Demers pentru recucerirea fondului pastoral abandonat

Noi românii nu ne-am aventurat mai departe de vatra istorică daco-romană, să ocupăm alte tărâmuri ca unele popoare. Am cucerit şi îmblânzit în schimb natura sălbatică care ne-a înconjurat, am creat, dezvoltat şi extins o civilizaţie pastorală autentică fără egal în spaţiul carpato - danubiano - pontic.

Legat de aceste cuceriri ancestrale mi-a rămas întipărită în memorie o vizită avută în urmă cu mai bine de trei decenii în Carpaţii Nordici ai Europei mai exact în Tatra Joasă a Slovaciei unde la Cooperativa de creştere a oilor Nemecka - în româneşte “Nemţoaica” am fost întâmpinaţi de şeful stânii un “valach” (pastier) care in limba slovacă însemnă cioban sau păstor (pastorius în latină), mai bine zis un urmaş al românilor existenţi sau pripăşiţi pe acolo cu oile.

După cuvintele de bun venit valach-ul ne-a dat apă să ne spălăm pe mâini din “galeta” ne-am aşezat la masă şi am mâncat “brânza” şi la sfârşit am băut “jintitza” rece din căuşe mari de lemn frumos sculptate.

A fost  pentru mine şocant să vii din Carpaţii Româneşti şi să constaţi că la sute de kilometri într-o mare slavă, semeni de-ai noştri care şi-au pierdut limba, mai păstrează totuşi denumirile ocupaţiei, obiectelor şi produselor civilizaţiei pastorale cu care au “cucerit” pajiştile lanţului carpato - balcanic până în cel caucazian şi nu numai.

Este dureros să constaţi că, începând cu ultimii 15 ani progresiv, am uitat să ne păstrăm cuceririle seculare ale înaintaşilor asupra spaţiului pastoral românesc, să-l gospodărim pe mai departe, aşa cum se cuvine. Abandonul pajiştilor despre care am mai scris în paginile acestei reviste (Ferma nr. 5/2003) a atins cote alarmante, greu de imaginat.

Oficial în “Programul naţional de reabilitare a pajiştilor, perioada 2005-2008”  întocmit de  MAPDR şi aprobat în Şedinţa de Guvern a României din 5 august 2004 sunt înscrise 412,4 mii hectare (8,5% din cele 4.845,4 mii ha) invadate de vegetaţia lemnoasă nevaloroasă (păducel, măceş, mur, zmeur, alun, etc.); 266,7 mii ha (5,5%) invadate de vegetaţie ierboasă nevaloroasă (pipirig, brânduşă, ştevie, ştirigoaie, etc.); 162,6 mii ha (3,4%) acoperite cu ferigă; 87,2 mii ha (1,8%) ocupate cu târsă şi 550,8 mi ha (11,3%) muşuroaie înţelenite, în total 1.479,7 mii ha (30,5%) pajişti degradate în principal datorită abandonului lor.

Rezultă că aproape o treime din suprafaţa de pajişti naturale a ţării noastre, sunt într-o gravă suferinţă datorită lipsei acţiunilor cu care le-am “cucerit” şi menţinut secole de-a rândul prin păscut adecvat cu animalele sau cositul lor în fiecare an, alături de alte lucrări specifice de gospodărire pentru a stăvili reinstalarea şi expansiunea pădurii din care au provenit.

Din păcate în cazul pajiştilor abandonate natura nu stă pe loc. Vegetaţia lemnoasă îndeosebi, se extinde în progresie geometrică, iar înlăturarea ei este din ce în ce mai anevoioasă şi mai costisitoare, odată cu trecerea anilor. Ne punem întrebarea cu cine o să executăm volumul uriaş de lucrări manuale pentru defrişarea acestei vegetaţii lemnoase?

Unde lucrează acum echipele de maramureşeni specializaţi în astfel de lucrări şi cât o să ne ceară (negocieze) pentru defrişări, ştiut fiind că aceştia în prezent activează pe bani grei şi mulţi în străinătate. Va trebui să ne ocupăm serios de mecanizarea lucrărilor de defrişare, nivelare, curăţire, supraînsămânţare etc., acolo unde este posibil.

Va fi necesar să stimulăm prin toate mijloacele posibile valorificarea păşunilor din zona montană mai greu accesibilă. Nu este normal ca pe munţi întregi să nu mai urce picior de animal în ultimii ani!  O altă măsură pentru limitarea extinderii vegetaţiei lemnoase, până la defrişarea ei, ar fi păşunatul cu caprele sau introducerea în turmele de oi a unui număr adecvat de capre.

Nu este lipsit de interes ca unele suprafeţe de pajişti puternic invadate de vegetaţie lemnoasă să fie valorificate în sistem organizat cu animale de interes cinegetic (cerb, căprior, etc.). Este de dorit ca toate suprafeţele cu destinaţia de fâneaţă să fie măcar o dată pe an cosite, altfel invazia cu vegetaţie nedorită este iminentă.

Se poate continua cu măsurile privind îndreptarea situaţiei actuale produse de abandonul pajiştilor, dar este suficient să respectăm legislaţia existentă şi mai ales să trecem urgent la aplicarea în teritoriu a Programului naţional de reabilitare a pajiştilor 2005-2008.

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(31)/2004