Calendarul pomicol pentru luna aprilie

Tăierile de întreţinere

Tăierile de întreţinere a coroanelor au ca scop asigurarea echilibrului între creştere şi rodire, conducerea acestora pe verticală şi orizontală, încadrarea în spaţiu în funcţie de forma de coroană şi a distanţelor dintre pomi pe rând. După intrarea pe rod se fac şi unele scurtări ale prelungirilor exagerate a unor şarpante şi chiar a ramurilor de semischelet, care cresc în interiorul coroanei, a lăstarilor lacomi, precum şi a unor formaţiuni debile ce îndesesc inutil coroana.

La măr şi păr formaţiunile tinere de rod ca: pinteni, ţepuşe, smicele şi nuieluşe nu se taie, iar mlădiţa se scurtează la 2-3 muguri floriferi. De asemenea, lăstarii de rod tineri nu se scurtează. Cele ce au vârsta de 3-4 ani de rod se taie deasupra a 1-2 ţepuşe sau pinteni.

La gutui ramurile anuale lungi care poartă muguri micşti, se scurtează la 1/3 din lungime. Măciuliile în general nu se scurtează, cu excepţia celor slabe care se taie deasupra unui mugure vegetativ de la bază.

La sâmburoase (prun, cais, cireş şi vişin) ramurile mixte tinere în vârstă de 2 -3 ani, nu se taie decât dacă depăşesc lungimea de 40-50 cm. Ramurile de un an, de semischelet, ce cresc în interiorul coroanei până la lungimea de 30-40 cm nu se scurtează. Cele de semischelet în vârstă de peste 5-6 ani, pe care se găsesc muguri de rod, îmbătrânite, se reîntineresc printr-o scurtare la 1-3 ramificaţii de la punctul de inserţie.

Tăierile anuale la piersic sunt obligatorii având în vedere că această specie fructifică mai ales pe ramuri mixte şi lungi în vârstă de un an, în caz contrar pomul se degarniseşte, iar rodul se deplasează la periferia coroanei. Ramurile mixte, viguroase, se scurtează la 60-70 cm.

Tăierile de regenerare

Tăierile de regenerare se aplică pomilor în plantaţiile îmbătrânite, neglijate o anumită perioadă, fără creşteri anuale, cu producţii de fructe neînsemnate cantitativ şi de calitate inferioară. Acestea au menirea refacerii coroanelor prin scurtarea ramurilor de schelet şi semischelet, într-o perioadă de 3-4 ani, cu scopul de a stimula pornirea de noi creşteri şi garnisirea acestora cu formaţiuni de rod. Lucrarea poate începe din toamnă după căderea frunzelor şi se continuă până primăvara, la începutul vegetaţiei.

Tăierea de regenerare a pomilor trebuie să fie însoţită de o lucrare adâncă a solului, mult sub proiecţia coroanei, ocazie cu care se realizează şi o întinerire a sistemului radicular, însoţită obligatoriu şi de o fertilizare puternică. Rănile rezultate, cu dimensiuni de peste 4-5 cm diametru, se acoperă cu mastic, vopsea sau chiar amestec de pământ şi balegă.

La arbuştii fructiferi, tăierile au în vedere formarea tufei şi menţinerea numărului corespunzător de tulpini, precum şi întinerirea acestora prin înlocuirea celor îmbătrînite cu lăstari noi.

În funcţie de condiţiile climatice, după trecerea pericolului revenirii gerurilor şi a brumelor târzii, acolo unde la piersic şi cais tăierile s-au făcut cu lăsarea unor rezerve de ramuri (deci încărcătura de muguri de rod este prea mare, iar rărirea fructelor va fi prea complicată şi minuţioasă), se fac corecturile necesare, şi se lasă încărcătura normală de formaţiuni fructifere pe pom. După tăieri, se scot ramurile rezultate şi alte resturi vegetale din livadă şi se ard, pentru prevenirea extinderii unor agenţi patogeni.

Tratamente fitosanitare

Efectuarea tratamentelor fitosanitare se face la avertizare pentru combaterea gărgăriţei florilor de măr, rapănului, făinării, focului bacterian şi a bolilor de scoarţă la speciile seminţoase, moniliozei, acarienilor, afidelor la prun, cireş, vişin şi cais, Taphrinei la piersic, făinării la coacăz, putregaiului cenuşiu la căpşun etc. O atenţie deosebită se va acorda stropirilor de primăvară cu soluţiile clasice: zeamă bordeleză, zeamă sulfocalcică, sulf muiabil precum şi uleiuri de tip Oleocarbetox, Oleoecalux, Oleodiazol sau US1, în concentraţiile recomandate de firmele furnizoare.

În aceasta lună se încheie acţiunea de plantare la pomi, arbuşti fructiferi şi parţial căpşun, iar în paralel se pot completa golurile în plantaţii. Udarea săptămânală a pomilor plantaţi în acest sezon este obligatorie, pentru asigurarea prinderii.

Dacă nu s-au efectuat din toamnă sau în ferestrele din timpul iernii, se finisează lucrările solului prin executarea arăturii sau discuirii între rânduri, peste tot sau în benzi alternative.

În funcţie de încărcătura cu muguri de rod, se administrează îngrăşăminte organice şi 1/3 din doza de azot.

Alte lucrări specifice lunii aprilie

• Se sapă sau se erbicidează benzile pe rând, se desţelenesc intervalele înierbate de peste 3 ani şi se însămânţează cele care urmează a se înţeleni.

• Se verifică grămezile cu materiale fumigene destinate prevenirii pierderilor provocate de îngheţurile şi brumele târzii de primăvară precum şi utilajele specializate de producere şi distribuire a fumului în livezi (acolo unde acestea există).

• La pomii unde rozătoarele au ros aproape circular tulpinile, se mai pot face altoiri în punte, sau se înlocuiesc. La cei cu rosături mai mici, rănile se badijonează cu amestec de pământ şi balegă de vacă sau mastic.

• În căpşunăriile comerciale se mobilizează şi se greblează terenul între rânduri, se plivesc buruienile din rândul conturat, se pregătesc materialele pentru producerea fumului, se asigură materialele pentru mulcit (paie, folie, rumeguş). În stoloniere, după recoltarea stolonilor, se afânează terenul între rânduri şi se completează golurile.

• În pepinierele pomicole se încheie plantatul puieţilor portaltoi şi a marcotelor. Se rupe crusta de pe biloanele însămânţate în toamnă, se dezmuşuroiesc ochii altoi acolo unde au fost protejaţi peste iarnă, se încheie tăierile la cep şi scosul sălbaticului în câmpul II de formare, lucrare ce constă în scurtarea portaltoiului la 12-15 cm deasupra ochiului altoi (în cazul formării pomilor cu cep) sau la 1,5-2 mm deasupra ochiului în cazul formării fără cep.

Tratamente pentru combaterea agenţilor patogeni şi dăunătorilor

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(46)/2007