Performanţa în agricultură

Scopul tuturor entităţilor comerciale şi guvernamentale rămâne însă performanţă la nivelul fermei, sub forma plus valorii create pe parcursul unei campanii agricole.

Cu alte cuvinte, fiecare producător de seminţe şi pesticide, distribuitor, producător de utilaje, direcţie agricolă şi mai ales fermier, are ca finalitate a activităţii sale realizarea unui randament ridicat de producţie la hectar.

Cu toţii suntem mai mult sau mai puţin implicaţi în realizarea performanţei la nivel de fermă şi fiecare dintre noi este responsabil de gradul în care aceasta se realizează.

Performanţa: obiectiv şi necesitate

Încă înainte de semănat, deciziile fermierului sunt condiţionate de climatul economic general, legislaţia agricolă, calitatea geneticii disponibile, nivelul preţurilor, disponibilitatea şi accesibilitatea irigaţiilor. Ori, în atare condiţii, performanţa la nivelul fermei nu se poate realiza în afara asumării responsabilităţii la fiecare nivel de activitate în amonte şi în aval de activitatea fermei.

La fiecare nivel se ridică probleme şi dificultăţi, la fiecare nivel se iau decizii şi se realizează activităţi. La fiecare nivel este nevoie de o asumare a responsabilităţilor şi deciziilor.

Performanţa în fermă depinde de:

• Managementul fermei
• Disponibilitatea irigaţiilor
• Calitatea tehnologiilor
• Calitatea inputurilor
• Calitatea lucrărilor agricole
• Preţurile de aprovizionare şi comercializare etc.

Performanţa este în acelaşi timp un obiectiv şi o necesitate în agricultura românească. Şi, cu toate că de multe ori când vine vorba de agricultură, concluzia este că paharul e jumătate gol, realitatea prezintă o perspectivă ceva mai optimistă.

Adevărul este că potenţialul pentru performanţă este prezent şi se manifestă deja în multe ferme, chiar dacă proporţia acestora în raport cu suprafaţa agricolă a României este mic.

Adevărul este că în România sunt disponibile, la ora actuală, genetică, tehnologii, utilaje şi specialişti de cea mai bună calitate, comparabile cu cele disponibile în orice ţară europeană. Solul, cea mai importantă resursă, este unul dintre cele mai productive.

Procesatorii şi marii comercianţi sunt prezenţi şi activi în achiziţia de materie primă de calitate. La fel ca şi furnizorii de inputuri. Unii dintre aceştia oferă finanţare, cel puţin parţială a culturilor, la standarde de calitate.

... Şi atunci, unde greşim?

Este adevărat că numărul mic al procesatorilor indigeni şi infrastructura de transport insuficientă îngreunează comercializarea recoltelor.

Este adevărat că accesul dificil la credite şi managementul financiar al fermelor îngreunează accesul la fonduri europene, ca şi dificultăţile de natura legislativă şi bugetară.

Este adevărat ca managementul orientat pe cost şi nu pe balanţa cost-venit conduce la compromisuri ineficiente în exploatarea terenurilor.

În acelaşi timp, activitatea de consultanţă agricolă este dezorganizată şi ineficientă, ca şi deschiderea unora dintre fermieri spre cunoaştere şi inovaţie, spre schimbul de experienţă.

Accesul la irigaţii este îngreunat de starea infrastructurii, de costul ridicat al electricităţii şi de accesibilitatea insuficientă la fonduri europene de investiţii.

De asemenea este adevărat că probleme vor fi întotdeauna, fie că va fi vorba de dotarea fermelor, de calitatea resursei umane, de legislaţia specifică, de condiţiile climatice sau preţurile de aprovizionare şi valorificare.

... Şi ce facem pentru viitor?

Modul în care aceste probleme vor fi tratate şi fructificarea potenţialului existent se vor schimba însă doar în măsura în care fiecare dintre cei implicaţi în domeniul agricol îşi vor delimita aria de responsabilitate şi îşi vor asuma răspunderea pentru activitatea desfăşurată şi rezolvarea problemelor.

Soluţii există, sunt disponibile, nu va fi nevoie să inventăm apa caldă. Şi nici nu va veni nimeni să ne furnizeze soluţii miraculoase, care să regleze performanţa agricolă.

În măsura în care proporţia celor ce îşi vor asuma responsabilitatea rezultatelor muncii lor va fi mai mare decât a celor ce vor acuza conjunctura pentru a nu şi-o asuma, rezultatele nu vor întârzia să apară.

Performanţa nu depinde de un singur om, ci de fiecare om.
Performanţa în agricultură este un proces dinamic, ce nu se poate realiza în afara asumării responsabilităţii şi fructificării inovaţiei şi cunoaşterii, la toate nivelurile.

Pe parcursul anului, în această rubrică vom găzdui profesionişti din diferite zone ale agriculturii româneşti, care îşi vor exprima punctul de vedere asupra aspectelor care influenţează performanţa în activitatea fermei, direct sau indirect, precum şi asupra soluţiilor disponibile.