Ecarisarea teritoriului: de la recomandări, la obligaţii

Riscuri de igienă, pierderi economice

Activitatea de colectare şi neutralizare a cadavrelor şi a subproduselor de origine animală, ce nu sunt destinate consumului uman, este numită ecarisare.

Problemele referitoare la neutralizarea, distrugerea şi valorificarea cadavrelor şi a altor resturi organice prezintă o importanţă deosebită, atât din punct de vedere igienic, cât şi din punct de vedere economic.

Cadavrele şi confiscatele de abator, dacă provin în urma evoluţiei unor boli infecţioase sau parazitare, conţin agenţi etiologici ai acestor boli.

În toate cazurile, chiar şi atunci când cauza morţii a fost de altă natură, neinfecţioasă, cadavrele şi resturile organice constituie un suport nutritiv pentru înmulţirea microorganismelor şi a vectorilor de boli (insecte, rozătoare).

În plus, resturile de origine animală, prin descompunere, emană produşi volatili cu miros dezagreabil şi poluează mediul înconjurător. Pe de altă parte, acestea constituie o importantă sursă de proteine de origine animală, care ar putea fi valorificată în alimentaţia animalelor.

Cine răspunde de ecarisare?

Consiliile locale sunt responsabile de neutralizarea cadavrelor de animale provenite din gospodăriile crescătorilor individuali de animale sau a celor găsite moarte pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective, pentru care nu se poate identifica proprietarul. De asemenea, consiliile locale au obligaţia de a păstra evidenţele veterinare, în cazul crescătorilor individuali de animale ce nu sunt destinate activităţilor economice.

Crescătorii de animale sunt obligaţi să anunţe consiliul local asupra morţii animalelor deţinute, iar consiliul sesizat are obligaţia să anunţe imediat unitatea de ecarisare.

În cazul localităţilor izolate, stabilite potrivit actelor normative în vigoare, neutralizarea cadavrelor de animale este organizată de consiliul local, fără obligaţia de a încheia contracte cu unităţi prestatoare de servicii de ecarisare.

Materiale supuse neutralizării

În conformitate cu legislaţia europeană, există trei categorii de materiale care fac obiectul ecarisării:

Materialele din categoria I cuprind: părţile organismului ce provin de la animale suspectate de encefalopatii spongiforme transmisibile; animale de experienţă; animalele din grădini zoologice şi animale de circ; deşeuri alimentare de tip catering de la mijloace de transport ce operează la nivel internaţional. Manipularea sau depozitarea intermediară a materialelor din categoria 1 trebuie să aibă loc numai în întreprinderi pentru categoria 1, autorizate în acest scop.

Materialele din categoria a II-a, cuprind următoarele tipuri de subproduse de la animale: gunoi de grajd şi conţinut de tract digestiv; reziduurile animaliere colectate de la instalaţiile de tratare a apelor reziduale provenite de la abatoare; produse de origine animală, ce conţin reziduuri ale medicamentelor si contaminanţi, dacă astfel de reziduuri depăşesc nivelul permis, stabilit de legislaţia naţională.

Materialele din categoria a III-a cuprind: părţi de animale tăiate la abator ce sunt proprii consumului uman, dar care nu sunt destinate consumului uman, din motive comerciale; părţi de animale tăiate la abator ce sunt respinse ca fiind improprii consumului uman, dar care nu sunt afectate de nici un semn de boală transmisibilă; piei, ongloane, coarne, păr, pene ce provin de la animalele tăiate în abator; sânge obţinut de la alte animale decât rumegătoare ce sunt tăiate într-un abator; lapte crud de la animale ce nu prezintă semne clinice ale nici unei boli transmisibile; coji de ouă, subproduse din staţia de incubaţie şi subproduse derivate din ouă sparte ce provin de la păsări ce nu au prezentat semne clinice ale nici unei boli transmisibile şi altele.

Circulaţia acestor produse este reglementată, fiind obligatoriu ca produsele să fie însoţite de un certificat veterinar, cu excepţia gunoiului de grajd care, în perioadele interepizootice, poate fi transportat fără restricţii între ferme şi utilizatorii din România.

Evaluarea sistemului de ecarisare a teritoriului

Avându-se în vedere importanţa respectării normelor de igienă pe tot parcursul procesului de ecarisare a teritoriului, pentru protecţia mediului şi a sănătăţii publice, un colectiv de cadre didactice de la USAMVB din Timişoara a efectuat recent o evaluare a sistemului de ecarisare a teritoriului în judeţul Timiş, în cadrul unui contract PHARE (RO 2006 018 -448.01.01.25).

