CALENDARUL LUCRĂRILOR AGRICOLE TOAMNA

Grijile pentru recolta anului viitor încep deja din această perioadă

• Recoltarea fasolei
• Recoltarea lintei
• Recoltarea inului pentru ulei
• Recoltarea florii soarelui
• Recoltarea soiei
• Efectuarea arăturilor şi aplicarea îngrăşămintelor pentru culturile de toamnă
• Pregătirea terenului şi semănatul rapiţei pentru ulei
• Condiţionarea seminţelor

Recoltarea fasolei

Este o lucrare dificilă, deoarece păstăile ajung la maturitate eşalonat, începând cu cele din partea inferioară a tulpinii şi mergând spre cele din partea superioară. Perioada este mult prelungită când vremea este ploioasă şi mai răcoroasă, dar se scurtează în caz de secetă şi vreme caldă.

Recoltarea începe când 2/3 din păstăi s-au îngălbenit şi cele de la bază s-au uscat. Pe suprafeţe mai mici lucrarea se execută prin smulgerea cu mâna sau prin retezarea plantelor cu secera ori coasa. Pe suprafeţe mai mari plantele se taie cu maşina de dislocat fasole (MDF – 1,5), cu lăţimea de lucru de 1,5 m, la adâncimea de 3-4 cm. După 2-3 zile plantele tăiate sunt adunate în poloage, după care urmează treieratul cu combina, direct din polog, după montarea dispozitivului ridicător-adunător.

Mare atenţie trebuie acordată reglării combinei pentru a preveni vătămarea boabelor, care se produce cu atât mai uşor cu cât boabele sunt mai uscate. Pentru aceasta se reduce turaţia tobei la minimum, se măreşte distanţa între grătar şi tobă şi se aleg site potrivite.

Treieratul fasolei se poate realiza şi cu maşina de treierat fasole (MTF1,4) care ridică şi treieră plantele din brazdă. Aceasta presupune ca plantele dislocate cu maşina MDF1,5 să fie adunate cu grebla oblică sau păianjen în brazde cu lăţimea sub 1,5 m.

După recoltare, înainte de înmagazinare, seminţele se tratează contra gărgăriţei cu Delicia - Gastoxin, o tabletă la 300 kg seminţe sau cu sulfură de carbon 1 l la tonă sau alte produse, în spaţii ermetic închise. Tratamentul este obligatoriu chiar dacă s-a făcut tratarea contra gărgăriţei în lan.

Păstrarea seminţelor se realizează bine la umiditatea de 13-14%. Boabele reprezintă 45-50% din recolta totală, variind în funcţie de soi şi condiţiile de vegetaţie.

Recoltarea lintei

Momentul recoltării se apreciază după aspectul general al plantei şi anume: frunzele de la baza plantei s-au îngălbenit, fără a se scutura, păstăile capătă o nuanţă gălbuie iar cele inferioare au o nuanţă mai închisă şi boabele tari. În partea superioară  planta poate să aibă încă păstăi verzi uneori chiar să înflorească. Nu este bine a se recolta prea timpuriu, deoarece se micşorează recolta şi calitativ este inferioară, dar nici întârzierea nu este de dorit, deoarece boabele primesc o nuanţă prea închisă şi se scutură uşor.

Recoltarea se face pe timp uscat, ploile depreciază culoarea boabelor. Se recoltează cu ajutorul cositoarelor sau pe suprafeţe mici, prin cosire se adună în valuri şi după 2-3 zile se treieră. Nu se lasă prea mult la soare deoarece boabele capătă o culoare roşcată.
Treieratul se execută cu aceeaşi grijă ca şi la fasole.

Recoltarea inului pentru ulei

Recoltarea inului pentru ulei se face la maturitatea galbenă târzie, adică atunci când capsulele sunt de culoare brună, iar seminţele au culoare caracteristică soiului. Recoltarea se execută cu combine pentru recoltarea cerealelor, la care se montează cuţitul liss (coasă), patinele platformei se reglează pentru o tăiere cât mai joasă, degetele escamontabile se pun în poziţia “retrasă”, turaţia bătătorului se reglează la 900-1050 rotaţii/minut, distanţa între bătător şi contrabătător de 12-16 mm la intrare şi 2-3 mm la ieşire. Tulpinile se balotează, iar seminţele pentru depozitare se aduc la umiditatea de 9%.

Recoltarea florii soarelui

Alegerea corectă a momentului recoltării influenţează recolta, uscarea, treieratul şi calitatea seminţelor. Recoltarea în 2 etape (manuală) începe când florile de pe margine (ligulate) şi frunzele sunt uscate, capitulele îngălbenite pe partea inferioară, măduva din capitule începe să se usuce, iar coaja fructelor este tare.

Recoltarea directă cu combina se face când peste 75% din capitule au culoarea brună, iar umiditatea seminţelor scade sub 15%. Lucrarea se încheie înainte ca umiditatea seminţelor să nu coboare sub 10-11%. Recoltarea se face cu combinele de cereale la care se ataşează dispozitivul RIFS 6-8.

Pentru prevenirea decojirii seminţelor, turaţia se reduce la 420-500 rotaţii pe minut, se reglează distanţa între bătător şi contrabătător 25-30 mm la intrare şi 10-18 cm la ieşire, se montează site adecvate şi se reglează ventilatorul, pentru a rezulta seminţe curate.
Condiţionarea seminţelor înainte de păstrare este obligatorie.

