Măsuri agro-tehnologice în pas cu vremea

Pentru a afla cum va evolua vremea în perioada următoare, când fermierii se pregătesc pentru campania agricolă de primăvară, am stat de vorbă cu Dr. Elena Mateescu, şef al Laboratorului de Agrometeorologie din cadrul Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM).

Revista Ferma: La ce trebuie să se aştepte agricultorii la sfârşitul iernii şi la începutul primăverii? Vom avea o perioadă normală din punct de vedere agrometeorologic?

Elena Mateescu: În luna februarie 2010, temperatura medie a aerului va avea în general valori peste limitele normale în cea mai mare parte a zonelor agricole, iar în regiunile centrale şi nordice valorile de temperatură vor fi apropiate de normele climatologice lunare.

În zilele cele mai calde, maximele pot depăşi 15oC, iar în nopţile cele mai reci, minimele pot coborî până la valori sub -15oC, îndeosebi în zonele cele mai reci din centrul şi nordul ţării. Sub aspect pluviometric, precipitaţiile se pot situa peste mediile multianuale lunare în jumătatea vestică a teritoriului agricol, iar în rest se vor încadra în general în limite normale.

Prima lună a primăverii se va caracteriza printr-un regim termic al aerului mai ridicat decât în mod normal în regiunile sud-estice şi vestice, sub valorile normale în nordul ţării, iar în rest, în limite obişnuite. În intervalele mai calde, valorile maxime pot depăşi 20oC, în sudul ţării.

În nopţile cele mai reci, temperaturile minime pot coborî sub -10oC în zonele depresionare. Cantităţile de precipitaţii pot înregistra valori peste mediile multianuale lunare în majoritatea regiunilor agricole ale ţării.

În aceste condiţii, la 31 martie 2010, dată ce corespunde cu sfârşitul perioadei de acumulare a apei în sol, conţinutul de umiditate în cultura grâului de toamnă, pe profilul de sol 0-100 cm, va putea înregistra valori satisfăcătoare, apropiate de optim şi optime în majoritatea regiunilor agricole, exceptând suprafeţe din Dobrogea, Bărăgan şi sudul Moldovei, unde deficitele de apă vor fi moderate.

Culturile de câmp şi pomi-viticole vor parcurge în condiţii relativ bune sezonul rece şi intrarea în primăvară.

În perioadele cele mai reci, pe fondul scăderii valorilor termice sub pragul biologic critic de rezistenţă al plantelor (Tmin <-10...-15 grade) şi a absenţei sau insuficienţei stratului protector de zăpadă (grosime superficială de 1-5 cm şi aspect peticit) este posibil să se înregistreze deprecierea aparatului foliar la speciile de toamnă prin brunificări şi arsuri ale vârfului frunzelor, în special în semănăturile tardive înfiinţate după data de 1 noiembrie şi care nu au parcurs procesele specifice de vernalizare şi de "călire".

De asemenea, în luna martie, local sunt posibile pierderi de plante prin "asfixiere" în condiţiile apariţiei băltirilor de apă la suprafaţa solului, ca urmare a precipitaţiilor peste valorile normale asociate cu sol îngheţat şi permeabilitate mai redusă în această perioadă. Nu în ultimul rând, alternanţa îngheţ-dezgheţ a solului poate determina fenomenul de "descălţare" a plantelor.

Deci, o perioadă în care lucrările în câmp nu sunt foarte intense, însă verificarea vigurozităţii şi viabilităţii plantelor se impune săptămânal pentru a putea evalua la "desprimăvărare" procentul real al pierderilor cauzate de fenomenele specifice perioadei reci.

Pentru speciile pomicole cu înflorire mai timpurie (cais, piersic, cireş) îngheţul târziu de primăvară poate avea efecte în special asupra varietăţilor extratimpurii şi timpurii surprinse în faza de dezmugurire şi început de înflorire (spre exemplu floarea de cais deschisă poate pieri la temperaturi cuprinse între -2.2...5oC).

Revista Ferma: S-a acumulat suficientă apă în sol, în urma precipitaţiilor intense de la începutul anului?

Elena Mateescu: În luna octombrie 2009, cantitatea medie lunară de precipitaţii la nivelul suprafeţelor de interes agricol din ţara noastră a fost de 80,7 mm faţă de norma climatologică lunară de 34,8 mm, în noiembrie, de 44,2 mm faţă de 42,1 mm, iar în decembrie, de 67,6 mm faţă de 40,9 mm. În intervalul 1-17 ianuarie 2010, cantitatea medie de precipitaţii a fost de 31,8 mm, comparativ cu cea normală de 34,6 mm.

Deci în numai 17 zile avem o valoare apropiată de media multianuală lunară. Observăm că în fiecare lună s-a înregistrat un excedent de precipitaţii, fapt ce a condus la îmbunătăţirea rezervei de apă din sol, la această dată conţinutul de umiditate în cultura grâului de toamnă pe profilul de sol 0-100 cm înregistrând valori satisfăcătoare, apropiate de optim şi optime pe aproape întreg teritoriul agricol al ţării.

Revista Ferma: Zăpada căzută până acum a fost suficientă pentru culturile de toamnă?

Elena Mateescu: În decembrie 2009, culturile agricole au beneficiat, începând din a doua parte a lunii, de protecţia stratului de zăpadă, de grosimi diferite, respectiv de la 1 la 10 cm şi până la 10-50 cm în cea mai mare parte a zonelor de cultură.

