Să producem seminţe de lucernă!

Zonarea loturilor semincere

Mai întâi, este necesar să cădem de acord că între cultura lucernei pentru furaj şi cultura lucernei pentru sămânţă există deosebiri foarte mari; e ca şi cum ar fi specii diferite. Din acest motiv, cultura mixtă, şi pentru furaj şi pentru sămânţă, cum din păcate se mai practică la noi, nu dă rezultate bune.

Zonare loturilor semincere este prima măsură care trebuie bine înţeleasă şi aplicată. În timp ce lucerna pentru furaj se poate cultiva în toate judeţele ţării (cu excepţia solurilor acide neamendate), lucerna pentru sămânţă necesită o zonare strictă.

Cele mai favorabile condiţii pentru producerea seminţelor de lucernă, se întrunesc în zonele secetoase, acolo unde există posibilitatea de a iriga o dată, cel mult de două ori în sezonul de vegetaţie, în cazul în care este un an foarte secetos. Fără irigare, producţia de sămânţă poate fi variabilă, în funcţie de aprovizionarea cu apă provenită doar din pecipitaţii.

Cerinţa majoră este ca la răsărire (anul I) sau la pornirea în vegetaţie (anii II-IV), să fie suficiente precipitaţii, iar în perioada de înflorire să fie secetă. Asta deoarece excesul de apă în timpul înfloririi determină căderea plantelor şi proliferarea, elemente care reduc producţia de seminţe.

În cocluzie, se pot gândi să producă seminţe de lucernă numai fermierii din Bărăgan, mai ales din partea estică, din Dobrogea şi din sudul Olteniei. Ei ar putea aproviziona întreaga ţară cu seminţe şi pot năzui chiar la export.

Polenizarea este hotărâtoare în producerea seminţelor de lucernă

Polenul lucernei are o greutate specifică mare şi din această cauză el nu poate pluti în aer, ca şi polenul de porumb, de exemplu. Eliberat din stamine, polenul de lucernă cade la pământ ca un bolovan; el nu poate ajunge de la o floare la alta decât cu ajutorul insectelor polenizatoare.

Din păcate, albinele melifere nu vizitează eficient lucerna. Singurele care pot deschide florile de lucernă şi pot astfel transporta polenul sunt albinele sălbatice solitare (Andrena, Bombus, Meliturga, Eucera, Mellita etc.), care îşi au cuiburile în pământ sau în scoarţa copacilor. Din păcate, utilizarea neraţională a unor insecticide, mai ales sub formă de praf, a dus la dispariţia multor albine sălbatice.

În concluzie, amplasarea lotului semincer, în cadrul zonelor optime amintite, trebuie să se facă în vecinătatea unor izlazuri, liziere forestiere, vii, plantaţii pomicole, zone unde cuibăresc albinele sălbatice polenizatoare.

Soiuri

Avem o gamă întreagă de soiuri, unele mai precoce, altele mai tardive, create din material iniţial local, cultivat în ţara noastră de peste două sute de ani. Aceste soiuri - Aurora, Magnat, Sigma, Topaz, Selena, Adonis - sunt cele mai rezistente la boli criptogamice, la secetă şi la ger, cu un potenţial de producţie de cel puţin 4-5 ani, bine adaptate climatului din România. Nu recomand cultivarea soiurilor provenite din alte zone geografice.

Precizări pentru un semănat reuşit

Despre pregătirea terenului, fertilizare şi combatarea buruienilor, nu cred că este cazul să spun eu fermierilor ce au de făcut, pentru că ştiu la fel de bine ca şi mine.

Important este să se ţină cont de faptul că epoca optimă de semănat este primăvara devreme, imediat ce se poate ieşi la câmp pentru pregătirea terenului. Dacă fermierul poate iriga oricât şi oricând, lotul semincer poate fi semănat spre sfârşitul lunii august, începutul lui septembrie, urmând să producă sămânţă în anul următor la, la prima coasă.

Distanţa între rânduri este de 50 cm, cu norma de 200-250 seminţe germinabile la mp (4-5 kg/ha). Este bine ca pe urmele roţilor de tractor, distanţa dintre rânduri să fie de 70 cm, pentru a uşura prăşitul mecanic şi tratamentele.

Vreau să subliniez că este obligatoriu să se facă două tratamente cu orice insecticid, la începutul îmbobociri şi la sfârşitul înfloririi, pentru a combate dăunătorii Contarinia medicaginis şi Dasyneura ignorata, care atacă florile lucernei.

Cositul repetat scurtează viaţa plantelor

Lotul semănat primăvara se coseşte în anul I de vegetaţie târziu, la înfloritul deplin, pentru a da plantelor posibilitatea de a se înrădăcina bine. Cositul repetat, din păcate practicat pentru aşa-zisa combatere a buruienilor, nu dă răgaz plantelor să se înrădăcineze bine şi, ca urmare, nu pot rezista 4-5 ani.

În fine, sămânţa se produce începând din anul al doilea de vegetaţie, la primul înflorit (coasa I). Numai în cazul în care este o primăvară foarte ploioasă, ceea ce în zonele amintite nu se prea întâmplă, se lasă pentru sămânţă coasa a doua, prima luându-se la îmbobocit.

La recoltare, reglaţi combinele pentru seminţe mici

Când circa 80-85% din păstăi s-au brunificat, se face un tratament cu desicantul Reglone (4-5 l/ha), iar după circa 5 zile se recoltează cu o combină special reglată pentru seminţe mici. Sunt foarte bune combinele utilizate la recoltarea loturilor semincere de plante legumicole.

Dacă se intră în lotul semincer cu o combină utilizată la grâu şi nereglată corespunzător pentru seminţe mici, îi garantez fermierului respectiv că va pierde 50-75% din recolta de sămânţă de lucernă, care va rămâne jos, pe câmp.

Despre condiţionare şi decuscutarea seminţelor am mai discutat, dar dacă sunt cerinţe în acest sens, vom relua subiectul.

Una peste alta, având în vedere cererea mare de seminţe de lucernă pe plan intern şi la export, am convingerea că cei care vor investi capital, muncă şi pricepere în cultivarea loturilor semincere de lucernă, nu vor avea decât de câştigat.

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(69)/2009