Întrucât unitatea prestatoare de servicii în domeniul ecarisării teritoriului (S.C. Protan S.A. Bucureşti, filiala Suplacu de Barcău) nu a dorit să colaboreze la efectuarea acestui studiu, pentru culegerea de informaţii privind ecarisarea teritoriului, s-a recurs la efectuarea de vizite la unităţile de creştere a animalelor din judeţ, la primării şi organizarea de discuţii cu consilierii şi crescătorii de animale.

Despre rezultatele şi concluziile evaluării vă vom scrie în numărul din februarie al revistei Ferma.

METODE DE NEUTRALIZARE

Metodele de neutralizare a cadavrelor şi a deşeurilor de origine animală care pot fi aplicate, diferă dependent de categoria materialului ecarisat. În principiu, materialele care nu prezintă riscuri deosebite, pot fi supuse prelucrării industriale şi producerii de făinuri de carne, de oase, de sânge sau mixte, prin diferite tratamente termice.

Dar, începând cu 1 august 2005, în ţara noastră este interzisă administrarea în hrana animalelor de fermă a proteinelor obţinute prin procesarea materialelor ecarisate, după ce s-a dovedit că apariţia şi extinderea encefalopatiilor prionice a fost favorizată de folosirea în alimentaţia animalelor a făinurilor derivate din prelucrarea cadavrelor şi a subproduselor de abator.

Subprodusele care rezultă de la animale lipsite de boli transmisibile, crescute în ferme aflate la distanţă mare de centrele de prelucrare industrială, se pretează pentru neutralizare prin compostare, în amestec cu alte deşeuri organice vegetale, rezultând compost de uz agricol.

În fermele de tip intensiv, în care există staţii de biogaz, anumite deşeuri pot fi supuse fermentării metanice, în asociere cu alte deşeuri vegetale, rezultând biogaz şi nămol fermentat, lipsit de riscuri infecţioase şi parazitare.

În unele ţări (SUA), se practică fermentarea lactică a cadavrelor de păsări, rezultând un produs lipsit de nocivitate, care este folosit ca supliment nutritiv sau ca îngrăşământ organic.

Pentru cadavre şi alte deşeuri ce provin de la animale în urma evoluţiei unor boli cu risc mare de transmitere la animale şi om, se recomandă mai ales distrugerea prin incinerare sau coincinerare, iar pentru materialele presupuse a fi contaminate cu agenţi patogeni mai puţin rezistenţi la factorii de mediu, se poate aplica îngroparea în cimitire de animale sau aruncarea în puţurile seci.

Alegerea metodei de prelucrare şi de neutralizare trebuie să ţină seama de prevederile legislaţiei în vigoare.

REGLEMENTĂRI

Prevederi europene

Activitatea de ecarisare a fost reglementată prin Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului UE nr. 1 774/2002, care a fost recent abrogat prin Regulamentul nr.1 069 din 21 octombrie 2009. Până la intrarea României în UE, Regulamentul UE nr. 1.774/2002 a fost transpus prin Ordonanţa Guvernului nr. 47/2005 privind reglementări de neutralizare a deşeurilor de origine animală.

Potrivit acestor reglementări, persoanele fizice sau juridice, din activitatea cărora rezultă deşeuri de origine animală, precum şi unităţile de ecarisare şi neutralizare a deşeurilor de origine animală, au obligaţia să respecte anumite cerinţe igienice legale, privind colectarea, transportul, depozitarea, procesarea cadavrelor şi a deşeurilor animaliere.

Funcţionarea unităţilor de creştere a animalelor, a unităţilor de producţie, depozitare, procesare ori comercializare a cărnii sau a altor produse de origine animală este permisă doar dacă deţin instalaţii proprii de neutralizare, autorizate legal sau au încheiat un contract cu unităţi de ecarisare autorizate legal.

Statul sprijină financiar activitatea de ecarisare, care este considerată activitate publică de interes naţional (HG nr. 1211/2005).

Perioada de tranziţie expiră în 2011

Fermele de animale şi unităţile care nu vor reuşi să se modernizeze se vor închide, întrucât expiră perioada de tranziţie acceptată de Uniunea Europeană faţă de România, adică până în 2011, a declarat Gheorghe Caruz, preşedintele Patronatului Român al Cărnii de Porc (PRCP), citat de Agerpres.

“Din punctul nostru de vedere, nu vrem să închidem complexele care au până în 50 de mii de porci, în ideea că se vor construi altele noi, pentru doar 300 de capete”, a punctat Caruz.

“Dacă reuşeam să exportăm în Europa carnea de porc, acum puteam ajunge la o capacitate normală şi necesară, adică aproape 11 milioane de capete. Vă spun că fără subvenţii, crescătorii de animale din România nu mai rezistă mult", a completat Gheorghe Caruz, referindu-se la starea actuală a creşterii porcinelor din ţara noastră, în contextul eliminării plăţilor directe, orientate spre producţie.