O nouă lege a pajiştilor

Legea, în ansamblul ei, este o reconsiderare şi revigorare a legilor apărute până la instaurarea regimului socialist în anii 1945 când au fost abrogate toate legile de până atunci, în special a Legii pentru organizarea, administrarea şi exploatarea păşunilor, promulgată prin înalt Decret Regal nr. 1099 din 13 aprilie 1928, care a fost şi este un model de referinţă pentru acest domeniu de activitate.

Primele propuneri de îmbunătăţire a legii pajiştilor s-au făcut în luna iulie 2010, cu prilejul Sesiunii Ştiinţifice a Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajişti - Braşov, desfăşurat la Complexul „Piatra Arsă” din Masivul Bucegi.

La această reuniune pastorală din Bucegi, pe lângă parlamentari, au participat şi înalte personalităţi din Academia Română, ASAS, instituţii de cercetare şi universităţi de ştiinţe agricole şi medicină veterinară, administraţia centrală şi locală, Parcul Natural Bucegi, ONG-uri şi alţii.

O lege mult aşteptată

Despre necesitatea acestei legi nu mai este cazul să pomenim, ea este binevenită pentru noi toţi, fiind mult aşteptată, starea actuală a acestui mod de folosinţă şi gospodărirea lui fiind total necorespunzătoare faţă de alte ţări din UE.
Prezenta lege are 33 articole repartizate pe 6 capitole.

În Cap. 1. (Dispoziţii generale) se precizează care sunt categoriile de pajişti asupra cărora se acţionează, cu menţiunea că pajiştile sunt bunuri de interes naţional. Tot aici sunt explicaţi termenii de păşune şi fâneaţă, dar şi faptul că România s-a angajat faţă de UE să-şi menţină suprafeţele de pajişti existente la 1 ianuarie 2007.

Concesionare pe minim 10 ani şi prin licitaţie
Cap. 2. (Pajişti comunale şi urbane) precizează că pajiştile se folosesc exclusiv pentru păşunat, pentru fâneţe şi cultivarea plantelor de nutreţ pentru masă verde, fân sau seminţe. Extrem de importante sunt articolele ce fac referire la modul de folosire şi exploatare a pajiştilor după amenajamentele pastorale şi silvopastorale întocmite în acest scop de MADR sau MMP, după care se reglementează întreaga activitate în acest domeniu.

La fel de importantă este precizarea duratei minime de concesionare prin licitaţie a suprafeţelor de pajişti care este de minim 10 ani, cât şi încărcarea optimă cu animale care să nu fie mai mică de 0,3 UVM la hectar, cu obligaţiile care le revin în contractul de concesiune cu respectarea întocmai a activităţilor din planurile de amenajament.

În final, în acest capitol o altă precizare care merită a fi menţionată este aceea de folosire a resurselor financiare, rezultate din administrarea pajiştilor, exclusiv pentru pajişti şi nu în alte scopuri.

În Cap. 3. (Pajişti în indiviziune) se fac mai multe precizări asupra pajiştilor folosite în comun (devălmăşie) privind schimbarea modului de folosinţă în indiviziune, respectarea amenajamentelor, constituirea asociaţiilor de păşunat şi altele.

Cap. 4. (Pajişti de munte şi baltă) face mai multe precizări asupra răspândirii şi apartenenţei pajiştilor la domeniul public al statului, care se pot concesiona, potrivit legii şi cu respectarea ei, persoanelor fizice şi juridice.

Răspundere penală

În Cap. 5. (Răspunderi şi sancţiuni) sunt înserate o multitudine de posibile încălcări ale dispoziţiilor legii pajiştilor considerate ca infracţiuni cum ar fi: schimbarea destinaţiei, utilizarea în alte scopuri a fondurilor de pajişti şi exploatarea lemnului de pe pajiştile împădurite fără obţinerea studiilor de transformare, care se pedepsesc cu închisoarea de la 2 luni la 2 ani.

Cu amenzi de la 250 lei la 1.500 lei se pedepseşte păşunatul neautorizat sau depăşirea perioadei optime de păşunat, introducerea altor specii de animale decât cele stabilite în amenajamente, circulaţia haotică pe pajişti, animale fără contract, atribuirea pajiştilor unor persoane neîndreptăţite şi altele.

PROPUNERI PENTRU NORMELE METODOLOGICE

În Cap. 6. (Dispoziţii finale) se face precizarea ca normele metodologice ale prezentei legi să fie aprobate prin HG la propunerea MADR în termen de 90 zile de la intrarea în vigoare a legii (24 noiembrie a.c.).

Facem cuvenita menţiune ca Normele metodologice să fie întocmite de un grup de specialişti şi practicieni cu experienţă în acest domeniu, propunere agreată şi de conducerile MADR şi ASAS la o întâlnire de la începutul acestei lunii.

În normele metodologice se pot introduce numeroase soluţii tehnice privind cunoaşterea covorului ierbos, îmbunătăţirea şi întreţinerea pajiştilor, stabilirea încărcării optime cu animale, calculul taxelor de păşunat, îndrumător de întocmire a amenajamentelor pastorale şi silvopastorale cu normative de aplicare şi multe altele.

Prin apariţia acestei legi şi mai ales după aplicarea ei avem convingerea că patrimoniul pastoral al ţării noastre va înregistra schimbări substanţiale, astfel încât să ne integrăm şi noi pe viitor în civilizaţia europeană a pajiştilor.

ARIA DE APLICABILITATE A LEGII

Conform datelor statistice, patrimoniul pastoral al ţării ajunge la aproape 5 milioane hectare, reprezentând cca. 30% din suprafaţa agricolă şi aproape 20% din suprafaţa ţării, de la malul mării până pe înălţimile Carpaţilor.

La aceasta, dacă mai adăugăm suprafeţele înierbate după abandonul terenurilor arabile, livezi şi vii, aria de cuprindere a noii legi a pajiştilor este cu mult mai extinsă.