Cultura biologică a ardeiului

Asolamente şi rotaţii

Ardeiul (Capsicum annuum L.) dă cele mai bune rezultate atunci când este cultivat în primul an după întoarcerea solei înierbate, de obicei lucerniere după doi ani de folosinţă. În asolamentele fără ierburi, se cultivă după castraveţi, dovlecei, varză, conopidă, legume care au fost îngrăşate cu gunoi de grajd în anul culturii. Se mai poate cultiva, cu bune rezultate, după mazăre şi fasole.

Nu se cultivă după solano-fructoase şi după cartofi şi pot reveni pe aceeaşi solă numai după minimum trei ani.



Alegerea terenului

Sunt indicate terenurile plane, cu expoziţie sudică, bine nivelate, pentru a permite o irigare uniformă, fără băltirea apei şi un randament cât mai mare pentru agregatele folosite la mecanizarea lucrărilor. Solurile cele mai indicate sunt cele luto-nisipoase, afânate, permeabile, uşoare, profunde, cu pânza de apă freatică la cel puţin 2 m adâncime, fertile (azot total 0,2-0,15%, fosfor mobil 15-20 mg/100 g sol, potasiu schimbabil 12-18 mg/100 g sol), cu conţinut ridicat în humus, de peste 5%; pH-ul solului trebuie să fie cuprins între 6 şi 6,6. În cazul în care solul are pH-ul sub 6, acesta trebuie amendat în prealabil cu amendamente calcaroase.

Ţinând seama de cele menţionate anterior, recomandăm solurile aluviale cu diferite grade de evoluţie, cernoziomurile levigate, precum şi solurile brun-roşcate de pădure, cu textură luto-argiloasă. În general, acestea sunt soluri cu fertilitate ridicată, bine structurate, cu capacitate mare de infiltraţie a apei.

Sunt contraindicate solurile grele, impermeabile, excesiv de umede, cu depresiuni pe care stagnează apa şi cele îmburuienate sau infestate cu boli şi dăunători.


Pregătirea terenului


Lucrări executate toamna

• Mărunţirea resturilor vegetale ale culturii premergătoare, care se execută cu maşina de distrus vreji de cartofi MTRV-4, ce lucrează în agregat cu tractorul U-650 M (sau variante disponibile pe piaţă).

• Afânarea terenului în vederea nivelării se execută cu grapa cu discuri GD-3,2 şi tractorul U-650 M. Ideal, lucrarea se execută cu cultivatorul afânător (cizel) în agregat cu tractorul U-650 M, care face o afânare a solului până la adâncimea de 35-50 cm.

• Nivelarea de întreţinere se execută imediat după afânarea solului, pentru denivelări de /- 10 cm. Se execută cu nivelatorul mecanic NM-2,8 şi cu tractorul U-650 M prin două sau mai multe treceri în diagonală, ultima în direcţia pantei terenului.

• Fertilizarea de bază: cu cât se face mai devreme, cu atât mai bine, dar nu mai târziu de sfârşitul lunii septembrie şi întotdeauna pe teren nivelat. Se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd bine descompus, administrat uniform la suprafaţa solului.

• Arătura adâncă, la 28-30 cm adâncime, se execută toamna imediat după administrarea îngrăşămintelor, la o umiditate de 60-65% din capacitatea de câmp pentru apă a solului respectiv.

Pentru a preveni denivelarea solului, este bine, în cazul când terenul este amenajat pentru irigare pe rigole lungi, de 250-400 metri, ca arătura adâncă să se execute cu ajutorul unui plug reversibil în agregat cu tractorul.


Lucrări executate primăvara

• Grăpatul terenului se execută imediat după ce solul s-a zvântat, cu grapa cu colţi reglabili.

• Modelarea terenului, înainte de plantare, se face în brazde înălţate, cu lăţimea la coronament de 94 cm.

Toate lucrările de primăvară pot fi executate concomitent, cu şapte-opt zile înainte de plantare, cu agregatul complex pentru pregătit solul şi modelat.

