COTA DE LAPTE

Cota de lapte este cantitatea fizică de lapte, cu procentul de grăsime aferent, atribuită fiecărui stat membru al Uniunii Europene, ca mijloc de gestionare a producţiei de lapte şi produse lactate, în interiorul pieţei unice europene.

Cota a fost introdusă în Uniunea Europeană în anul 1984, restricţionând producţia ţărilor membre la nivelul anului 1982, astfel încât, tendinţa de creştere a producţiei, înregistrată în acea perioadă, care a creat o supraproducţie, să nu afecteze crescătorii de vaci prin reducerea preţului de livrare al laptelui.

Fiecare stat membru al U.E. deţine o cotă naţională de lapte cu două componente: livrare (cu un procent de grăsime de referinţă naţional) şi vânzare directă.
Cota naţională se repartizează la solicitarea fiecărui producător de lapte, situat în zona geografică naţională = cota individuală.

Cota de lapte individuală pentru livrare este cantitatea de lapte, cu procentul de grăsime reprezentativ, obţinută de un producător, pe parcursul unui an de piaţă, prin mulgerea uneia sau a mai multor vaci, pe care o comercializează unui cumpărător, care colectează laptele pentru răcire, ambalare, stocare precum şi fabricilor de procesare a laptelui.

Cota de lapte individuală pentru vânzare directă este cantitatea de lapte sau produse lactate vândută direct consumatorilor.

Cota cuprinde tot laptele realizat de producător pe parcursul unui an, pentru a fi valorificat sub formă de lapte sau produse lactate, prin vânzare sau cedare cu titlu gratuit, în afara exploataţiei.

Cantitatea de lapte repartizată între livrare şi vânzare directă, poate fi modificată la cerinţa statului membru, adresată UE, justificată de solicitările producătorilor în conversia celor două componente ale cotei individuale.

Suma cotelor individuale repartizate producătorilor de lapte nu poate să depăşească cota naţională stabilită prin negociere cu Uniunea Europeană.

Depăşirea cotei naţionale impune statului membru plata unei penalităţi denumită taxă. Valoarea taxei se recuperează numai de la producătorii care au contribuit la depăşirea cotei naţionale, este proporţională cu cantitatea individuală depăşită pe parcursul perioadei în cauză şi se plăteşte diferenţiat pentru fiecare componentă a cotei de lapte, livrare şi vânzare directă.

Din cota naţionala se instituie o rezervă naţională, la care, începând din anul 2009, în condiţiile în care se realizează cota naţională, se adaugă cota de restructurare de 188 mii tone lapte. Rezerva naţională se utilizează pentru investiţii în exploataţii sau crearea de noi exploataţii.
Laptele folosit în exploataţie, pentru hrana animalelor şi consumul personal, nu este inclus în cotă.

Cine este deţinătorul de cotă?

Oricare producător, care obţine, prin mulgerea vacilor pe care le deţine, o producţie de lapte pe care doreşte să o livreze fabricilor de procesare a laptelui şi/sau direct consumatorilor (pe piaţă, la poarta fermei sau la vecini) şi care dovedeşte că a realizat acest lucru în perioada de referinţă, poate solicita cota de lapte.

În acest scop, este necesar ca fiecare producător să îşi evidenţieze,   în  fiecare  zi, într-o formă care să permită arhivarea următoarelor date:

• cantitatea de lapte obţinută; • cantitatea de produse lactate realizată; • forma de valorificare (livrare de lapte sau vânzare directă de lapte şi/sau produse lactate, cedare gratuită); • beneficiarul şi   cantitatea cumpărată de fabrica de procesare, centrul de colectare, piaţa liberă, alţii; • conţinutul de grăsime (pentru laptele pe care îl livrează la fabricile de procesare a laptelui) conform buletinelor de analiză efectuate de laboratoarele de control a calităţii laptelui; • numărul de animale, numerele matricole ale acestora, intrările şi ieşirile din efectiv, precum şi date privind activitatea de reproducţie.

Care va fi cota individuală?

Cota va fi repartizată pentru livrări (reprezentând acea cantitate de lapte posibil a fi livrată fabricilor de procesare a laptelui sau oricărui alt cumpărător aprobat, conform cantităţii şi procentului de grăsime rezultat la data 1 aprilie, ca urmare a evaluării pe parcursul unei perioade de referinţă de 12 luni) şi/sau vânzări directe, adică cantitatea de lapte vândută sau cedată direct consumatorilor sub formă de lapte şi/sau produse lactate, în echivalent lapte.

