Am făcut totul de la zero

Pe principiul unde-s mulţi, afacerea sporeşte, familia Cristolovean din Stupini, de lângă Braşov, este implicată cu toţi membrii săi în activităţile care aduc bani în casă. Şi nu sunt puţine. Ioan Cristolovean, tatăl, este de profesie mecanic de aviaţie şi a profesat până în 1990.

Atunci a deschis o carmangerie, peste drum de casă, care a funcţionat până în anul 2000, când i-a luat locul o brutărie, de care se ocupă soţia, Iuliana şi fiul lor Alexandru, care are 20 de ani. În 2001, Ioan Cristolovean s-a reprofilat şi a devenit crescător de taurine. Şi nu e tot...

Pentru a închide parţial circuitul productiv, cei doi soţi s-au gândit că n-ar fi rău să aibă propria pensiune agroturistică, unde să desfacă produse obţinute din lapte şi din panificaţie. Zis şi făcut. Acum pensiunea e în construcţie şi e amplasată lângă brutărie, care şi ea este în curs de extindere şi modernizare. De pensiune, peste vreo cinci ani când se estimează că va fi funcţională, se va ocupa fiica celor doi, Diana, care are acum 13 ani. De contabilitatea afacerii se ocupă Iuliana.

Ferma de vaci: de la o idee, la afacerea de familie

“Totul a plecat dintr-o joacă, când, în 2001, mama mea a plecat într-o vizită de şase luni la sora mea din Canada şi mi-a lăsat în grijă cele patru vaci ale ei. Pentru că de mic am crescut lângă vaci, şi mi-erau dragi, şi cum carmangeria nu mai funcţiona, m-am hotărât să demarez propria fermă. Pentru început, mi-am cumpărat opt capete, de origine din Olanda, iar în prezent avem în fermă un efectiv de 200 capete vaci de lapte, din care mulg o sută, restul fiind juninci şi viţele”.

Rasa predominantă din fermă este Bălţata românească, specifică zonei, pe care însă se lucrează foarte mult la capitolul genetică. "La Holstein am adus genetică din America, Canada, numai tauri de top, în care am investit mulţi bani, dar acuma se văd rezultatele. Pe Bălţată am folosit tauri germani şi o să vin cu ceva Montbeliard, pentru a îmbunătăţi talia şi ugerul.

Intenţionez să fac transfer de embrioni, şi chiar să cumpăr material sexat, dar întâi fac nişte calcule financiare, deoarece mă interesează să produc cât mai multe viţele. Sunt mulţumit de potenţialul animalelor. La Bălţată românească avem 18 candidate mame de taur, iar raportat la o sută de vaci, acest lucru spune ceva. Din punct de vedere al producţiei, scopul meu este ca media pe fermă să fie undeva la 25 litri de lapte; în prezent obţinem între 22 şi 23 de litri.

Anul acesta, pentru prima oară, am vândut şi juninci gestante. Cererea este foarte mare, iar noi nu conştientizăm că România este la ora actuală singura ţară indemnă de boli. Dintre toate solicitările, am ales-o pe cea a unui om care investşte la fel ca şi mine, bani mulţi, căruia i-am dat 25 de capete, iar preţul a fost foarte bun... am cerut într-o doară 1900 de euro şi mi-a dat", povesteşte mulţumit Ioan Cristolovean.

Tineretul mascul va rămâne de-acum în fermă, la îngrăşat. "Până acum, i-am dat la export, la preţuri bune, pentru că avem în judeţ trei societăţi care se ocupă de exportul de viţei", spune fermierul.

De trei ani, Ioan Cristolovean livrează laptele la fabrica de lactate Olympus, de la Bod. Procesatorul l-a ajutat să şi facă o parte din investiţiile din fermă, dându-i bani în avans pentru un an de zile, fără să-i ia dobândă. Este mulţumit că îşi primeşte banii la termenele stabilite, având astfel siguranţa plăţii ratelor bancare.

Cât despre laptele livrat, acesta este sută la sută conform: "am făcut eu de două ori analizele şi au corespuns. Acum merg pe încrederea procesatorului, care ia laptele din fermă, îl înregistrează pe cisternă şi ridică proba", spune Cristolovean.

Raţii şi furaje

"Aici este meritul şefului de fermă, inginerul Ungureanu, care s-a ocupat cu precădere de partea de furajare. Eu i-am ascultat sfaturile, chiar dacă la un momet dat mi se părea că investesc foarte mult. Iar rezultatele au fost pe măsură. Asta după ce, prin 2002, neştiind practic mare lucru despre creşterea vacilor, am investit foarte mulţi bani aiurea. Vorba proverbului... . Eu, din păcate, am învăţat pe banii mei", îşi aminteşte Ioan Cristolovean.

Cu producţiile de pe cele 400 ha teren pe care le lucrează, mai puţin grâul (care ia drumul brutăriei), acoperă în proporţie de 90% furajul necesar pentru animale. Mai cumpără şrotul de floarea soarelui şi premixurile, restul se produce în fermă. Pentru a îmbunătăţi calitatea furajării, anul acesta intenţionează să cumpere o remorcă tehnologică.

Ioan Cristolovean face şi siloz de porumb, pe principiul că " zootehnie fără siloz nu se poate". A încercat şi cu siloz de ierburi, dar neavând utilajele necesare pentru tocare, nu a avut nici rezultate prea bune.

