Depozitarea produselor agricole

Curăţirea se poate face cu vergele metalice subţiri sau cu sârme. Unde este posibil, este bine ca toate crăpăturile să fie acoperite.

Dezinsecţia se face prin stropirea pardoselii, a pereţilor şi a elementelor de acoperiş cu insecticide specifice (Reldan, Actelic etc.). Stropirea se face cu atenţie, pentru a acoperi bine întreaga suprafaţă. Dezinsecţia se mai poate face prin gazare, acolo unde particularitatea magaziilor face din aceasta o metodă eficientă.

Deratizarea sau combaterea rozătoarelor este o măsură foarte importantă deoarece rozătoarele, pe lângă pagubele propriu-zise şi foarte importante pe care le provoacă, sunt şi vectori de transport pentru numeroşi dăunători de depozit, care se prind în blana acestora. Deratizarea se face prin metode de combatere efectivă (momeli, capcane) dar şi prin metode de îndepărtare a rozătoarelor (aparate cu ultrasunete, închiderea galeriilor etc.).

Problemele care apar la depozitarea produselor agricole duc inevitabil la deprecieri calitative (încingerea produselor, înnegriri, mucegăiri, rânceziri, boabe roase sau golite de conţinut etc.) ale produsului depozitat şi se clasifică în funcţie de sursa care provoacă apariţia problemei.

Deprecieri cauzate de umiditatea prea ridicată a produsului depozitat

Umiditatea prea ridicată a produsului depozitat are două cauze: s-a recoltat la o umiditate prea mare; umiditatea a pătruns în depozit după introducerea produsului agricol (infiltraţii, acoperiş deteriorat etc.) Specificul celei de-a doua cauze este acela că sunt afectate numai anumite zone din grămada de produs depozitat.

În această situaţie se elimină imediat posibilitatea infiltrării apei, iar produsul afectat de umiditate se separă de produsul uscat şi se întinde la aerisire (se lopătează la nevoie) până la uscare.

Pentru prima situaţie, trebuie precizat faptul că fiecare produs agricol depozitat are un prag de umiditate specifică, ce permite ca depozitarea să se facă fără probleme. Peste acest prag, dar până la un anumit nivel de umiditate, produsele agricole pot fi păstrate pentru anumite perioade de timp, cu respectarea anumitor condiţii (vezi tabelele 1 şi 2). Condiţiile din tabel nu se referă la loturi semincere.

Tabelul 1 - Cereale păioase

Tabelul 2 - Porumb boabe

În cazul porumbului depozitat în ştiuleţi, lăţimea pătulului sau a cotărcii este bine să nu depăşească 2 metri. În cazul în care sunt mai late trebuie lăsate canale de aerare (confecţionate din panouri din stinghii de lemn). Umiditatea boabelor de pe ştiuleţi este bine să nu fie mai mare de 27 la sută. Nu se introduc în pătul ştiuleţii afectaţi de dăunători (molii) sau boli (mucegaiuri, fusarium).

Odată introduse în depozit, umiditatea produselor agricole suferă modificări permanente. Aceste modificări sunt dorite în cazul în care umiditatea trebuie să scadă. Numai că umiditatea poate să şi crească, în funcţie de umiditatea relativă a aerului, până ajunge la o umiditate de echilibru.

Fenomenul este mai evident la produsele depozitate în spaţii deschise (vezi tabelul 3). Trebuie făcută menţiunea că umiditatea produsului depozitat creşte odată cu scăderea temperaturii şi scade odată cu creşterea temperaturii.

Tabelul 3 - Umiditatea de echilibru a seminţelor de cereale, la temperatura de 20 °C a masei de boabe

Deprecieri cauzate de atacul de dăunători

Această categorie de deprecieri se întâlneşte cel mai frecvent la grâu, orz, porumb, fasole, mazăre. Câţiva dintre dăunătorii produselor depozitate sunt: Viemele făinii (Tenebrio molitor), Gândacul făinii (Tenebrio obscurus), Gândăcelul făinii (Tribolium confusum), Gândacul castaniu al făinii (Tribolium castaneum), Gândacul pâinii (Stegobium paniceum), Gândacul negru al făinii (Tenebroides mauritanicus), Gărgăriţa grâului (Sitophilus granarius), Gărgăriţa orezului (Sitophilus oryzae), Molia grâului (Nemapogon granellus), Molia cerealelor (Sitotroga cerealella), Molia grânelor (Ephestia elutella), Cleştarul făinii (Tyroglyphus farinae), Gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus), Gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum), Şoarecele de casă (Mus musculus), Şobolanul cenuşiu (Rattus norvegicus), Şobolanul negru (Rattus rattus) etc.

