate punctele de vedere.

O plantaţie înfiinţată trebuie exploatată pentru a produce struguri, respectiv vin. Exploatarea mecanizată este mult mai eficientă decât cea manuală. Există, în acest sens, soluţii diverse, în funcţie de posibilităţile fiecărei exploataţii.

Plugurile, scarificatoarele, grapele cu discuri, frezele, frezele cu palpator, sunt utilaje care înlocuiesc munca manuală pentru lucrarea solului, inclusiv arhicunoscuta praşilă pe rândul de viţe.

Foarfecele automate acţionate electric sunt soluţii care cresc randamentul tăierilor de rodire, foarte importante pentru viţa de vie. Cu ajutorul acestora, tăierea se execută mult mai uşor şi mai rapid.

Lucrările şi operaţiile în verde constituie un alt grup de lucrări care necesită un volum mare de muncă manuală. În prezent însă, există maşini moderne care execută mecanizat aceste lucrări.

Mergem mai departe, la culesul viilor. Nu cu mult timp în urmă, nici nu se putea concepe că această lucrare poate fi făcută şi altfel decât manual. Prin mecanizarea culesului strugurilor, se pierde din farmecul şi romantismul de odinioară, dar s-a rezolvat o problemă foarte importantă din punct de vedere economic.


În faţa acestor progrese nici viticultorii români nu pot fi nepăsători, deoarece viitorul este strict legat de mecanizare şi eficientizare. Nu putem fi competitivi fără a rezolva aceste probleme.

Repet, condiţiile naturale foarte favorabile şi tradiţia nu înseamnă aproape nimic fără muncă, seriozitate şi receptivitate la nou.
Recent, în România, la Recaş, am văzut în lucru un utilaj multifuncţional adus de Vigneto Consult, distribuitor unic şi reprezentant în România al concernului Volentieri Pellenc, lider mondial în producţia de utilaje viticole.

Acest utilaj este o realitate şi realizează mecanizat aproape toate lucrările din viticultură: lucrările solului, fertilizarea, operaţiile în verde, tratamentele fitosanitare, recoltarea strugurilor şi chiar desciorchinarea.

Sigur, utilajele de acest gen sunt foarte scumpe, dar rezolvă problema muncii manuale şi cresc eficienţa economică a culturii viţei de vie, reprezentând viitorul viticulturii.

Soluţia ar putea-o constitui asocierea micilor viticultori după modelul viticultorilor francezi, italieni sau germani, în diverse asociaţii, în vederea achiziţionării de utilaje prin care să-şi eficientizeze exploataţiile.

Din păcate sau din fericire, viticultura de subzistenţă, viticultura clasică bazată pe munca manuală, este din ce în ce mai puţin practicată, datorită concurenţei exploataţiilor viticole puternice supertehnologizate.

În faţa acestei noi realităţi trebuie să reacţionăm şi noi, soluţiile nefiind prea numeroase. Fie ne adaptăm şi noi şi investim în tehnologia mecanizată, fie ne orientăm spre obţinerea de produse viti-vinicole tipice, autentice, care să poarte amprenta locului de provenienţă.

În ambele situaţii, trebuie să avem în vedere un aspect foarte important: calitatea produselor pe care le oferim este obligatorie şi esenţială.


Articol publicat în revista Ferma nr. 09 (53) - octombrie 2007.