Asolamentul poate fi o soluţie eficientă de… criză

Un potenţial foarte bun şi rezultate departe de ce am putea fi, măcar din punct de vedere al producţiilor agricole şi zootehnice. De ce se întâmplă acest lucru, vom încerca să răspundem, fără pretenţia de a epuiza subiectul...

După 1990, pământurile s-au fărâmiţat, prin dezmembrarea fostelor cooperative. Poate că era doar un gest reparatoriu şi, în fond, fiecare avea dreptul să primească ceea ce îi aparţinea de generaţii.

Pe de altă parte, majoritatea celor care au primit pământurile înapoi, imediat după Revoluţie, erau oameni care treceau bine de 50 de ani. Şi puterile pentru a munci pământul îi cam lăsaseră. Rudele lor erau deja la oraş şi nu se arătau dispuse să revină la ţară. În plus, un alt mare neajuns a fost lipsa unor mijloace tehnice adecvate.

Aşa s-a ajuns, în scurt timp, la practicarea unei agriculturi arhaice, de subzistenţă în cele din urmă, mai ales de către cei cu loturi mici de teren.

Ce e de făcut?

Din păcate, această stare de fapt continuă şi astăzi, în mileniul trei, la doi ani de la aderarea României în Uniunea Europeană. Sigur, în mai toată ţara sunt deja şi exemple pozitive de mari societăţi agricole care au o structură integrată, de la cultura mare, creşterea animalelor şi până la prelucrarea producţiei vegetale şi zootehnice.

În plus, acestea dispun de o tehnologie corespunzătoare, care asigură randament ridicat şi, implicit, reducerea costurilor şi mărirea veniturilor. Însă nu la astfel de exemple vom face referire acum...

Vorbim despre micii fermieri, cu loturi de până la 20 de hectare, cum sunt, de altfel, majoritatea celor care activează în acest domeniu. Ei sunt cei mulţi şi, din nefericire, întâmpină şi cele mai multe greutăţi. Nu au bani, nu au mijloace tehnice, nu au speranţă. Trei aspecte care se dovedesc a fi adevărate „pietre de moară” pentru aceşti agricultori.

Iar concluzia se impune implacabil: de la un an la altul, oamenii doar supravieţuiesc. De dezvoltare, de o perspectivă de creştere, nici nu poate fi vorba.

Un management eficient:

reduci cheltuielile, îţi asiguri veniturile, supravieţuieşti crizei

Cauzele nu sunt doar obiective, cum sunt unii tentaţi să… se spele pe mâini, ci şi subiective. O parte dintre lucruri şi evoluţiile viitoare depind, în bună parte, şi de agricultor. Vorbim aici de un management eficient, de o strategie pe termen mediu, de un plan de culturi, de nişte obiective minimale.

Probleme pe care fiecare fermier ar trebui să le ridice şi să acţioneze în consecinţă, pentru a-şi ameliora situaţia financiară, în cele din urmă. Mai ales acum, când criza mondială a atins şi România şi vremurile care vin nu se anunţă prea „însorite” din acest punct de vedere.

Ce e de făcut, aceasta este marea întrebare? Răspunsul nu este întotdeauna legat de bani. Se poate face câte ceva, fără prea mari eforturi financiare. De exemplu, asolamentul culturilor. Acesta presupune împărţirea terenului exploataţiei agricole, în sole sau parcele pe cât posibil egale între ele, numărul acestora fiind egal cu numărul anilor de rotaţie. Culturile trebuie repartizate în timp şi spaţiu, ţinând cont de sistemul de lucrări şi de fertilitatea solului. Aceasta este o măsură agrotehnică generală, care nu presupune investiţii mari.

Obiectivul este sporirea fertilităţii solului, reducerea atacului de boli şi dăunători, obţinerea unor producţii ridicate şi a unei eficienţe economice sporite, cu cheltuieli şi consumuri mai reduse de îngrăşăminte chimice, erbicide şi insecto-fungicide. Iată o întreagă paletă de rezultate, care automat înseamnă mai puţine cheltuieli. Numai că pentru asta trebuie să ai un plan bine stabilit dinainte. Ceea ce, din păcate, nu prea le este caracteristic fermierilor care deţin suprafeţe mici de teren.

Câteva „secrete”

Vom enumera câteva date generale. Sigur ele nu sunt un… remediu universal, dar pot constitui câteva jaloane pentru o mai bună orientare. Trebuie să se ştie faptul că acele culturi care pot fi înfiinţate în primăvară, au o serie de pretenţii faţă de planta premergătoare, astfel încât trebuie să fim atenţi în ce parcelă le amplasăm.

În condiţiile economiei de piaţă şi a unei potenţiale penurii de lichidităţi financiare, cererea pentru diferite produse ar putea avea fluctuaţii importante de la o perioadă la alta. De aceea, clasicul asolament nu se poate respecta foarte riguros în toate cazurile. Drept urmare, asolamentul trebuie să cuprindă parcele mai mici, iar rotaţia culturilor să se facă mai elastic. Combinaţiile le decideţi dumneavoastră.

Ne referim acum la asolamentele agricole; cele din cultura mare. În funcţie de ponderea diferitelor plante sau grupe de plante, acestea pot fi: asolamente cu cereale păioase şi prăşitoare; cu prăşitoare şi cereale păioase; cu ierburi perene. Care este situaţia în teren?

Asolamentul nu se prea practică, mai toţi pun ce a pus şi… vecinul.

Gheorghe Alda, specialist în cultura mare, spune: „Este o metodă eficientă de a face economii şi de a obţine recolte mai mari în viitor. Din experienţa mea, am văzut că o rotaţie corectă a culturilor poate duce la o creştere cu cel puţin 10 la sută a producţiei vegetale.

Ca idee generală, combinaţiile sunt multe. Păioasele au avut un preţ slab în acest an. Eu recomand, după un an prost, plantele tehnice şi oleaginoasele care, în general, au costuri de înfiinţare comparabile cu cele din cultura mare, dar preţurile de valorificare sunt de două, până la trei ori mai mari, în condiţiile unui an climatic normal”.

Concluzia se impune de la sine. Un plan, studierea atentă a cererii pe piaţă, se pot dovedi „arme” eficiente pentru a găsi… soluţia de criză. Şi de a şi avea nişte bani în buzunar. Nu mulţi, dar a lua, sună mai bine decât a da…

EXEMPLE DE ROTAŢII ALE CULTURILOR





Articol publicat in rveista Ferma nr. 1(68)/2009