Protecţia calităţii apelor

Mai mult de jumătate din greutatea oricărui organism este apă. Apa constituie solventul şi vehiculul pentru majoritatea substanţelor biogene, mediul de desfăşurare a principalelor reacţii biochimice din organism şi constituie veriga de legătură dintre sol şi plante.

Cu toate că peste 70% din suprafaţa globului terestru este acoperită cu apă, există de mai mulţi ani o criză de apă dulce, care se accentuează de la un an la altul. De fapt, cantitatea de apă dulce existentă, ar fi mai mult decât suficientă, dacă distribuţia pe glob ar fi corelată cu repartiţia consumatorilor de apă.

Din păcate, cele mai mari cantităţi de apă dulce sunt concentrate în zone în care nu se resimte lipsa ei. Pe de altă parte, apa existentă este exploatată necorespunzător şi puternic poluată.


Semnal de alarmă

Conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în lume, un pat de spital, din patru, este ocupat de un bolnav, care poate fi considerat victimă a insuficienţei şi a poluării apei. La poluarea apei contribuie nu numai industria, dar şi agricultura şi chiar populaţia ţării.

Consumatorii agricoli contribuie la poluarea chimică (prin îngrăşăminte, erbicide şi pesticide) şi la poluarea biologică a apei (prin apele reziduale din fermele de animale şi abatoare).

Folosirea pentru adăpare şi irigaţii a apei poluate determină con¬taminarea produselor agricole, şi, ulterior, contaminarea consumatorilor.
 

Legislaţie pentru protecţia apelor

Ţara noastră dispune de o legislaţie acoperitoare şi în perfectă concordanţă cu legislaţia europeană. Din păcate, aceasta este prea stufoasă, cu numeroase acte normative, care se completează sau se anulează, ceea ce face dificilă urmărirea aplicării prevederilor legale.

De exemplu, pe site-ul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, există 88 de legi, ordonanţe, hotărâri de guvern, ordine, normative, instrucţiuni, care fac referire la obţinerea şi gospodărirea apei.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească apa potabilă sunt stabilite prin Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile, modificată şi completată prin Legea nr. 311/2004.

Problemele cu referire la prevenirea poluării apei şi la gospodărirea apelor sunt soluţionate prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului (aprobată prin Legea nr. 265/2006) şi prin Legea apelor nr. 107/1996, modificată şi completată prin Legea 310/2004.


Alte aspecte concrete cu privire la gestionarea şi exploatarea surselor de apă sunt prevăzute în următoarele alte acte normative:

• Hotărârea de Guvern nr. 974/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizarea calităţii apei potabile şi a Procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei potabile.
• Hotărârea de Guvern nr. 188/2002 pentru aprobarea unor Norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, modificată şi completată prin Hotărârea de Guvern nr. 352/2005.
• Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Romane", aprobată prin Legea nr. 404/2003.
• Hotărârea de Guvern nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, modificată şi completată prin Hotărârea de Guvern nr. 1 1360/2005.
• Ordinul Ministerului Mediului şi Gospodării Apelor nr. 1141/2002 pentru aprobarea Procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor.
• Ordinul Ministerului Mediului şi Gospodării Apelor nr. 798/2005 privind aprobarea abonamentului-cadru de utilizare/exploatare a apei etc.
 

Obligaţii ale utilizatorilor

În conformitate cu prevederile legale, apele fac parte din domeniul public, iar persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:

• să ceară acordul şi (sau) autorizaţia de mediu pentru activităţile care sunt supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, cum sunt: construcţii pentru creşterea animalelor cu capacităţi mai mari de 100 de bovine de carne, 500 de porci pentru carne, 6 000 de găini ouătoare sau pui pentru carne; amenajări piscicole; amenajarea de cimitire şi unităţi de ecarisaj; instalaţii de tratare a apelor uzate; unităţi de prelucrare a produselor agroalimentare etc.
• să ceară avizul de gospodărire a apelor şi avizul de amplasament pentru lucrările care au legătură cu apele. Acestea nu exclud obligativitatea obţinerii acordului şi autorizaţiei de mediu. Se exceptează de la aviz şi autorizaţie puţurile de până la 50 de metri pentru satisfacerea cerinţelor gospodăriilor individuale;
• să respecte standardele de emisie şi de calitate a apelor, prevederile din acord şi autorizaţie şi să pună la dispoziţia laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apă pentru analiză;
• să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede deşeuri de orice fel, produse, ambalaje şi substanţe periculoase;
• să nu spele în apele naturale autovehicule, utilaje şi ambalaje care au în conţinut uleiuri, combustibili sau pesticide;


Poluarea este aspru pedepsită

Apele din domeniul public se află în administrarea Regiei Autonome „Apele Române” din subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor.

În jurul surselor şi instalaţiilor cu apă potabilă, a surselor de apă minerală şi a lacurilor se instituie zone de protecţie sanitară, cu regim sever sau cu regim de restricţii, precum şi perimetre de protecţie hidrogeologică.

Dreptul de proprietate asupra surselor şi instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă se extinde şi asupra zonelor de protecţie sanitară cu regim sever.

Supravegherea calităţii apei potabile se asigură de către Ministerul Sănătăţii, iar elaborarea strategiei naţionale în domeniul gospodăririi apelor şi asigurarea controlului aplicării reglementărilor interne şi internaţionale în acest domeniu, se realizează de către Ministerul Mediului şi Gospodării Apelor.

Conform prevederilor din Legea Apelor, satisfacerea cerinţelor de apă ale populaţiei are prioritate faţă de folosirea apei în alte scopuri.

De asemenea, au prioritate, faţă de alte folosinţe, alimentarea cu apă pentru animale, refacerea rezervei intangibile de apă după incendii, precum şi debitele necesare menţinerii echilibrului ecologic al habitatului acvatic.

Poluarea în orice mod a resurselor de apă este interzisă, iar dacă este produsă sistematic şi generează daune utilizatorilor din aval, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă.

Utilizatorii de apă pot evacua apele uzate în reţelele de canalizare publică sau în cele ale platformelor industriale numai cu acceptul şi cu respectarea condiţiilor stabilite de deţinătorul acestor reţele, şi numai dacă staţiile de epurare finală ale localităţilor sau platformelor industriale respective au profil tehnologic necesar şi capacităţi disponibile.

 În toate cazurile este obligatorie preepurarea locală a apelor uzate provenite de la aceşti utilizatori.


Articol publicat în revista Ferma nr. 09 (53) - octombrie 2007.