Luna mai în cultura mare: atacul buruienilor

Principalele lucrări în cultura mare din acestă lună sunt cele de îngrijire a culturilor. Buruienile răpesc plantelor cultivate hrana, apa, căldura, bioxidul de carbon şi lumina, ceea ce determină scăderea considerabilă a recoltelor agricole, dar şi reducerea calităţii acestora. Iată de ce suntem obligaţi să luptăm împotriva lor prin toate mijloacele de care dispunem, mecanice sau chimice.

Lucrări de îngrijire a culturii porumbului

Combaterea buruienilor reprezintă una dintre cele mai importante lucrări de îngrijire a a culturilor şi există două posibilităţi:

• Evitând aplicarea erbicidelor, caz în care se execută următoarele lucrări:

- grăparea, folosind o grapă cu colţi, după 4-6 zile de la semănat;

- grăparea, tot cu o grapă cu colţi, dar după ce planta a răsărit, când porumbul şi-a desfăşurat prima frunză;

- lucrarea cu sapa rotativă, când porumbul are 3-5 frunze;

- prima praşilă mecanică între rânduri, la adâncimea de 8-12 cm, cu viteza de 4-5 km/oră;

- praşila a doua se execută după 10-14 zile, la adâncimea de 7-8 cm, cu viteza de 8-10 km/oră;

- praşila a treia se execută în luna următoare, la o adâncime de 5-6 cm, cu viteza de 10-12 km/oră.

După primele două praşile mecanice se vor efectua şi praşile manuale.


• Cu ajutorul erbicidelor se elimină praşilele manuale, dar vom avea de făcut şi 1-3 praşile mecanice. În luna mai se pot aplica erbicide în faza când porumbul are 3-5 frunze, iar buruienile sunt în faza de rozetă. Lista erbicidelor pentru combaterea buruienilor dicotiledonate şi unele monocotiledonate este mare, alegerea trebuie făcută în funcţie de buruienile din parcela în care se aplică.

Combaterea răţişoarei în zonele de câmpie şi a viermilor sârmă în zonele de deal, dăunători care apar din cauza seminţei netratate, se face prin aplicarea de tratamente cu Sinoratox 5 G, 30 kg/ha, Furadan 5 G, 20-30 kg/ha etc.


Controlul culturii de floarea soarelui?

În prima lună de vegetaţie cultura este sensibilă la îmburuienire, deoarece plantele nu acoperă bine solul.

• Când nu se aplică erbicide, sunt necesare trei praşile mecanice şi două, rareori trei, praşile manuale. Prima praşilă mecanică se execută când se văd bine rândurile de plante răsărite, la adâncimea de 6 cm. Praşila a doua se realizează după circa două săptămâni, la adâncimea de 8 cm, iar praşila a treia, după alte două săptămâni, la adâncimea de 6 cm. Primele două praşile mecanice sunt urmate de praşile manuale.

Praşilele mecanice se vor încheia înainte ca plantele să depăşească 60-70 cm, pentru a evita ruperea plantelor de rama cultivatorului.

• Combaterea buruienilor cu ajutorul erbicidelor presupune alegerea cu atenţie a acestora în funcţie de specificul buruienilor şi de erbicidările făcute înainte de semănat. În timpul vegetaţiei, în faza când floarea soarelui are 4-6 frunze, iar buruienile graminee anuale au 3-4 frunze, pentru combaterea acestora, dar şi a costreiul din rizomi, se recomandă erbicidarea cu Agil, Gallant Super, Fusilade super, Select, Focus ultra etc., iar pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale, când acestea au 3-4 frunze, se poate erbicida cu Modow care va elimina buruieni mai răspândite, precum sunt: Amaranthus, Chenopodium, Sinapis, Matricaria, Galinsoga, Solanum şi altele.

Deşi floarea soarelui poate fi atacată de numeroase boli, mana, pătarea brună, frângerea tulpinilor, putregaiul alb şi putregaiul cenuşiu, dacă s-a respectat rotaţia, iar cultura nu a revenit pe acelaşi teren mai devreme de 4-6 ani, dacă s-au efectuat tratamente la sămânţă şi dacă s-au cultivat hibrizi rezistenţi la boli, în această perioadă nu sunt necesare tratamente.
Dăunătorii care pot să apară acum sunt răţişoara şi viermii sârmă. Aceştia se combat folosind aceleaşi metode ca şi la porumb.
 

Lucrări de îngrijire la fasole şi la soia

• Combaterea buruienilor în lipsa erbicidelor se realizează printr-o grăpare după ce plantele au răsărit, până la formarea a 2-3 frunze. Prima praşilă se execută la adâncimea de 4-6 cm, la cea de-a doua praşilă adâncimea va fi de 8-10 cm, iar a treia praşilă se face la 5-6 cm. Pe rând, culturile se plivesc.

• Combaterea chimică a buruienilor în vegetaţie, când plantele au 2-3 perechi de frunze, se poate realiza cu numeroase erbicide dintre care menţionăm: Pivot, Flex, Blazer 2S, Galaxy, Basagran, Bolero. În solele infestate cu buruienile mono şi dicotiledonate anuale şi perene, dar şi cu Sorghum halepense din rizomi se mai aplică un tratament când costreiul are 15-25 cm. Vom folosi unul din erbicidele: Fusilade Super, Galant Super, Agil, Furore Super, Targa, Pantera, Leopard, sau Nabu.

Combaterea bolilor şi a dăunătorilor presupune lucrări de îngrijire importante, care se execută în funcţie de situaţia fiecărei culturi şi a fiecărui lan.


