Conducerea şi legarea coardelor la viţa de vie

Legarea coardelor (cercuitul) se execută după tăierea de rodire, în perioada plânsului, când elasticitatea acestora este maximă. Legarea coardelor trebuie încheiată până la umflarea vizibilă a mugurilor, deoarece, în această perioadă, aceştia sunt foarte sensibili la scuturare. Dacă lucrarea nu a putut fi terminată până la umflarea mugurilor, ea se amână până când lăstarii au 3-5 cm, fază în care ei sunt mai rezistenţi la scuturare.

Prin conducerea şi legarea coardelor în diverse forme şi poziţii se urmăreşte:

• reglarea creşterii şi fructificării, dirijând coardele astfel încât să existe condiţii prielnice pentru pornirea şi creşterea lăstarilor de pe toată lungimea coardei sau numai de pe o anumită porţiune a acesteia;
• asigurarea condiţiilor favorabile pentru aerisire şi utilizarea eficientă a luminii;
• uşurarea aplicării celorlalte verigi tehnologice (lucrările mecanice, erbicidarea, efectuarea tratamentelor împotriva bolilor şi dăunătorilor, etc.).

De obicei, coardele de rod se orientează pe direcţia rândului, cu excepţia pergolei raţionale, care presupune conducerea coardelor în patru direcţii opuse după axele de coordonate.

Înălţimea la care sunt conduse coardele este diferită, în funcţie de forma de conducere a viţei de vie, de la 60 cm la viţele conduse în forme joase, la 70-80 cm la viţele conduse în forme semiînalte, până la 100-120 cm la formele înalte sau chiar 200-220 cm la pergola raţională.   
În funcţie de scopul urmărit, la viţa de vie coardele se pot dirija în mai multe forme şi poziţii:

Vertical ascendent

Legarea şi conducerea coardelor vertical ascendent este puţin folosită în practică, utilizându-se mai ales la tăierile de formare şi în culturile practicate de către amatori. Această poziţie dată coardelor prezintă dezavantajul că, sub influenţa fenomenului de polaritate, se dezvoltă intens lăstarii situaţi spre vârful coardelor şi adeseori mugurii situaţi spre baza coardei nici nu pornesc în vegetaţie. În acest mod, elementele de rod se îndepărtează rapid de butuc sau cordon, cauzând degarnisirea butucului.

Oblic ascendent

Această poziţie determină o reducere a polarităţii, favorizând creşterea unui număr mai mare de lăstari, pe măsură ce poziţia coardei se apropie de orizontală. Totuşi, procesele de creştere şi fructificare se desfăşoară într-un mod asemănător conducerii vertical ascendente. Coardele se conduc oblic ascendent în cazul tipurilor de tăiere cordon Lenz-Moser şi cordon Cazenave.

Orizontal

Prin conducerea orizontală a coardelor se realizează condiţii asemănătoare de hrănire, iluminare şi aeraţie pentru toţi mugurii de pe coarde, lăstarii cresc uniform, iar procesele de creştere şi fructificare sunt normale. Prin conducerea orizontală a coardelor coacerea strugurilor este uniformă, iar gradul de maturare a lemnului anual este corespunzător. De asemenea, tendinţa butucului de a se depărta de sol este limitată, deoarece, prin conducerea orizontală a coardelor, lemnul de rod pentru anul următor se găseşte chiar la baza coardelor.

Oblic descendent

Pe coardele conduse oblic descendent, baza coardelor este situată mai sus, în plan vertical, fiind influenţată mai puternic de polaritate. Din acest motiv, dezmuguritul, creşterea lăstarilor, maturarea lemnului sunt mult mai intense la baza coardelor anuale, comparativ cu vârful acestora.

Pe coardele conduse în această poziţie, se formează lăstari viguroşi spre baza acestora, iar pe măsura apropierii de vârf, creşterile sunt tot mai reduse. Creşterea lăstarilor mai viguroşi la baza coardelor reprezintă un avantaj pentru viticultor, oferindu-i posibilitatea de a reţine la tăierile de rodire primele două coarde situate la baza coardei de doi ani.

Vertical descendent

Acest tip de conducere se întâlneşte la tipul de tăiere cordon Sylvoz, iar procesele de creştere şi rodire sunt asemănătoare cu cele de pe coardele conduse oblic descendent, diferenţierile dintre baza şi vârful coardei fiind totuşi mai pronunţate. Şi în acest caz, elementele necesare rodirii sunt asigurate de creşterile anuale de la baza coardelor.

Semicerc

Conducerea coardelor sub formă de semicerc este cea mai răspândită formă de conducere. Ea favorizează creşterea mai puternică a lăstarilor situaţi pe porţiunea superioară a semicercului.

Cerc

Această formă de conducere este practicată în unele podgorii din Transilvania şi Banat, permiţând o utilizare mai bună a spaţiului aerian şi realizând un echilibru între creştere şi fructificare. Şi la acest tip de conducere sunt favorizaţi lăstarii situaţi pe porţiunile superioare ale coardelor.

Dintre elementele de rod situate pe butuc, numai coardele necesită conducerea şi legarea, cepii şi cordiţele se autosusţin, nefiind necesară nici o intervenţie.
Pentru legarea coardelor se folosesc: rafia, liberul topit de tei, deşeuri de la fabricile textile, salcia etc.

În cazul viilor susţinute pe spalier, coardele se împart în două părti, jumătate legându-se într-o parte a butucului, iar cealaltă jumătate în cealaltă parte, fără a se încrucişa deasupra butucului. În locul unde coardele întâlnesc prima sârmă a spalierului, se face prima legătură, după care coarda se arcuieşte sau se palisează orizontal pe sârma spalierului şi se execută a doua legătură spre vârful coardei, la 10-15 cm depărtare de acesta.

Coardele lungi se leagă orizontal pe trei locuri. La tăierea Guyot clasic, în cazul în care sunt mai multe coarde, unele se leagă pe prima sârmă, iar altele pe sârma a doua. Nu este permisă legarea coardelor în mănunchiuri. La un loc se leagă una, maximum două coarde.

În cazul conducerii coardelor sub formă de cerc sau semicerc, prima legătură se face la locul de curbură a coardei, iar a doua la vârful coardei.

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(46)/2007