Parcul de utilaje

La capitolul utilaje fermierul spune că este puţin deficitar. Are combină, tractoare, dar i-ar mai trebui cel puţin încă două tractoare de peste 100 CP, pentru că încă mai lucrează cu bătrânele U650. Având în vedere schimbările climatice din zonă, perioada pentru fân este foarte scurtă, deoarece plouă de pe-o zi pe alta. Aşa că se gândeşte serios să achiziţioneze o maşină pentru înfoliat, pentru a putea face semifân.

Investiţii şi rentabilitate

Adăpostul pentru stabulaţia liberă, care găzduieşte în prezent vacile gestante, viţelele şi tineretul, a fost construit anul trecut, cu eforturi uriaşe. Ioan Cristolovean nu a accesat nici un program de finanţare şi nici nu intenţionează, deoarece "birocraţia este foarte greoaie şi mă depăşeşte; am făcut calculele vizavi de ce înseamnă 15% pentru proiectant, dobânda la bancă şi am dedus că nu rămân decât cu 5 la sută din ce-mi oferea Sapard-ul. Acest program este pentru oamenii care au bani. Eu reinvestesc tot ce obţin în fermă şi lucrez doar cu credite de la bănci, împrumuturi... aproape toţi banii se duc pe animale şi investiţii.

Mi-am propus să ajung la maxim 200 de capete şi cam două mii de litri de lapte pe zi. Acesta este calculul financiar, unde cred că sunt rentabil şi cred că pot să fiu eficient", spune Ioan Cristolovean.
În 2002, pe actualul amplasament al fermei (în spatele casei în care locuieşte familia Cristolovean), era o livadă de pomi. Investiţia totală a fost de peste un milion de euro. “Când am proiectat investiţia, mi-am făcut un calcul teoretic, ca în cinci ani să amortizez toate cheltuielile.

Dar au trecut aproape opt-nouă ani şi cred că vor mai trece trei-patru până voi reuşi să le acopăr. Abia din acest an am început să calculez fiecare bănuţ. Dacă o făceam până acum, cred că mă lăsam şi de agricultură şi de fermă. Dar când văd vacile am o mare mulţumire sufletească", mărturiseşte fermierul.

Mulsul se face momentan la conductă, cu tehnologie Westfalia, dar în doi ani de zile Ioan Cristolovean spune că va fi finalizată şi sala de muls. "Trebuie să investesc în sala de muls pentru a fi mai eficient, ca să cresc producţia de lapte şi să elimin din munca manuală, deoarece la ora actuală şi personalul este o problemă care costă mult: 14 angajaţi, din care paznici de zi şi de noapte, trei mulgători, îngrijitori şi tehnicieni.

Am început însă cu adăpostul pentru că îmi doream neapărat confort pentru animale, adică stabulaţie liberă pentru vacile cu lapte, unde pot să furajez pe grupe şi suplimentar, în funcţie de cantitatea de lapte".

Brutăria şi ferma de vaci se susţin reciproc: brutăria aduce bani zilnic, iar cu banii de pe lapte se achită ratele lunare la bănci.

L-am întrebat pe Ioan Cristolovean dacă s-a gândit vreodată să renunţe la ferma de vaci, în condiţiile în care de multe ori investiţiile şi cheltuielile au luat-o cu mult înaintea încasărilor... "Acuma şi să vreau să le vând, n-aş putea, pentru că trebuie să dau banii înapoi la bănci, deci sunt obligat să ţin ferma cel puţin doi-trei ani. Sigur că atunci când vin prea multe probleme deodată mă gândesc să renunţ, şi probabil că asta s-ar fi întâmplat de mult, dacă nu aş fi investit şi foarte mult suflet în animale.

Din păcate, aşa s-a întâmplat cu oile, o mie de capete de Ţurcană, pe care le-am vândut anul trecut. Da, am încercat şi asta... Le-am întreţinut pe păşune, pe 80 de hectare închiriate de la primărie, le-am iernat într-un saivan tot închiriat, totul era închiriat. Am lucrat o perioadă doar pentru oi şi am fost în pierdere mare, aşa că am fost nevoie să renunţ”.

Cu ferma de vaci însă e altă poveste. Ioan Cristolovean este de trei ani şi preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Taurine din judeţul Braşov şi deci, şi mai implicat în tot ceea ce înseamnă această activitate. Despre asociaţia braşoveană vă voi scrie în numărul din aprilie al revistei. Tot atunci şi despre afacerea cu brutăria şi viitoarea agropensiune a familiei Cristolovean.

POTENŢIAL AVEM. NE LIPSEŞTE PARTEA FINANCIARĂ

Ioan Cristolovean: “Avem un potenţial fantastic în ceea ce priveşte terenul, cel puţin aici, în Ţara Bârsei. Oricând am putea intra în concurenţă cu oricare dintre ţările din Europa, dacă am avea dotările lor şi flexibilitate financiară. Spre exemplu, am obţinut la porumb peste zece tone, desigur cu investiţii, tehnologie, sămânţă de calitate. Însă dacă nu avem ploi sau irigaţii, erbicide şi bani să le procurăm, degeaba avem sămânţă...

Ca şi la animal: dacă n-avem casă, masă, rasă, nu avem practic nimic. Am încercat să închidem puţin lanţul în activitatea noastră dar ne lipsesc depozitele şi multe altele. Sperăm ca băncile să ne ajute, deoarece până acuma ne-a fost foarte greu. Nu dobânzile sunt atât de mari, ci faptul că nu ne iau ca garanţie nici ferma, nici animalele, iar problema cea mai mare este rambursarea. În Germania spre exemplu, perioada de graţie este de cinci-şapte ani, în care nu li se percepe fermierilor nici măcar dobânda. La noi...