Uscarea seminţelor cu umiditate mai ridicată este mai avantajos să se facă la soare, pe arii, în straturi subţiri, lopătându-se de mai multe ori pe zi. Noaptea seminţele se adună în grămezi şi se acoperă cu prelate. Păstrarea se realizează în bune condiţii dacă puritatea minimă este de 96%, seminţele decojite sau vătămate nu depăşesc 2%, iar umiditatea este 9%.

Recoltarea soiei

Pe suprafeţe mari se execută cu combine, când umiditatea seminţelor scade sub 16% şi se încheie înainte de scăderea umidităţii sub 12%.

Când recoltarea se face prea devreme, unele din păstăi din vârful plantelor fiind încă verzi nu se treieră, boabele nefiind ajunse la maturitate sunt de valoare mai mică şi se strică uşor.

Dacă se întârzie recoltarea, păstăile crapă uşor şi boabele se scutură. La combine se urmăreşte ca aparatul de tăiere să fie coborât cât mai jos pentru a nu trece peste primele etaje de păstăi, turaţia tobei se reduce la 400-600 rotaţii/minut pentru a preveni fisurarea boabelor şi se reglează corespunzător distanţa dintre tobă şi grătar (20-25 mm la intrare şi 15-18 mm la ieşire). Raportul între boabe: tulpini este de 1,5:2 până la 1:2.

Arăturile pentru culturile de toamnă

Sunt cu atât mai folositoare cu cât se execută mai devreme, respectiv imediat ce planta premergătoare eliberează terenul. Pentru culturile de toamnă nu adâncimea arăturilor este importantă ci calitatea lor, adică să încorporeze bine resturile culturii premergătoare, să fie uniforme, fără greşuri şi fără bolovani.

Ataşarea de plug a grapei stelate determină nivelarea şi mărunţirea arăturii. După plante care părăsesc terenul în toamnă şi lasă o cantitate mare de resturi vegetale, discuitul înainte de arat, perpendicular pe direcţia rândurilor plantei premergătoare, este o lucrare care contribuie la efectuarea unei arături de calitate.

Îngrăşămintele cu fosfor cât şi cele cu potasiu sunt bine valorificate de culturile de toamnă dacă sunt introduse sub brazdă, odată cu executarea arăturilor. Având în vedere că cei mai mulţi cultivatori, în ultimii ani, nu au mai aplicat îngrăşăminte cu fosfor este necesar să asigurăm, pentru obţinerea unor recolte normale în anul viitor, doze de 60-80 kg fosfor (300-400 kg superfosfat) şi respectiv 40-100 kg potasiu (100-250 kg sare potasică).

Pe terenurile umede unde s-a aplicat la porumb sau direct pentru grâu gunoi de grajd, doza de potasiu se poate reduce la numai circa 40 kg.

Aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu va asigura o mai bună valorificare a îngrăşămintelor cu azot şi măresc rezistenţa la ger, secetă, cădere şi boli a grâului.

Rapiţa pentru ulei

Este o cultură din nou mult apreciată, deoarece în prezent se cultivă soiuri fără acid erucic, productive şi rezistente la iernare. Cultura rapiţei de ulei cere mai puţine lucrări, iar perioadele de efectuare a acestora nu corespund cu vârfuri de muncă la alte culturi.

Semănatul trebuie efectuat în prima parte a lunii septembrie, cu 150 seminţe la m2 respectiv cu circa 12 kg de sămânţă la ha, la distanţa între rânduri de 12,5 cm şi adâncimea de 2-3 cm.

Condiţionarea seminţelor

Condiţionarea seminţelor de orz, grâu şi secară după treierat, în special, dacă vor fi folosite în toamnă ca material semincer, presupune lucrări prin care se asigură un procent de umiditate redus, o puritate ridicată şi capacitate germinativă superioară.

Pentru păstrarea în bune condiţiuni, imediat după recoltare, umiditatea cerealelor trebuie adusă sub 14%. Procedeul cel mai ieftin, practicat de foarte multă vreme, este uscarea la soare. Seminţele se întind pe platforme în strat de 10-15 cm. Sub acţiunea razelor solare se încălzesc şi cedează apa din interiorul lor.

Pentru ca uscarea să se producă cât mai rapid, în masa de boabe se fac şanţuri pe direcţi curenţilor de aer, care se refac din oră în oră. La 2-3 ore se lopătează seminţele. Într-o zi de august, umiditatea seminţelor se reduce cu 3-4 %. Pentru 1000 kg de seminţe de cereale este nevoie de circa 15 m2 de platformă.

Prin uscare la soare se realizează şi o grăbire a maturizării seminţelor, cât şi distrugerea în mare parte a microorganismelor dăunătoare care se află pe suprafaţa lor.
Pentru semănat se admit numai loturile de sămânţă cu puritatea şi germinaţia minime de 98%, respectiv 90%.

Condiţionarea seminţelor cu ajutorul trioarelor este o altă operaţiune obligatorie, prin care se separă seminţele de buruieni, spărturi, resturi vegetale, de impurităţi minerale şi altele.

Articol publicat în revista Ferma nr. 4(30)/2004