Mulţi dintre dăunătorii care provoacă aceste deprecieri trăiesc numai în spaţii de depozitare, având una sau mai multe generaţii pe an. Sunt însă insecte care au mai multe generaţii pe an, din care cel puţin o generaţie se dezvoltă în câmp sau una din etapele ciclului de dezvoltare are loc în câmp (molia cerealelor, gărgăriţa fasolei, gărgăriţa mazării). Aceasta înseamnă că produsele agricole pot fi deja infestate la introducerea în spaţiul de depozitare.

Insectele dăunătoare iernează în crăpăturile din pardoseală, din pereţi, ascunse la elementele acoperişului, în boabe etc. De asemenea, migrează de la un spaţiu la altul, îndeosebi în vecinătăţi apropiate.

Unele sunt atât de mici încât sunt duse de vânt sau se prind de blana şoarecilor, şobolanilor, pisicilor, pe haine. Fiecare insectă dăunătoare are un prag minim de temperatură sub care devine inactivă, deci nu produce daune.

Deprecieri cauzate de atacul de  boli

Se constată frecvent deprecieri provocate de boli la cartofi, ceapă, fructe. Aceste deprecieri au ca efect putrezirea produselor şi sunt provocate de diverşi agenţi fitopatogeni, printre care: Erwinia carotovora (Putregaiul moale al cartofilor şi cepei), Synchytrium endobioticum (Râia neagră a cartofului), Phytophtora infestans (Mana cartofului), Alternaria pori (Pătarea brună a cartofului), Fusarium sp. (Putregaiul uscat al tuberculilor), Peronospora destructor (Mana cepei), Botrytis allii (Putregaiul cenuşiu al cepei), Monilinia sp., Botrytis sp. (Putregaiuri la fructe).

Specificul acestor agenţi fitopatogeni este acela că atacă plantele în câmp şi infecţia trece pe recoltă. Deci produsele pot intra infectate la depozitare.

Sunt însă şi agenţi fitopatogeni care se dezvoltă în depozite: Aspergillus sp., Penicillium sp., Rhizopus nigricans, Cladosporium herbarum, Bacterium prodigiosum, Bacillus sp. etc.

Este foarte important de precizat că, pe lângă deprecierea produselor depozitate, aceşti agenţi fitopatogeni pot produce toxine periculoase pentru om sau animale.

INFO

Evitarea şi diminuarea deprecierilor

Măsurile preventive au ca scop prevenirea infestării şi infectării produselor agricole cu organismele de dăunare sau prevenirea apariţiei condiţiilor de dăunare. Între acestea sunt:

-  tratamente fitosanitare în câmp, executate la timp şi cu produse eficiente;
- curăţirea perfectă a spaţiilor de depozitare înainte de introducerea produselor;
- dezinsecţia şi dezinfecţia spaţiilor de depozitare înainte de introducerea produselor;
- aerisirea spaţiilor de depozitare pentru a preveni declanşarea bolilor;
- sortarea produselor şi îndepărtarea materialului biologic atacat de boli şi dăunători;
- distrugerea rozătoarelor.

Pentru cantităţi mici de fasole şi mazăre, prevenirea atacului gărgăriţei se poate face prin introducerea fasolei sau mazării uscate în congelator, pentru o perioadă de 30-45 de minute.

Măsurile curative au ca scop distrugerea organismelor de dăunare la apariţia acestora. Având în vedere că produsele pot fi infectate sau infestate încă din câmp, precum şi faptul că organismele de dăunare se pot deplasa sau pot fi transportate, se impune controlul periodic al produselor depozitate pentru a putea aprecia necesitatea intervenţiilor.

Creşterea temperaturii în interiorul masei de produse depozitate este un semn sigur pentru apariţia unor probleme. De aceea trebuie făcut obligatoriu controlul periodic al temperaturii. În aceste situaţii, cel mai des utilizate în combatere sunt produsele chimice (de ex: Actelic 0,05-0,1%, Baraki (momeli), K`Othrine Flow 0,02%, Sumithion, Reldan 12 ml/tonă, K`Obiol, Phostoxin, Gastoxin, Dacphosal).