Totodată, în intervalul 15-24 decembrie 2009, deşi temperaturile minime negative din aer s-au situat frecvent sub limita de rezistenţă a plantelor cerealiere de toamnă (Tmin <-10...-15...-20oC) în condiţiile prezenţei stratului protector de zăpadă, aparatul foliar la culturile de toamnă înfiinţate în epoca optimă (1-15 octombrie 2009) nu a fost afectat, plantele fiind totodată bine înfrăţite (2-3 fraţi) şi pregătite pentru rezistenţa la condiţiile de iernare.

Culturile înfiinţate după 1 noiembrie, insuficient pregătite pentru rezistenţa la condiţiile de iernare şi mai slab înrădăcinate, prezintă la această dată o stare de vegetaţie pe ansamblu medie spre slabă, vigurozitate şi densitate neuniformă.

Revista Ferma: Ne aşteaptă secetă sau exces de umiditate în campania agricolă de primăvară?

Elena Mateescu: Conform estimărilor pe termen lung, putem aprecia că rezerva de umiditate din sol se va situa în limite satisfăcătoare, apropiate de optim şi optime pe majoritatea suprafeţelor agricole ale ţării, ceea ce înseamnă că există condiţii favorabile sub aspectul gradului de aprovizionare cu apă a solurilor, atât pentru pornirea în vegetaţie a culturilor de toamnă, cât şi pentru înfiinţarea semănăturilor din "prima urgenţă" în primăvară.

Conform datelor prelucrate până în acest moment, doar în sud-estul ţării deficitele de apă pot crea condiţii mai puţin favorabile pentru evoluţia culturilor de grâu de toamnă şi pentru campania de primăvară. Rămâne de văzut ce se va întâmpla în următoarele două luni. Prin actualizarea periodică a prognozelor şi asigurarea continuităţii informaţiilor calendarul lucrărilor agricole se poate modifica în funcţie de evoluţia condiţiilor agrometeorologice.

O apreciere generală însă este aceea că pentru cultura de grâu de toamnă rezerva de apă este favorabilă, cel puţin în acest moment, condiţiile fiind similare anului anterior. Lunile aprilie şi mai sunt, însă, luni hotărâtoare pentru evoluţia proceselor vegetative.

Revista Ferma: Ce sfaturi de specialitate aţi da agricultorilor pentru a se pregăti aşa cum trebuie pentru sezonul ce urmează?

Elena Mateescu: În prezent, monitorizarea curentă a culturilor şi pregătirea lucrărilor pentru declanşarea acestora în primăvară trebuie să se desfăşoare în flux continuu pentru a corela din timp calendarul lucrărilor agricole cu evoluţia vremii, planificarea acestora putându-se adapta în orice moment în funcţie de abaterile în sens pozitiv/negativ de la mersul obişnuit al vremii.

Estimările din luna martie pentru intervalul aprilie-iunie vor putea influenţa însă caracteristica predominantă a acestui an agricol, atât pentru culturile de toamnă, cât şi pentru cele de primăvară. Este bine ştiut faptul că precipitaţiile din această perioadă pot asigura cerinţa de apă pentru formarea recoltei la grâul de toamnă şi pornirea în vegetaţie la culturile de floarea soarelui şi porumb în bune condiţii, în special la hibrizii extratimpurii şi timpurii.

Revista Ferma: Spre ce culturi ar trebui să se orienteze agricultorii din diferite zone ale ţării, ţinând cont de previziunile agrometeorologice pentru anul acesta şi de schimbările climatice din anii trecuţi?

Elena Mateescu: Desigur că speciile cu ponderea cea mai însemnată în structura culturilor de câmp din ţara noastră ramân grâul şi porumbul, iar agricultorul care deţine suprafeţe mai reduse păstrează de ani buni această tradiţie.

La nivelul fermelor mai mari, însă, specialiştii îşi stabilesc an de an structura culturilor în funcţie de condiţiile agroclimatice locale, de rotaţia culturilor, de cerinţele pieţei etc.

Din punct de vedere agrometeorologic, ar fi potrivită alegerea varietăţilor rezistente la temperaturile ridicate şi la seceta din perioada de vară sau a genotipurilor cu o perioadă mai scurtă de vegetaţie, precum şi tendinţa către semănatul mai devreme în primăvară (1 aprilie) a hibrizilor de porumb.

Acestea sunt doar câteva opţiuni tehnologice ce pot fi folosite ca măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice.

SFATUL SPECIALISTULUI

Analiza rezultatelor simulate în condiţiile posibilelor schimbări climatice estimate pe baza modelelor climatice regionale evidenţiază faptul că schimbările în evoluţia climatică viitoare (2020-2050) pot avea efecte semnificative asupra culturilor agricole şi sunt determinate de interacţiunea dintre condiţiile climatice locale, de severitatea parametrilor climatici prognozaţi de scenariile climatice, de efectul creşterii CO2 asupra fotosintezei şi de tipul genetic al plantei.

Fundamentarea şi dezvoltarea opţiunilor de management agricol privind adaptarea şi reducerea efectelor negative ale posibilelor schimbări climatice asupra sistemelor de cultură pot recomanda măsuri tehnologice specifice: modificarea datei de semănat/plantat; utilizarea unor soiuri/hibrizi cu rezistenţă sporită la temperaturi ridicate/secetă; modificarea practicilor de lucrare a terenurilor (sistemul de lucrări "minimum-tillage" prin încorporarea resturilor vegetale); schimbarea rotaţiei culturilor; folosirea culturilor mixte, culturi intercalate, culturi permanente, culturi duble pe aceleaşi parcele sau în cadrul fermei pentru creşterea biodiversităţii şi, nu în ultimul rând, aplicarea irigaţiilor.

Adaptarea la schimbările climatice va beneficia astfel de experienţa dobândită din reacţia la evenimentele deja produse, prin selectarea opţiunilor şi implementarea acelor măsuri care au condus la minimalizarea pierderilor.