ASOLAMENTUL (rotaţia culturilor)

Avantajele pe care le realizează asolamentele mai ales în anii agricoli cu probleme, vin în sprijinul producătorului agricol în speranţa obţinerii unor randamente pe unitatea de suprafaţă.
Organizarea unui asolament nu se face de azi pe mâine şi nu pentru o perioadă scurtă, ci pentru o perioadă mai lungă de 4 - 6 ani.

În organizarea unui asolament raţional, care în final să realizeze sporuri de producţie şi eficienţă economică maximă, trebuie să se ţină seama de o serie de factori şi anume:

• condiţiile naturale;
• cerinţele economico - organizatorice;
• cerinţele agrobiologice ale plantelor.

Factorii naturali, cum sunt solul şi clima, au o importanţă deosebită în alegerea culturilor din cadrul asolamentului. Tipul de sol, relieful, expoziţia, adâncimea apei freatice, cantitatea de precipitaţii, temperatura etc. sunt factori de care trebuie să se ţină seama atât în privinţa speciilor ce se vor cultiva într-o zonă sau alta, cât şi a hibrizilor şi soiurilor din cadrul fiecărei specii.

Rotaţia şi succesiunea în cadrul asolamentelor se vor face în funcţie de cerinţele agrobiologice ale plantelor.

Astfel, după plante care lasă în sol cantităţi mari de elemente nutritive, cum ar fi leguminoasele, să urmeze plante mari consumătoare de azot şi fosfor, cum sunt porumbul, grâul, sfecla, floarea soarelui,etc. De asemenea, se recomandă ca după plante mari consumatoare de apă să urmeze plante cu un consum mai redus de apă. Prin rotaţie şi succesiunea culturilor în cadrul asolamentului trebuie să se realizeze şi o bună combatere a bolilor şi dăunătorilor, şi a buruienilor.

Ţinând cont că în agricultura ţării noastre s-au produs mutaţii foarte importante, unde agricultura privată deţine 95% din suprafaţa arabilă, o atenţie deosebită trebuie acordată mărimii solelor.

În asociaţiile nou înfiinţate, solele sunt mai mari în funcţie de specificul asolamentului (asolamente de câmp, asolamente furajere sau mixte), în timp ce în agricultura privată, solele au dimensiuni mult mai mici, în funcţie de suprafaţa deţinută de proprietar.

În funcţie de numărul de sole sau ani, asolamentele sunt de scurtă durată, 2-4 ani şi de lungă durată, 5-6 ani.

Întrucât principalele culturi din ţara noastră sunt grâul şi porumbul, acestea ocupând aproape 60% din suprafaţa arabilă, se foloseşte foarte des rotaţia GRÂU - PORUMB. Acest asolament s-a dovedit necorespunzător, întrucât ambele culturi sunt mari consumatoare de elemente nutritive şi au şi unele boli comune (Fuzarioză).

În acest  sens recomand câteva tipuri de asolamente orientative:

Asolament de 3 ani
1.    Leguminoase ­ plante tehnice
2.    Cereale păioase
3.    Porumb

Asolament de 4 ani
1.    Leguminoase
2.    Cereale păioase
3.    Plante tehnice
4.    Porumb

Asolament de 5 ani
1.    Leguminoase ­ plante furajere
2.    Cereale de toamnă
3.    Cereale de toamnă
4.    Porumb ­ plante tehnice
5.    Porumb plante tehnice

Asolament de 6 ani
1.    Leguminoase
2.    Cereale de toamnă
3.    Porumb, floarea soarelui, sfeclă
4.    Cereale de toamnă
5.    Porumb
6.    Porumb

În condiţii de irigare se recomandă asolamente de 3-5 ani, cu următoarea structură de culturi: porumb 42%, grâu ­ orz 26%, sfeclă 8%, soia 8%, floarea soarelui 8%, ierburi perene 8%.
Pe terenurile din zona de deal, în asolament este necesar să se introducă o plantă amelioratoare pentru îmbunătăţirea însuşirilor fizice, chimice şi biologice ale acestor terenuri.

Schemele orientative pentru aceste soluri sunt prezentate mai jos:

I   
1.    Grâu ­ trifoi
2.    Trifoi
3.    Porumb
4.    Grâu
5.    Porumb

II
1.    Grâu ­ trifoi
2.    Trifoi
3.    Porumb
4.    Porumb
5.    Grâu

III
1.    Grâu ­ trifoi
2.    Trifoi
3.    Grâu ­ orz
4.    Porumb
5.    Leguminoase anuale, plante tehnice (mazăre, fasole, soia, borceag, in).

Pe terenurile în pante, expuse eroziunii este necesar să se introducă o cultură perenă (amelioratoare), în vederea reducerii fenomenului de eroziune.

Organizarea unui asolament fără un complex de măsuri agrotehnice corespunzătoare, nu rezolvă problemele mari care stau în faţa agriculturii. Este necesar ca, în funcţie de cerinţele plantelor şi zona în care ne găsim, să se aplice  cele mai bune metode de cultură, care să ducă la obţinerea unor recolte mari la hectar şi la îmbunătăţirea însuşirilor de fertilitate ale solului.

O atenţie deosebită trebuie să se acorde folosirii raţionale a erbicidelor care să permită organizarea unor asolamente corespunzătoare.

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(31)/2004