Nerealizarea a cel puţin 70% din cota individuală atrage la rezerva naţională cantitatea nerealizată.

Calitatea laptelui

Laptele este apreciat calitativ prin analize de laborator care determină, prin metode unitare, conţinutul numărului total de germeni (NTG) şi numărului de celule somatice (NCS).
Compoziţia fizico-chimică: proteină, substanţă uscată, cantitatea de grăsime, prezenta impurităţilor sau a inhibitorilor sunt parametri ce apreciază sau depreciază valoarea laptelui.

Laptele livrat de producător fabricilor de procesare a laptelui trebuie să corespundă normelor de calitate, atestate prin buletinele de analiză şi control ale laboratoarelor acreditate şi acceptate de producători şi procesatori, sa provină de la animale bine hrănite, controlate sanitar-veterinar, indemne de boli şi nesupuse unor tratamente medicamentoase.

Mulsul trebuie să se desfăşoare în condiţii igienice (uger spălat şi dezinfectat; aparatura de muls spălată şi limpezită cu apă potabilă), de către persoane în perfectă stare de sănătate.
Stocarea laptelui, până la livrare, trebuie să fie realizată în tancuri care asigură o temperatură de 4-6°C.

Laptele vândut de producător direct consumatorului, trebuie să corespundă cerinţelor acestora, sa provină de la animale sănătoase, să fie muls în spaţii curate şi condiţii igienice, iar stocarea transportul şi vânzarea să se realizeze în condiţii corespunzătoare privind spaţiile, temperatura, echipamentele, instrumentele şi suprafeţele vaselor cu care vine în contact, astfel încât să menţină nealterată calitatea, respectându-se normele sanitare veterinare în vigoare.

Care va fi preţul laptelui?

Se recomandă introducerea până în momentul aderării, a unui preţ ţintă, indicativ, care a funcţionat timp de 20 de ani până la 1 aprilie 2004 şi în U.E. astfel încât, atât producătorii cât şi procesatorii să-şi poată întocmi o strategie şi un plan de afaceri în care să ţină cont de concurenţa la care vor fi supuşi din acel moment.

Reprezentanţii producătorilor şi ai procesatorilor sunt cei care stabilesc la nivel naţional acest preţ, o grilă a parametrilor calitativi şi nivelul de stimulare şi de penalizare faţă de acesta.

Preţul laptelui se va stabili prin negociere între producători şi cumpărători, finalizat printr-un contract de livrare, în care vor fi înscrise: cantitatea şi perioada pentru care se încheie contract, parametrii calitativi de livrare, parametrii fizico-chimici, drepturile şi obligaţiile partenerilor, modul de achitare a drepturilor băneşti, modul de reţinere a taxelor, modul de soluţionare al litigiilor.

Cine poate cumpăra lapte?

Cumpărător de lapte, de la producător, poate deveni o întreprindere sau o grupare care îi supune uneia sau mai multor operaţiuni de colectare, de ambalare, de răcire şi de stocare, de procesare inclusiv prin subcontractare sau care îi cedează pentru procesare.

Este considerat cumpărător, orice grupare de cumpărători, situată într-un anumit areal geografic, care efectuează operaţiuni de gestionare administrativă şi contabilă în contul aderenţilor săi, cu responsabilitatea respectării tuturor obligaţiilor şi a plăţii taxelor.

Cumpărătorul trebuie să deţină autorizaţie emisă în baza unei cereri prin care justifică faptul că are calitatea de comerciant, deţine sediul în România, unde ţine la zi şi pune la dispoziţia autorităţii competente, contabilitatea stocurilor, registrele de intrări şi toate documentele prevăzute în legislaţia europeană, pe care le arhivează o perioadă de cel puţin 3 ani de la sfârşitul anului în care au fost întocmite documentele.

Cumpărătorul se angajează să transmită autorităţii competente, în termenele stabilite, deconturile şi declaraţiile pentru fiecare producător, a cantităţii şi a procentului de grăsime pentru lapte livrat.

Cumpărătorul este obligat să întocmească documente care să identifice şi să însoţească pe parcursul transportului laptele livrat.

Articol publicat în revista Ferma nr. 4(36)/2005