Plante melifere care înfloresc în aprilie şi mai

În lunile aprilie şi mai înfloresc o multitudine de plante melifere cu importanţă economico-apicolă diferită. Dat fiind numărul mare al acestora, vom face succinte referiri doar asupra câtorva dintre ele, în funcţie de ponderea economico-apicolă pe care o au.

Pondere economico-apicolă mare

• Salcâmul alb (Robinia pseudoacacia) (foto) este cea mai răspândită specie meliferă, în special pentru regiunile de câmpie, deoarece înfloreşte în masive mari. Salcâmul înfloreşte începând din primele zile ale lunii mai şi până la sfârşitul lunii iunie, înflorirea durând 8-20 zile.

Eşalonarea perioadei de înflorire în funcţie de condiţiile geografice şi pedoclimatice, permite realizarea în cadrul unui sezon apicol a două sau chiar trei culesuri de salcâm.

Producţia de nectar la salcâm este de 1-4 mg/floare, cu un conţinut de zahăr de 40-70%. Secreţia nectarului începe în jurul temperaturii de 10oC, este maximă între 20-30oC, scade treptat la temperatura de 35oC, după care încetează complet.

Sporul mediu zilnic este de circa 4 kg miere/familie, cu variaţii între 0,5-12 kg/familie. La un cules se realizează 10-25 kg miere extrasă/familie. Arborii răzleţi produc 1100-1700 kg miere/ha, cei din masiv 900-1500 kg miere/ha, iar plantaţiile tinere doar 300-700 kg miere/ha.

Mierea de salcâm este de calitate superioară, cu aromă şi gust plăcut, care nu cristalizează timp îndelungat.

• Rapiţa de toamnă (Brassica napus oleifera) furnizează nectar şi polen albinelor într-o perioadă în care flora meliferă este săracă. Înfloreşte în luna aprilie şi acoperă, în cele 40 zile de la înflorire, golul de cules între culesul de la pomii fructiferi şi cel de la salcâm.

Cantitatea de nectar pe floare este de 0,3-0,8 mg. Produce 35-100 kg miere la hectar. Mierea are aromă specifică, culoarea galbenă şi cristalizare rapidă.

• Arţarul tătăresc (Acer tataricum) înfloreşte cu 8-10 zile înainte de salcâm, oferind un cules de întreţinere timpuriu. Este răspândit în zona de deal şi de câmpie. Produce în medie aproximativ 1000 kg miere/ha.

• Jugastul (Acer campester) înfloreşte la sfârşitul lunii aprilie sau la începutul lunii mai, timp de 6-9 zile. Poate produce circa 1000 kg miere/ha.

• Salcia (Salix caprea) creşte sub formă de arbori sau arbuşti în luncile umede şi în zona muntoasă. Cele mai importante din punct de vedere melifer sunt: salcia căprească (Salix caprea), zălogul (S. cinerea), răchita (S. viminalis) ş.a. Sălciile înfloresc primăvara timpuriu (martie-aprilie).

În condiţii favorabile furnizează nu numai culesuri de întreţinere, ci şi producţii de 8-10 kg miere/familie. La un hectar se pot obţine 150-200 kg miere, care prezintă o culoare deschisă şi un gust plăcut

• Sparceta (Onobrychis vicifolia) este o specie perenă, care înfloreşte în al doilea an de la însămânţare, la sfârşitul lunii mai, la 60-70 zile de la pornirea în vegetaţie.

Înflorirea durează 15-25 zile, perioadă în care produce 120-300 kg miere/ha. Producţia de nectar pe floare oscilează între 0,3-0,9 mg, iar concentraţia în zahăr a nectarului este de 38-60%.


Pondere economico-apicolă mijlocie

• Cireşul (Cerasus avium) înfloreşte în luna aprilie-mai, când furnizează un cules intens. Produce flori albe. O floare secretă 0,5-1,4 mg nectar, care conţine zahăr în proporţie de 8-37%. De pe un hectar cu cireş se pot obţine 20-40 kg miere.

• Vişinul (Cerasus vulgaris) produce flori în lunile aprilie-mai. De la o floare se obţine 0,5-1,2 mg nectar, în alcătuirea căruia zahărul intră în proporţie de 11-37%. Produce 30-40 kg miere/ha. Pondere economico-apicolă mijlocie.