• Deschiderea canalelor provizorii şi de legătură, pentru conducerea apei în rigole de udare; se face după modelarea terenului.


Plantarea

Plantarea se face când temperatura în sol se menţine peste 12oC timp de trei-patru zile, ceea ce coincide, în anii normali, cu prima jumătate a lunii mai.

Pentru plantare pot fi folosite două scheme:

• teren modelat în brazde ridicate cu lăţimea la coronament de 0,94 m, ecartament 1,40 m, pe care se plantează două rânduri la 70 cm distanţă între rânduri şi 12-15 cm între plante pe rând;

• teren modelat în brazde ridicate cu lăţimea la coronament de 0,50 m, ecartament 1,92 m, pe care se plantează două rânduri la 30 cm între rânduri şi 20 cm între plante pe rând.

Pentru toate speciile cultivate, este de dorit ca rândurile de plante să fie orientate pe direcţia N-S.

Dată fiind sensibilitatea sistemului radicular, atât la excesul de apă, cât şi la secetă, este preferată cultura pe teren modelat în brazde înălţate, cu lăţime de 140-150 cm, cu rânduri echidistante la 70-75 cm. Densităţile diferite se realizează din distanţele dintre plante pe rând.


Lucrări de întreţinere a culturii

Completarea golurilor - atunci când condiţiile climatice nefavorabile după plantare (vânturi puternice, exces de secetă etc.), duc la apariţia unui procent de goluri de peste 5% este necesar ca acestea să fie completate cu răsad din acelaşi soi şi de aceeaşi vârstă cu răsadul iniţial (din rezerva de răsaduri). Completarea golurilor se face în maxim 10-12 zile după plantare, de obicei înaintea primului irigat.

Irigarea culturii. Irigarea este o verigă deosebit de importantă în tehnologia culturii de ardei, dată fiind sensibilitatea acestei specii, cauzată în principal de superficialitatea sistemului radicular.

Atenţie! Ca toate speciile ce se înfiinţează prin răsad, ardeiul se irigă moderat în momentul plantării. Primul irigat după plantare se efectuează după 10-14 zile, lipsa apei în această perioadă favorizând creşterea sistemului radicular către zonele mai profunde, în căutarea apei. În timpul vegetaţiei, se va iriga des (săptămânal) cu cantităţi mici de apă, norma de udare fiind de 100-150 m.c. apă/ha.

Este preferabil sistemul de irigare pe brazde sau irigatul prin picurare.

Se comit greşeli în următoarele cazuri: când se irigă cu apă prea rece; când prin irigare se crează condiţii improprii, adică oscilaţii mari în ceea ce priveşte regimul de temperatură, de umiditate şi de aerisire din sol. În raport cu aceste aspecte, cele mai mari greşeli se pot comite prin irigare, mai ales când ardeiul este cultivat pe locuri joase şi pe terenuri grele; când se udă abundent în cele mai călduroase ore ale zilei şi mai ales cu o cantitate insuficientă de apă.

Se evită greşelile dacă irigăm în mod corect. Trebuie reţinut că după udarea de la plantare, ardeiul nu se mai irigă deloc timp de două-trei săptămâni, adică după ce frunzele din vârful plantelor capătă o culoare verde închis. În funcţie de precipitaţiile naturale şi de natura solului, la început udările se fac mai rar, la intervale de şapte-zece zile, astfel încât umiditatea solului să fie constantă, la nivelul de 70-80% din capacitatea de câmp.

În schimb, în timpul apariţiei masive a fructelor, când plantele de ardei au cea mai mare nevoie de apă, adică în mod practic după prima recoltare, udările se fac mai des, la intervale de cinci-şase zile, astfel ca umiditatea în sol să fie în mod constant de 80-85% din capacitatea de câmp pentru apă.

Se evită, pe cât posibil, udarea în timpul înfloririi masive, căci se poate diminua şi chiar compromite recolta. Norma de udare este de 300-350 m.c apă pe hectar, iar numărul de udări variază în funcţie de condiţiile naturale, de la 10-12 până la 18-20 pe întreaga perioadă de vegetaţie a culturii de ardei.