Sfecla de zahăr, sensibilă la început de vegetaţie

Ritmul lent de creştere din primele două săptămâni măreşte pericolul de îmburuienare a culturii. De-a lungul perioadei de vegetaţie se execută 3-4 praşile, la intervale de 10-14 zile. Adâncimile de lucru sunt de 5-7 cm la praşila I, 8-10 cm la praşila a II-a, 10-12 cm la praşila a III-a şi 12-15 cm la praşila a IV-a. Viteza de înaintare a tractorului este de 3,8 km/oră la prima praşilă, de 6,2 km/oră la praşila a doua şi de 7-8 km/oră la ultimile două praşile.

Dintre erbicidele cele mai folosite, dar după ce sfecla a răsărit, vă recomandăm: Betanal, iar în solele cu costrei, Fusilade Super, Gallant, Targa.

Combaterea celor 10 boli şi a celor 17 dăunători care pot să apară la această cultură se face în funcţie de situaţia concretă.


CONTROLUL FITOSANITAR AL CULTURILOR DE CEREALE PĂIOASE

În luna mai, atenţie mărită vom acorda bolilor şi dăunătorilor. Astfel, la grâu pot să apară: făinarea, septorioza, fuzarioza, iar dintre toţi dăunătorii, cele mai anevoioase sunt afidele, precum şi cărăbuşeii şi ploşniţele, care apar după înspicare.
Pentru combaterea acestora, în cazul atingerii pragului de dăunare, se impune folosirea de produse specifice pentru fiecare agent patogen şi dăunător.

Observarea târzie a atacului bolilor şi a dăunătorilor şi întârzierea efectuării tratamentelor se soldează cu grave pierderi de recoltă şi cu deprecierea calităţii acesteia.


ERBICIDE ÎN CULTURA PORUMBULUI

- erbicidele Escort, Liberty, Roundup şi Ready se pot aplica numai pentru anumiţi hibrizi de porumb RR (rezistenţi la Roundup) şi de tip IR (rezistenţi la imidazolinone);

- erbicidele Equip, Titus, Mistral şi Nifuron se administrează când costreiul (Sorghum halepense) din rizomi are 15-25 cm înălţime, iar porumbul are până la 7 frunze. După aplicare se interzice efectuarea praşilelor mecanice şi manuale timp de două săptămâni. Pentru a combate şi buruienile dicotiledonate, aceste erbicide se pot asocia cu altele, precum Icedin, Oltisan, DMA etc.


CE SEMĂNĂM ÎN LUNA MAI?

• Semănatul sorgului se face numai după ce temperatura solului ajunge la 14-15oC. Semănat mai devreme, atunci când temperaturile sunt mai mici de 14-15oC, cultura nu reuşeşte, deoarece boabele absorb apa, dar germinaţia nu se produce. Spre deosebire de germinaţia din laborator, în câmp numărul de plante răsărite se reduce la jumătate, fapt important de avut în vedere pentru a asigura densitatea normală.

Densitatea la sorgul pentru boabe este de 150-200 mii plante recoltabile/ha dacă solurile sunt fertile şi se reduce la 100 mii plante recoltabile/ha, în cazul solurilor sărace. Cantitatea de sămânţă este de 10-15 kg/ha. Semănatul se realizează la distanţa de 70 cm între rânduri şi la adâncimea de 3-4 cm.

Densitatea la sorgul pentru mături este de 40-60 mii plante recoltabile/ha, iar la sorgul pentru sirop, de 60-100 mii plante recoltabile/ha.

Tăvălugitul după semănat asigură o bună răsărire a plantelor.

• Semănatul meiului în ogor propriu se realizează când temperatura solului are 11-12oC, adică în prima decadă a lunii mai.
Semănatul se realizează la distanţa între rânduri de 12,5 cm, şi se va folosi sămânţă în cantitate de 15-18 kg/ha. Adâncimea de semănat este de 2-3 cm.
Plantele răsar rapid, dacă vom efectua tăvălugitul culturii, în ciuda faptului că sămânţa este mică, iar stratul reţine apa pentru scurt timp.


ŞTIAŢI CĂ...

- buruienile, în medie, îşi iau din sol o cantitate dublă de substanţe hrănitoare, faţă de cea asimilată de plantele cultivate. Printre cele mai lacome se numără: pălămida, pirul târâtor, muştarul sălbatic şi spanacul sălbatic;

- buruienile consumă cantităţi mari de apă. O plantă de muştar sălbatic consumă de patru ori mai multă apă decât o plantă de ovăz cultivat;

- rădăcinile unor buruieni elimină în sol substanţe toxice pentru rădăcinile plantelor cultivate;

- buruienile reduc cantitatea de bioxid de carbon din aerul ce se găseşte în preajma plantelor cultivate şi micşorează astfel capacitatea de fotosinteză a acestora;

- buruienile reprezintă punţile de legătură prin care bolile şi paraziţii plantelor cultivate se transmit dintr-un lan în altul şi de la un an la altul;

- pe lângă diminuarea recoltei, prezenţa buruienilor în culturi reduce şi calitatea acesteia. Astfel, procentul de proteină din boabele de grâu este mai mic în lanurile îmburuienite, faţă de cele curate, iar procentul de coji la floarea soarelui şi de pleavă la ovăz este mai ridicat în lanurile cu buruieni;

- boabele de obsiga secarei (Bromus secalinus) măcinate odată cu boabele de secară fac făina neagră şi neutilizabilă;

- seminţele de odos sau de ovăz sălbatic (Avena fatua), care se găsesc printre seminţele de ovăz administrate animalelor, produc inflamaţii ale esofagului.

- în cerealele panificabile nu este permisă prezenţa seminţelor de neghină. Pe lista seminţelor toxice mai pot fi amintite şi seminţele de zâzanie sau de sălbăţie (Lolium temulentum).