• Prunul (Prunus domestica) înfloreşte, producând flori albe, în luna aprilie. Floarea de prun secretă 0,6-1 mg nectar, cu 22-58% zahăr. Prunul este important ca specie meliferă, atât datorită răspândirii sale, cât şi a producţiei melifere (20-30 kg miere/ha).

• Mărul (Malus silvestris var. dom.) are o perioadă îndelungată de înflorire (aprilie-mai). Floarea de măr de culoare alb-roz, secretă 0,7-1,4 mg nectar, care conţine 26-43% zahăr. Producţia de miere variază între 30-40 kg miere/ha.

• Părul (Pirus sativa) (fig. 7.b) înfloreşte în lunile aprilie-mai. O floare de păr secretă circa 0,3 mg nectar, care conţine 30% zahăr. Produce între 8-20 kg miere/ha.

• Măzărichea de toamnă (Vicia villosa) înfloreşte în lunile mai-iunie. Florile apar eşalonat, începând de la bază. O floare secretă 0,2-1,5 mg nectar. Producţia de miere la hectar atinge între 100-300 kg.

• Lucerna (Medicago sativa) este o plantă perenă, înfloreşte în mai-octombrie. Florile de culoare albastru-violet prezintă o secreţie ridicată de nectar în condiţii de temperatură şi umiditate scăzută.

Cantitatea de nectar oscilează în raport cu hibridul şi condiţiile meteorologice de la 0,09-0,26 mg/floare cu o concentraţie în zahăr de 18-48%. Producţia de miere poate atinge 25-30 kg/ha, la cultura neirigată, şi circa 200 kg/ha, la cultura irigată.

• Trifoiul roşu (Trifolium pratense) are corola adâncă (8-10 mm), fapt ce împiedică albinele să recolteze nectarul (trompa are lungimea de 6,50 mm). El înfloreşte din luna mai până în septembrie.

Producţia de nectar de floare este de 0,01-0,03 mg, iar producţia de miere la hectar este de 25-50 kg. Cele mai bune recolte se obţin în special la coasa a doua, când datorită secetei florile sunt mai puţin dezvoltate.

Mierea obţinută de la această plantă are o aromă specifică, gust plăcut şi cristalizează după circa o lună de la extracţie.


Pondere economico-apicolă mică

• Ghizdeiul (Lotus corniculatus) este o plantă perenă, ce înfloreşte din mai până în septembrie. O floare de ghizdei secretă 0,08-0,20 mg nectar. La un hectar se obţin 15-30 kg miere.

• Liliacul (Syringa vulgaris): arbust cu flori de culori diferite, înfloreşte în aprilie-mai, furnizând albinelor nectar şi polen. Producţia de miere este de 10-20 kg/ha.


CALENDAR APICOL: APRILIE ŞI MAI

După efectuarea controlului de fond al familiilor de albine într-una din zilele senine de primăvară, cu temperatura aerului ce depăşeşte 15oC, când familia se controlează atent ramă cu ramă, se trece la remedierea deficienţelor constatate.

Dacă se consideră necesar, se recurge la transferarea familiilor de albine în stupi curaţi şi dezinfectaţi, sau se înlocuieşte fundul stupilor.

Fagurii necorespunzători sunt scoşi din stup şi topiţi. Ceara provenită de la fagurii reformaţi este supusă, după extragere, procesului de recondiţionare. Fagurii trecuţi la rezerva stupinei, sunt trataţi contra găselniţei.

În decursul perioadei de înflorire a pomilor, se recurge la lărgirea treptată a cuiburilor, la început cu faguri clădiţi, iar apoi şi cu faguri artificiali. În cazul familiilor deplasate la polenizarea pomilor fructiferi, trebuie procedat în aşa fel, încât să prevenim intoxicaţiile provocate de tratamentele fitosanitare aplicate în livezi.

Permanent, trebuie verificată starea de sănătate a tuturor familiilor de albine din stupină şi aplicate tratamentele specifice pentru varooză şi locă europeană.

Dacă starea vegetativă a bazei melifere permite, se recurge la instalarea colectoarelor pentru recoltarea de polen.

La începutul lunii mai, se recurge la lărgirea cuibului proporţional cu evoluţia culesului şi dezvoltarea familiei de albine, prin introducerea de faguri clădiţi şi de faguri artificiali sau prin aşezarea de corpuri la stupul multietajat pentru colectarea nectarului.