Prăşitul se face cu grijă deosebită, ţinând seama de particularităţile pe care le prezintă sistemul radicular al plantelor de ardei. La început se prăşeşte după fiecare udare, iar mai târziu, când plantele au crescut şi umbresc bine pământul, praşilele se fac mai rar. Deoarece înrădăcinarea plantelor de ardei este superficială, pe terenurile uşoare praşilele se efectuează la adâncimea de 5-6 cm, iar pe terenurile mai grele în jur de 10 cm.

În total, se efectuează patru praşile mecanice între rânduri şi două praşile mecanice pe rând.

Fertilizarea. Sola destinată culturii ardeiului, se fertilizează cu amendamente organice - compost de fermă sau gunoi de grajd bine descompus (mraniţă), în cantitate de 35-40 t/ha, administrate uniform toamna sau primăvara devreme, încorporate superficial, la 10-12 cm adâncime.

Nu se face fertilizare localizată (la cuib) sau pe rând, pentru a evita excesul de azot solubil rezultat din mineralizarea rapidă a materiei organice din sol.

Combaterea buruienilor se face manual sau mecanic, concomitent cu lucrările de întreţinere a solului.

Mulcirea solului. Ca toate solanaceele, ardeiul răspunde foarte bine mulcirii solului cu resturi organice vegetale sau paie, acestea contribuind atât la menţinerea unei umidităţi uniforme şi convenabile în sol, cât şi la realizarea unei activităţi microbiologice pozitive la nivelul stratului superficial de sol. Planta şi mulciul răspund favorabil unui tratament cu infuzie de urzică.

Rărirea fructelor. La unele soiuri există tendinţa formării unui număr foarte mare de fructe pe vârfurile de creştere, urmare a caracteristicii de înflorire şi legare la fiecare ramificaţie pseudodihotomică a tulpinii. Fenomenul se observă la sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie. Pentru a îmbunătăţi calitatea producţiei, este bine să se menţină numai 5-6 fructe pe plantă, îndepărtându-se cele mici, precum şi vârfurile de creştere, încă din a doua jumătate a lunii august.


RECOLTAREA

Momentul recoltării se stabileşte în funcţie de specie, destinaţia producţiei şi exigenţele pieţei.

Ardeiul gras - se recoltează la maturitatea de consum, când are dimensiunile caracteristice şi culoarea verde, galbenă sau galben-verzuie, corespunzătoare soiului. Se poate recolta şi la maturitate fiziologică (fructe roşii), atunci când piaţa o cere.

Ardeiul lung - se recoltează de obicei la maturitatea fiziologică, atunci când are forma, culoarea şi dimensiunile caracteristice. Se poate stabili, în funcţie de cerinţele pieţei, şi o maturitate "verde".

Ardeiul gogoşar - se recoltează numai la maturitatea fiziologică; fructele sunt de obicei roşu intens-grena.

Ardeiul iute - se recoltează verde sau roşu, în funcţie de solicitările pieţei.

Ardeiul pentru boia - se recoltează numai la maturitate fiziologică, la supracoacere, când intensitatea culorii roşu este maximă.

Resturile vegetale rezultate în timpul recoltărilor sau după recoltarea finală, se distribuie uniform pe suprafaţa solului ca restituţie organică.


SOIURI RECOMANDATE

Ardei gras: Export, Ceres, Miniş, Galben superior, Opal, Uriaş de California

Ardei lung - tip kapia: Siret, Zlaten Medal, Orange, Cosmin

Ardei gogoşar: Lider, Creola, Globus, Rubin, Splendid, Titan

Ardei iute: Portocaliu, Picant, Iute delicios


DISTANŢE DE PLANTARE ŞI DENSITĂŢI DE CULTURĂ



NECESARUL DE SĂMÂNŢĂ ŞI MATERIAL SĂDITOR.
EPOCA OPTIMĂ DE ÎNFIINŢARE A CULTURILOR



* Data semănatului în seră sau răsadniţe, în vederea producerii răsadului


COMBATEREA BOLILOR ŞI A DĂUNĂTORILOR