Cine câştigă şi cine pierde de pe urma crizei

Criză ori nu, pentru agricultori situaţia nu se va schimba în bine, câtă vreme aceştia nu vor avea preţ de vânzare (la produse), producţii şi bani (subvenţii).

Agro-industria

De departe, cel mai puţin afectaţi sunt producătorii agricoli care deţin exploataţii de dimensiuni medii şi mari, care beneficiază de aşa-zisul sistem cu circuit integrat al activităţii (în principal societăţile agro-industriale). Ne referim la fermierii care îşi valorifică produsele cerealiere în propriile lor exploataţii zootehnice şi care comercializează, de multe ori, chiar prin magazine proprii, produsele finite: carne, produse din carne, lapte şi produse lactate, ouă.

Această categorie de producţie agricolă suferă cel mai puţin, datorită faptului că are asigurată desfacerea produselor în condiţii convenabile, în regie proprie. Dacă are şi norocul să fie condusă de un manager capabil, care s-a îngrijit să se aprovizioneze din timp cu stocuri de inputuri şi motorină, atunci ferma respectivă merge pe profit curat.

Cel puţin pe termen scurt ori mediu, astfel de societăţi agricole pot tranzita fără probleme vremuri tulburi de recesiune economică. Reuşind să scoată produse finite la costuri convenabile, fermele cu pricina pot să obţină aceleaşi profituri ca în vremurile „normale”. Totuşi, singura necunoscută din ecuaţie pare să rămână asigurarea unei desfaceri, la preţuri satisfăcătoare, a produselor. Din fericire pentru producătorii în cauză, în acest moment, consumul din România acoperă oferta în materie alimentară.

Când fermierii răcesc, dealerii strănută
A doua categorie de unităţi din sfera agricolă o reprezintă producătorii ori dealerii de maşini, utilaje agricole şi inputuri. Aflaţi în legătură directă cu fermierii, ca beneficiari ai produselor lor, dealerii „strănută” atunci când fermierii „răcesc”. Deşi cererea de utilaje şi tractoare rămâne constantă, problema care apare este cea a finanţării. Şi cum criza economică este în primul rând de natură financiară, efectele se resimt ca atare.

Pe de altă parte, preţurile de cost ale fabricanţilor cresc în funcţie de alte majorări de preţuri, la utilităţi de care depinde fluxul tehnologic: energie electrică, transporturi, combustibil etc. Reprezentanţii dealerilor spun însă că se depun eforturi pentru ca măcar aceste cheltuieli să nu creeze o presiune prea mare pe costul final al produsului, dată fiind situaţia economică actuală.

Din păcate, ei nu pot evita partea financiară a problemei, respectiv fondurile de care depind agricultorii, întrucât aceasta este exclusiv dependentă de instituţiile bancare.

În aceste condiţii, nu prea le rămân soluţii furnizorilor de inputuri. Destinul fabricanţilor şi al dealerilor de maşini şi utilaje agricole pare a fi legat necondiţionat de soarta fermierilor. Acest lucru este şi mai vizibil în vremuri de restrişte.

Jocul de-a supravieţuirea

Cea de-a treia categorie a jucătorilor din domeniul agricol, fermierii mici şi mijlocii sunt, din păcate, cei mai afectaţi de criza economică actuală. În general şubrezi din punct de vedere financiar, foarte mulţi slabi la capitolul dotare tehnică, dar mai ales fără o desfacere asigurată a producţiei, fermierii români sunt extrem de vulnerabili la orice adiere de vânt mai acătării, darămite la o furtună mai serioasă pe piaţă!

După ce că preţurile produselor agricole au scăzut dramatic, ei nici nu beneficiază de o piaţă unde să-şi valorifice grânele. Depozitate prin tot felul de hambare, există toate şansele ca până la primăvară cerealele să-şi piardă din calitate.

Singura salvare a producătorilor agricoli din această categorie stă în acordarea de subvenţii de la stat, care să-i ajute să treacă peste criză şi peste sezonul care se apropie...

Crescătorii de animale nu sunt, nici ei, într-o poziţie mai privilegiată. După ce au investit mii de euro în animale performante şi au contractat credite, acum văcarii se uită neputincioşi cum procesatorii scad preţul de achiziţie al laptelui. Reprezentanţii lor acuză statul la scenă deschisă de aranjamente murdare făcute cu importatorii. Ajunşi cu cuţitul la os, crescătorii ameninţă cu organizarea unor măsuri extreme de protest, ca singură alternativă la un faliment de răsunet.

Ei râd întotdeauna...

O categorie distinctă de jucători este atribuită samsarilor, unor proprietari de silozuri ori comercianţii de produse agricole şi alţi intermediari. Aceştia cumpără grâne când preţurile sunt foarte mici şi vând atunci când preţurile urcă. Beneficiind şi de oareşce potenţă financiară, comercianţii pot jongla după preferinţă cu preţurile produselor agricole. Pentru cei care dispun de spaţii proprii de depozitare, avantajul este şi mai mare. Practic, fără să-şi asume nici un risc, acest gen de companii obţin profituri uriaşe, din simpla tranzacţionare a produselor.

Criză semănăm, criză culegem!

În opinia unor politicieni, România are capacitatea de a pune criza să „lucreze” în favoarea noastră. Ei spun că stă în puterea românilor de a beneficia de pe urma turbulenţelor economice mondiale. Cum?

Tocmai prin a exploata această nişă, care este însăşi criza, prin cucerirea de pieţe europene de desfacere a produselor agro-alimentare. Desigur, în teorie, aceste lucruri par extraordinare, un fel de soluţie miraculoasă pentru bunăstarea românului.

În practică însă, ne vine greu să credem că noi, românii, putem fi biruitori ai crizei. Câtă vreme noi nu ne descurcăm pe timp frumos, e greu de crezut că vom învinge tocmai în vremuri de furtună.

Dacă vreţi un exemplu recent, ne putem opri asupra atragerii de fonduri nerambursabile. Vorbim de un bilanţ prost, dat de faptul că într-un an de zile am reuşit să aprobăm proiecte în valoare de sub 10 la sută din suma disponibilă. Nu mai vorbim de finanţarea propriu-zisă... Atunci, ce ne poate determina să credem că în anul crizei va fi altfel?

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(69)/2009