Caravana Rapiţei 2010

La Agromec Cenei, în judeţul Timiş, acţiunea s-a desfăşurat sub forma unei mese rotunde, la care au fost prezenţi fermieri din Timiş şi Caraş-Severin. Introducerea a fost făcută de Vasile Botez, director de zonă, care a prezentat pe scurt obiectivele evenimentului.

Apoi Mihai Miriţescu, director produs, a făcut o trecere în revistă a gamei de produse: pesticide, erbicide, fertilizanţi, produse de igienă şi seminţe şi o retrospectivă a hibrizilor de rapiţă comercializaţi de Sumi Agro.

Au fost prezentaţi, cu imagini şi scurte secvenţe video, hibrizi de rapiţă Sumi Agro, cu caracteristici productive, particularităţi tehnologice, avantaje şi producţii estimate. În acelaşi timp, fermierii au avut posibilitatea să adreseze întrebări şi să afle detalii legate de tehnologia de cultură a rapiţei.

Producţii estimate

La data desfăşurării evenimentului încă nu începuse recoltatul la rapiţă, astfel că, în discuţiile purtate s-a făcut referire la producţiile estimate. În condiţiile particulare din acest an, mai ales în sudul ţării, sunt zone unde rapiţa a confirmat şi conform estimărilor, la hibrizii Hydromel, Elvis şi Elite se vor realiza producţii de peste 4000-4500 kg/ha.

În vestul ţării, pe suprafeţe relativ mari, din cauza deficitului de umiditate din toamnă (rapiţa nu a răsărit uniform) şi a necălirii plantelor, acestea au intrat în iarnă insuficient pregătite şi, ca urmare, multe hectare au fost reînsămânţate în primăvară cu alte culturi. Pe solele rămase, producţia se situează între 2000 şi 3000 kg/ha. Practic, între sudul şi vestul ţării este o diferenţă de producţie de circa 1000 kg la hectar.

Mihai Miriţescu a insistat pentru respectarea tehnologiei de cultură: „rapiţa este o cultură bănoasă, cu productivitate bună pentru fermier, dar pentru că implică şi multe lucrări şi cheltuieli, aceste producţii nu se pot obţine fără a aplica o tehnologie adecvată. Trebuie aplicate îngrăşăminte, erbicide, îngrăşăminte foliare şi tratamente contra bolilor şi dăunătorilor. Fiecare hibrid are un potenţial genetic de producţie, iar hibrizii noştri răspund bine la tehnologie”.

Recomandări pentru următoarea campanie

Succesul culturii de rapiţă depinde de înţelegerea şi respectarea unor verigi tehnologice aparent simple, dar esenţiale.

Rotaţia culturilor. Ideal ar fi rapiţă după rapiţă, nu mai devreme de 4 ani şi nu un an grâu, un an rapiţă, aşa cum încă practică destul de mulţi fermieri. De asemenea, este bine ca rapiţa să meargă în paralel cu floarea-soarelui şi una după alta, pentru că au boli comune.
După grâu, dacă au fost utilizate erbicide cu remanenţă lungă, apare fitotoxicitatea la cultura următoare.

Hibrizii de rapiţă reacţionează diferit la efectul remanent al erbicidelor, pentru că există o corelaţie directă negativă, în funcţie de doză, perioada de aplicare şi condiţiile meteo. Fermierii care au utilizat astfel de erbicide trebuie să verifice la companiile furnizoare perioada de remanenţă.

Semănatul. Sumi Agro recomandă, pentru hibrizii de rapiţă comercializaţi, densitatea la semănat de 50-60 boabe/mp, astfel ca la recoltare să fie 35-45 plante/mp. Cantitatea optimă de sămânţă este 2,5-3,5 kg/ha, maxim 4 kg. Utilizarea unei cantităţi mai mari de sămânţă, în ideea de a compensa elemente de tehnologie, poate conduce la scăderea producţiei, din cauza reducerii spaţiului de nutriţie per plantă.

La hibrizii de rapiţă, comparativ cu soiurile, cca 60% din producţie este dată de ramificaţiile laterale şi numai 40% de cele din vârf. Distanţa recomandată este de 25 cm între rânduri şi 2-3 cm adâncime. Se poate semăna şi la 34 cm, cu reducerea cantităţii de sămânţă la 1,5-1,7 kg/ha şi utilizarea unor semănători performante.

Pregătirea patului germinativ trebuie să se facă imediat după cultura care se recoltează, prin arătură. Dacă nu este posibil, din cauza condiţiilor meteo, se poate folosi şi discuirea. Important este ca la rapiţă să avem un teren bine mărunţit, pregătit „grădinăreşte”, uniformizat şi aşezat, pentru că reuşita culturii depinde în mare măsură de această lucrare.

O lucrare recomandată, de cele mai multe ori, este aplicarea unei tăvălugiri după semănat, astfel ca sămânţa să fie în contact cu solul, să răsară uniform. Dacă avem terenuri cu aport freatic sau umiditate excesivă, nu se recomandă tăvălugirea, pentru a nu tasa excesiv terenul şi a îngreuna astfel răsărirea.

Epoca optimă de semănat este 20-25 august, maxim 20 septembrie, în funcţie de zonă. Este foarte important ca, la intrarea în iarnă, rapiţa să aibă 7-8 frunze. Atingerea acestui stadiu depinde de momentul semănatului, răsărire, condiţiile meteo din toamnă şi primele geruri. În condiţii normale, hibrizii de rapiţă Sumi Agro rezistă la temperaturi de sub -20°C. Dar rezistenţa la îngheţ depinde mult de modul în care a intrat rapiţa în iarnă şi de umiditatea din toamnă. Umiditatea mare diminuează rezistenţa plantelor.

Fertilizare. De cele mai multe ori, fermierii aplică toate îngrăşămintele chimice la pregătirea patului vegetativ, în condiţiile în care, spre exemplu, rapiţa nu are nevoie la acel moment de atât de mult azot.

De aceea, doza de azot trebuie aplicată fracţionat, 30% în toamnă şi 60% în primăvară. Dacă în primăvară urmează să aplicăm o cantitate de peste 100 kg azot/ha, se recomandă două aplicări: prima după intrarea în vegetaţie (nu în ferestrele iernii) şi cea de-a doua până la faza de butonizare.

Fiecare fermier ar trebui să verifice solul şi starea culturilor. Carenţa în sulf, precum şi lipsa unor microelemente (bor, magneziu, mangan etc.) afectează negativ producţia. Dacă ne referim numai la sulf, pentru fiecare tonă de sămânţă, rapiţa are nevoie de 16 kg substanţă activă sulf. La o producţie de 4 tone/ha trebuie asigurat cca 60 kg substanţă activă sulf.

Acum se cultivă peste 500.000 de hectare de rapiţă. Comparativ cu situaţia de acum 8-9 ani, intensitatea atacurilor de boli şi la dăunători a crescut, a crescut şi virulenţa lor şi, ca atare, nu se mai pot concepe tehnologii fără două-trei tratamente.