Piaţa neagră a cerealelor pune capac hambarelor româneşti

Pe această temă am purtat o discuţie cu Sorin Cirţi, comisar-şef la Garda Financiară Arad, instituţia care supraveghează graniţa de vest a ţării, locul unde operează samsarii cerealelor.

“Gaură” de milioane

Cosmin Trif: Care este bilanţul activităţii Gărzii Financiare, în ceea ce priveşte acţiunile de depistare a achiziţiilor intracomunitare ilegale de cereale?

Sorin Cirţi: În anul 2008, am efectuat 130 de acţiuni de control, numai în acest domeniu, pornite ca urmare a acţiunilor declanşate de Garda Financiară Arad pe bază de sesizări, de tematici şi 147 de acţiuni de control ca urmare a monitorizării traficului de produse din punctele de frontieră ale judeţului Arad.

Cosmin Trif: Deci aţi avut un total de 277 de acţiuni. Cum s-au finalizat acestea?

Sorin Cirţi: O mare parte din aceste acţiuni s-au finalizat cu sesizări penale, prima categorie de acţiuni cu 23 de sesizări penale, şi un prejudiciu de peste 12,5 milioane de lei, respectiv a doua categorie de acţiuni cu un prejudiciu de 3,1 milioane. De asemenea, avem confiscări estimate la 922 de mii de lei, pentru prima categorie, respectiv de 327 de mii la a doua categorie de acţiuni întreprinse de noi în anul 2008.

Cosmin Trif: Cum se prezintă situaţia pentru anul în curs?

Sorin Cirţi: Pentru anul 2009, vă pot spune că doar în luna ianuarie există două sesizări penale şi un prejudiciu calculat de peste 1 milion de lei, iar pe achiziţii intracomunitare avem încă trei acţiuni, cu un prejudiciu calculat la circa 1 milion 400 de mii, plus confiscări totale de 775 de mii de lei, în urma controalelor, respectiv 2.673.000 lei, reprezentând confiscări la achiziţiile intracomunitare. Deci, în total am avut 50 de acţiuni de control cu cele două aspecte menţionate anterior.

Deşi “importatorii” sunt depistaţi, paguba rămâne nerecuperată

Cosmin Trif: Ne puteţi explica în ce constă exact prejudiciile produse prin aceste “operaţiuni” intracomunitare?

Sorin Cirţi: În primul rând este vorba de neevidenţierea în contabilitate a veniturilor, ca formă de evaziune fiscală, iar pe de altă parte neplata cu intenţie, deşi erau evidenţiate în contabilitate, o practică deja generalizată printre cei care se ocupă cu astfel de lucruri. Mai exact, asociaţii din firmă cesionează părţile sociale către persoane care nu au bunuri urmăribile, iar de multe ori nici nu au raţiunea necesară pentru a judeca lucrurile, mă refer la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Alteori, părţile sociale se cesionează unor persoane străine, care nu mai sunt de găsit, fiind plecate din ţară sau chiar de multe ori se constată că nici nu au fost vreodată în ţară în ciuda faptului că societatea este înmatriculată la Registrul Comerţului pe numele lor.

Astfel că întâmpinăm dificultăţi nu în calcularea prejudiciului, ci în recuperarea acestui prejudiciu, întrucât apar ca persoane răspunzătoare pentru săvârşirea faptelor tocmai persoanele pe care le-am enumerat anterior şi considerăm că organele de cercetare penală ar trebui să ia măsuri pentru a depista cu adevărat făptuitorii. Numai aşa putem ne putem gândi la recuperarea prejudiciilor aduse bugetului de stat.

Cosmin Trif: Cu alte cuvinte, deşi vă faceţi treaba, adică îi depistaţi pe cei în cauză, în cele din urmă aceştia scapă nepedepsiţi. Efortul d-voastră, până la urmă, nu are finalitatea dorită.

Sorin Cirţi: Ceea ce lipseşte este recuperarea acestui prejudiciu, cu toate că noi depistăm foarte multe fapte de evaziune fiscală, care intră în sfera noastră de competenţă, însă există deficienţe cu privire la aceste aspecte.

Cu toate că atât noi, cât şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice finalizăm controalele, iar apoi emitem titluri executorii, în final însă acestea nu mai au împotriva cui să se îndrepte. Statul nu are ulterior cum să ia măsuri asiguratorii pentru ca să se evite risipirea patrimoniului acestor societăţi.

Se ştie foarte bine că o societate cu răspundere limitată, adică un SRL, are răspundere, de regulă, până la nivelul capitalului social, care de cele mai multe ori este de 200 de lei. Iar nivelul tranzacţiilor, aţi văzut... se ajunge la milioane de lei. De asemenea, impozitele şi taxele aferente sunt tot de ordinul milioanelor. Acestea se finalizează cu prejudicii aduse bugetului de stat şi automat suntem cu toţii afectaţi de proliferarea activităţilor din economia subterană.

Modificarea legislaţiei - o soluţie eficace?

Cosmin Trif: Ce consideraţi că ar trebui să se facă pentru diminuarea economiei subterane, care, după cum se ştie, influenţează puternic piaţa cerealelor din ţara noastră şi pe acei producători care lucrează cinstit? Unii vorbesc de modificarea legislaţiei...

Sorin Cirţi: Sigur, cred că este necesar şi acest lucru, modificarea legislaţiei. În primul rând se impune o verificare în momentul în care are loc o cesiune de părţi sociale, în aşa fel încât să nu se mai poată cesiona părţile sociale între asociaţi, fără un control prealabil, care să poată stabili cu exactitate situaţia în care se află societatea; mă refer la datorii faţă de bugetul consolidat al statului, faţă de terţii cu care intră în relaţii comerciale...

Cosmin Trif: Această verificare ar fi o soluţie?

Sorin Cirţi: Ar fi o soluţie sub un anumit aspect. Dar dacă dorim să intrăm în amănunte, pot să spun că legislaţia ar mai suporta modificări la o serie de acte normative, care reglementează activitatea societăţilor comerciale şi unde se întâlneşte frecvent o eludare de la plata impozitelor şi taxelor. Unele achiziţii intracomunitare au un rulaj foarte mare. Mă refer la achiziţiile de cereale, grâu, porumb, din ţările vecine, care pătrund pe piaţa românească la un preţ fără concurenţă.

Şi asta deoarece, după cum se ştie, în ţările respective agricultura este subvenţionată substanţial faţă de agricultura noastră. O altă problemă este însă neplata taxei pe valoarea adăugată, în procent de 19 la sută, care face ca produsele destinate pieţei româneşti să aibă preţul mai scăzut, din start, cu acest procent. Aşadar, putem vorbi şi de o concurenţă neloială, pe lângă evaziunea fiscală produsă de importurile ilegale.

Articol publicat în revista Ferma nr. 3(70)/2009