Cartoful de Belinţ, „unealtă” în mâna speculanţilor

Pe lângă lubeniţa de Gottlob şi strugurii de Recaş, cartoful de Belinţ este un alt brand cu care bănăţenii se mândresc. Practic, nu există piaţă în Timişoara unde să nu găseşti pe cineva care vinde cartofi de Belinţ. De fapt, marea majoritate a comercianţilor se folosesc de acest nume pentru a-şi promova marfa.

Însă de multe ori este vorba de speculanţi, care au cumpărat marfa de la belinţeni pentru a o revinde apoi mai scump, dar există şi bişniţari care se aprovizionează din pieţele de gros cu marfă din Polonia, Turcia sau din alte părţi, iar în faţa clienţilor pretind că ar comercializa produse autohtone. „Cunoaştem acest fenomen. Oamenii din comună se plâng că în pieţele în care îşi vând marfa, fie că e vorba de Timişoara, Lugoj, Caransebeş sau Reşiţa, apar tot mai mulţi speculanţi de acest fel.

Noi, belinţenii, avem foarte mult de pierdut din această cauză”, ne-a declarat Marcel Ardelean, viceprimarul localităţii timişene. Acesta s-a gândit chiar să înregistreze cartoful de Belinţ ca brand la OSIM. „Avem mai multe modalităţi de a pune în practică această strategie şi urmează să ne decidem care ar fi cea mai potrivită soluţie ca să ne protejăm producătorii”, susţine edilul.

Nu mai e rentabil

Deşi producţiile au fost bune anul acesta, spre deosebire de alte părţi ale ţării, marii producători din zonă se plâng că abia îşi scot banii investiţi. „Sămânţa care o pun eu acum în pământ mă costă 1,5 lei kilogramul. Şi am nevoie cam de 4 tone la hectar. Aşadar, plătesc 6.000 de lei numai pe sămânţă, fără a lua în calcul îngrăşămintele şi celelalte cheltuieli. Şi asta e doar pentru un hectar”, ne-a mărturisit

Dănuţ Vodă care, împreună cu fratele său, cultivă 4 hectare cu cartofi.
La prima mână, preţul unui kilogram de cartofi în Belinţ variază între 1,5 şi 2 lei. Evident că în cazul unei cantităţi mai mari există posibilitatea de a cumpăra chiar şi mai ieftin. Preţurile au luat-o razna anul acesta, din cauza subproducţiei.

În 2009, un kilogram de cartofi se vindea la producător cu 70 de bani.
Dănuţ Vodă ar dori să-şi vândă marfa şi în supermarket, însă până acum toate tentativele i-au fost zădărnicite. „Până să ajungă la consumator, cartoful trece prin mai multe mâini. Am dori ca marile lanţuri de magazine să vină să negocieze direct cu noi, însă acestea ne evită. Totul se realizează prin diverşi intermediari.

În loc să cumpere de la noi cu un leu kilogramul, retailerii plătesc mai mult acestor intermediari, iar în final pe client îl costă dublu. De pildă anul trecut am vândut chiar şi cu 60 de bani kilogramul de cartofi unor intermediari, care apoi l-au dat cu un leu. Deci profitul lor a fost mai mare decât al meu şi nici nu s-au chinuit să muncească pământul”, constată bănăţeanul.

O posibilă soluţie ar fi asocierea mai multor producători pentru a creşte puterea de negociere. Dar sunt multe interese la mijloc. „Intermediarii dau şpagă mare pentru a intra în supermarket”, e de părere Dănuţ Vodă, care ar putea livra anual 150 de tone de cartofi. Cu depozitarea nu prea îşi face probelme. Pivniţele sunt aproape goale mai tot timpul.

„Cum îi scoatem din pământ îi şi vindem. E cerere mare pe piaţă. Dar tot la intermediari vindem”, spune acesta. Cartofului îi merge bine la Belinţ. „Pământul e nisipos şi are câteva caracteristici care se găsesc numai în zona aceasta. Are o anumită textură şi compoziţie care îl face deosebit, iar pierderile de producţie sunt minime”, ne explică Dănuţ Vodă.

Ofertă bogată, la şosea

Legumicultura este o adevărată tradiţie în comuna Belinţ, unde aproape fiecare casă de la strada principală îşi are expusă marfa. Nu doar cartofii sunt la mare căutare printre cei aflaţi în tranzit pe drumul european E70, dar şi alte roade ale pământului. Elena şi Ion Lazăr, un cuplu ajuns la vârsta senectuţii, îşi îmbie clienţii cu o gamă variată de produse de cea mai bună calitate, culese din propria grădină.

„Oamenii cumpără de la noi pentru că sunt mulţumiţi de produsele noastre. Sacrificiile sunt însă prea mari. Preţurile nu ne acoperă costurile. Motorina e scumpă, la fel şi erbicidele. Noroc că ne mai ajută băiatul, care vinde în piaţă la Lugoj”, spun cei doi septagenari.

La rândul său, Nicolae Cebzan îşi valorifică propria producţie de legume la marginea drumului. „Azi am vândut marfă de 180 de lei. A mers bine, dar sunt zile în care nu fac nici de un pachet de seminţe. Cele mai multe maşini opresc la sfârşit de săptămână”, ne-a mărturisit bărbatul de 55 de ani.

Din când în când mai vinde şi la Timişoara. „Am o masă închiriată în Piaţa Doina. Clienţii mă ştiu deja aşa că scap repede de marfă”, ni s-a destăinuit fermierul.

Strămoşul cu nume ciudat

Soiul Chiulbaba, cel care a fost la originea cartofului de Belinţ, nu mai există de mulţi ani. „S-a pierdut sămânţa”, spun localnicii. În locul său sunt cultivate astăzi soiuri precum Desirée (cartof roşu sfărâmicios, bun pentru pireu şi rezistent la secetă), Bellarosa (un soi extra timpuriu, cu productivitate mare şi proprietăţi culinare deosebite - coaja sa e netedă, de culoare roşie, însă miezul e gălbui) sau Condor (cartof roşu pentru consum).