Dobânda bancară este cea mai grea povară

În ultimii ani, pieţele bihorene au fost invadate de mere ungureşti sau italiene, pe care localnicii le preferă în detrimentul celor autohtone, considerându-le mai aspectuoase sau poate mai gustoase.

„Dobânzile sunt prea mari pentru posibilităţile noastre. Dacă ne-ar da cineva credite cu până la 5 la sută dobândă, atunci ar creşte investiţiile în agricultură
Teodor Ianc, inginer horticol

Fără a face însă rabat de la calitate şi la un preţ competitiv, Teodor Ianc, de profesie inginer horticol, le oferă orădenilor, şi nu doar lor, o alternativă: merele de Cheresig, sănătoase, uşor acrişoare, numai bune pentru consum.

„La noi, în Oradea, a fost o staţiune pomicolă care a avut în administrare peste 1.500 de hectare. Am mai avut vreo 12 ferme de 2.000 de hectare. Acum toate sunt în paragină. Asta m-a determinat să investesc în plantaţia de măr”, ne-a explicat pomicultorul bihorean, administrator al societăţii Dianthus SRL.

Eforturi financiare la înfiinţarea livezii

Graţie unei investiţii de 120 mii de euro, parţial acoperite din fonduri europene, Teodor Ianc e pregătit să facă faţă concurenţei de afară, chiar dacă plantaţia înfiinţată în 2007 va intra abia anul acesta pe rod la nivel intensiv, aşa cum a fost ea gândită. Ca să pună în aplicare proiectul, fermierul în vârstă de 70 de ani a depus mari eforturi.

Întrucât doar două treimi din suma necesară investiţiei a fost declarată eligibilă, urmând să obţină prin Programul Sapard - contract de finanţare semnat în iulie 2006 -  jumătate, adică 40.000 de euro, Teodor s-a îndatorat la bancă, garantând cu terenul. A contractat un credit de 80.000 de euro, achitabil în şase ani, cu o dobândă de 24 la sută.

„De dosar s-a ocupat fiul meu, care la vremea aceea era economist la noi la firmă. Pentru completarea dosarului am apelat la o societate specializată din Satu Mare. Birocraţia a fost însă un adevărat coşmar.

Ne-au plimbat de la Oradea la Satu Mare până ne-a venit acru. Şi dacă lipsea o virgulă era problemă. Am plătit circa 8.000 de lei pentru serviciile acestei firme”, îşi aminteşte Teodor.

În 20 mai 2007 a terminat investiţia, după care a primit şi banii europeni.
În primăvara lui 2007 plantase deja opt hectare, iar toamna, restul. Materialul săditor şi l-a procurat din Ungaria, de la Debrecen, prin intermediul fabricii de sucuri din Carei, cu care avea contract pentru valorificarea producţiei. „Am ales soiuri rezistente la rapăn şi făinare, la bolile specifice mărului”, spune bihoreanul.

Rezultatele, abia după 5 ani

Cu ajutorul creditului contractat în 2007, Teodor a cumpărat şi o maşină de stropit, pentru efectuarea tratamentelor chimice. Pe lângă achiziţionarea materialului săditor, a făcut o împrejmuire a plantaţiei de 4.800 metri, cu plasă de sârmă, stâlpi şi toate cele necesare.

Acum, speră să-şi recupereze investiţia în cinci ani după intrarea pe rod, aceasta „dacă vom obţine măcar un leu pe kg la poarta fermei şi dacă nu se vor înregistra calamităţi”, a ţinut să precizeze acesta. „Din păcate dobânzile sunt prea mari pentru posibilităţile noastre.

Dacă ne-ar da cineva credite cu până la 5 la sută dobândă, atunci ar creşte investiţiile în agricultură. În zootehnie, e ceva mai simplu, pentru că în şase luni deja se poate vorbi de producţie. În pomicultură, însă, e mai complicat. Am înfiinţat această livadă, dar abia în 4-5 ani obţin ceva ca să pot valorifica”, explică fermierul bihorean.

Din cauza crizei financiare, a trebuit să-şi limiteze cheltuielile. Şi-ar mai dori construirea unui depozit pentru păstrarea fructelor, pentru care speră, de asemenea, să acceseze fonduri europene, dar şi achiziţionarea unor utilaje moderne. Şi-ar dori ca într-o bună zi fructele sale să ajungă chiar şi pe mesele vecinilor maghiari.

„În prezent, toată Oradea este invadată de marfă din Ungaria. Ne sufocă merele din import. Noi nu putem desface din cauza lor. Eu am avut noroc că am dat o parte din recoltă în şcoli. Merele căzute le-am dat la făcut ţuică”, susţine septagenarul.

„Ungurii au avut grijă de terenurile agricole, nu ca noi. Acolo se recoltează mere şi pe plantaţii vechi de 20-25 de ani. La noi, oamenii şi-au vrut terenul înapoi dar nu toţi l-au lucrat. S-a făcut o pagubă enormă”, e de părere Teodor Ianc.

ŞTIRI

SC Dianthus SRL Oradea

• şi-a început activitatea în anul 1991, iniţial s-a ocupat doar cu comerţul de pesticide;
• număr de angajaţi: 4;
• suprafaţa exploatată - 20 hectare, în comuna Cheresig, judeţul Bihor;
• plantaţie intensivă de meri, din soiurile Pinova, Florina, Remo, Relinda, Rebela, Revena, Reglindis.

SORTIMENTE
Soiuri rezistente

În livada de la Cheresig întâlnim soiuri de toamnă, precum Pinova, Florina, Remo, Relinda, Rebela, Revena, care se pretează foarte bine la producţia de sucuri, dar şi la consumul în stare proaspătă, şi un singur soi de vară - Reglindis, foarte apreciat şi deosebit de gustos, care se coace în luna august. „Am decis să cultivăm aceste soiuri pentru că necesită puţine tratamente - patru, maximum cinci stropiri.

Prin urmare şi cheltuielile sunt mai mici”, ne-a mărturisit fermierul, care şi-a făcut deja calculele pentru 2011.

„Dacă nu vom avea probleme cu grindina, sper să obţinem la toamnă o producţie de 150-200 de tone pe cele 18 hectare”. În 2010, a avut o recoltă de peste 80 de tone, pe care a valorificat-o pe plan local cu 70 de bani până la un leu kilogramul.

OBIECTIV
Certificare ecologică

Între timp, a luat legătura cu un organism de certificare a producţiei pentru agricultura ecologică. „E un proces în derulare, sper ca în doi ani să se rezolve şi acest aspect. Merele noastre sunt uşor acrişoare, nu au un conţinut bogat de zahăr, aşadar sunt bune pentru consum şi în cazul diabeticilor”, ne spune Teodor Ianc.

Acesta e pregătit să intre şi în supermarketuri, unde ar putea livra în jur de o sută de tone anual. Se află în tratative avansate cu unul dintre retailerii de top din România.