Profit cu buzunarele găurite?

Ne dăm seama că am pierdut ceva numai atunci când avem nevoie de acel ceva, mărunt sau important. Şi astăzi, cel puţin în afacerile din agricultură, sunt extrem de multe „buzunare găurite”, din care se pierd valori importante. Pierdem din ceea ce avem, nu din ceea ce am putea avea! Şi, deşi cam trage curentul, nu se conştientizează existenţa acestor „găuri”.

Averea cea mai mare a fiecăruia este mintea. Afirmaţie valabilă atâta timp cât nu se aplică remarca unui hâtru dintr-un film românesc cu tematică agricolă: „Are el minte multă, dar nu-i tătă bună”.

„Am încercat soiul cutare pe vreo 10 hectare şi mi-a plăcut”; „Am folosit şi eu fungicidul cutare pe vreo 50 de hectare, dar n-am observat mare lucru”; „Am dat cu îngrăşământul ăsta şi mi s-a părut că a fost bun.”

De câte ori aţi auzit afirmaţii asemănătoare? Este foarte bine că cei ce lucrează pământul sunt dornici de nou! Este excelent că doresc să testeze produsele noi ce li se oferă. Este chiar o necesitate! Însă acum apare prima „gaură în buzunar”: fiecare îşi face testările cum crede de cuviinţă. A pune jumătate de parcelă sau o parcelă cu un soi şi a o compara cu altă parcelă, va releva, fără îndoială, diferenţe între cele două situaţii.

Însă nu se poate şti cu siguranţă care este cauza care a generat diferenţele. Solul, oricât de uniform ar putea să pară, are neuniformităţi mai mult sau mai puţin evidente. Şi, cum plantele se cultivă pe sol, aceste neuniformităţi influenţează indiscutabil rezultatele obţinute iar peste acestea se suprapun neuniformităţile inevitabile în executarea lucrărilor agricole.

Aceste realităţi sunt cunoscute şi acceptate în cercetarea agricolă din toată lumea.

Experimentăm, dar nu oricum!

Pentru a compensa influenţa neuniformităţii solului asupra rezultatelor obţinute în experienţele cu plante, au fost puse la punct reguli de tehnică experimentală. Regulile sunt unitare, indiferent de ţară şi loc. Aceste reguli, între altele, presupun:

• limitarea suprafeţei fiecărei parcele pentru a acoperi o suprafaţă cât mai uniformă;
• amplasarea parcelelor în câmp după o metodă bine definită;
• fiecare variantă se repetă de câteva ori;
• orice lucrare se execută într-o singură zi şi în acelaşi mod;
• asupra rezultatelor obţinute se aplică un calcul statistic specific, pentru a determina eroarea de lucru şi precizia rezultatelor obţinute.

Numai asemenea amplasamente pot fi numite câmpuri de experienţă. Care pot fi consecinţele dacă se lucrează întâmplător? Se pierd bani, care s-ar putea regăsi în buzunare...

Greşelile se numără în bani lipsă

În cadrul programului „Şcoala de soiuri”, am realizat numeroase experienţe în condiţii de fermă şi am constatat diferenţe importante între producţia maximă şi producţia minimă a aceleiaşi variante (soi, hibrid, tratament etc.) în aceleaşi condiţii de cultură. Au fost şi sunt făcute experienţe cu soiuri de grâu, hibrizi de rapiţă şi de porumb, cu îngrăşăminte şi fungicide la grâu, densitatea la grâu etc. Experienţele au fost amplasate în zone foarte diferite din judeţul Timiş.

Şi în toate cazurile sunt diferenţe de circa 5-12% între producţiile maxime şi minime ale aceleiaşi variante testate. Aceste diferenţe sunt cauzate de neuniformitatea solului în profunzime, de efectele remanente ale îngrăşămintelor, tasărilor de teren din anii anteriori, dar şi de neuniformitatea aplicării lucrărilor agricole în anul în curs.

Şi toate aceste diferenţe au fost constatate în câmpuri de experienţe care ocupă o suprafaţă relativ mică. Suprafaţa unei parcele a fost de 150-200 mp, iar un câmp de experienţă ocupă 1-2 ha, în funcţie de numărul de variante. Însă toate au fost lucrate cu maşinile agricole din ferma unde au fost executate, fără a induce conştient neuniformităţi! Şi le mulţumesc celor care au înţeles să participe la realizarea câmpurilor de experienţe.

Atunci, cât de mari pot fi diferenţele întâmplătoare care se pot constata când se lucrează pe suprafeţe mari şi fără repetiţii? Ce înseamnă acest lucru în bani, este foarte uşor de calculat: „experimentând” aşa cum nu trebuie ne putem înşela uşor cu 400-500 kg grâu la ha.

Ceea ce înseamnă, în preţuri ale acestui an, circa 250-300 lei/ha. Cui îi convine să se înşele cu această sumă pe o suprafaţă de 500 de hectare riscă să piardă 150.000 lei! Cu 150.000 lei te poţi numi om bogat!

În graficul 1 şi graficul 2 aveţi prezentate o mică parte din rezultatele obţinute în experienţe. Concluzia este că oricum ai lua-o, există neuniformitate şi variabilitate, iar singura posibilitate de compensare este repetarea parcelelor. Situaţiile cu variabilitate mică sunt foarte rare.

Situaţia este cu atât mai gravă cu cât este generalizată. Chiar şi reprezentanţii companiilor multinaţionale dau fermierilor mostre gratuite pentru încercări. Desigur că riscă o apreciere întâmplătoare a produselor date spre testare. Numai că riscul este diminuat de faptul că au mai multe produse în portofoliu şi oricum în fermă este nevoie de unul sau altul dintre acestea.

În toate graficele cuprinzând rezultatele experienţelor (la care intenţionăm să revenim în numerele viitoare) am făcut o menţiune foarte importantă: eroarea posibilă. Valoarea erorii de lucru este particulară fiecărui câmp de experienţă şi este dată tocmai de variaţia producţiei între repetiţiile aceleiaşi variante (soi, hibrid, tratament etc.).

Valoarea erorii ne arată cât din sporul de producţie cântărit este dat de varianta supusă testării şi cât este dat de cauze întâmplătoare. Deci ne arată adevărul gol, chiar dacă acesta nu este pe placul tuturor!