Popularea heleşteielor de creştere a crapului

Pregătirea heleşteielor pentru populare

Se începe prin golirea heleşteielor, operaţiune urmată de desfundarea canalelor drenoare, curăţarea şi nivelarea fundului acestora. Uneori, când adâncimea heleşteielor s-a redus semnificativ, se impune decolmatarea vetrei de bazin, care se realizează prin îndepărtarea stratului de mâl. Dacă nu se intervine pentru îndepărtarea mâlului, oricum este obligatoriu ca după uscarea acestuia să se treacă cu o grapă, cu scopul mobilizării terenului, astfel ca aerul să pătrundă în profunzime. Oxigenul va favoriza reacţiile de oxidare din mâlul organic şi va grăbi mineralizarea acestuia.

Acolo unde apa bălteşte se încearcă nivelarea locului, după îndepărtarea apei. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci se va administra var nestins pe fiecare zonă acoperită cu apă, calculându-se o cantitate de cca 2500 kg/ha. Prin aceasta, se urmăreşte distrugerea eventualilor agenţi patogeni, care altfel ar rămâne în heleşteu şi ar provoca boli grave crapului care urmează a fi cazat. În acelaşi timp, varul nestins distruge şi peştii fără valoare, sau cu valoare economică redusă, cum ar fi boarţa, pseudorasbora, carasul etc., care nu aduc un plus de venituri fermei piscicole, ci din contră, produc o reducere a lor prin faptul că sunt concurenţi la hrana crapului.

De cele mai multe ori, pe vatra de bazin uscată se administrează îngrăşăminte organice sau anorganice, iar dacă este cazul, se vor administra şi amendamente.
Pregătirea heleşteielor constă şi în verificarea şi repararea digurilor, a canalelor şi instalaţiilor de alimentare şi evacuare a apei.

Numai după ce heleşteiele au fost astfel pregătite urmează să fie inundate, iar după două săptămâni populate cu crap.

În cazul în care heleşteiele sunt nou construite, se umplu cu apă şi se verifică pe parcursul câtorva zile funcţionalitatea instalaţiilor hidrotehnice şi rezistenţa digurilor. În acelaşi timp se urmăreşte ca la baza taluzurilor uscate să nu fie zone umede. Dacă există asemenea zone, înseamnă că digul este dimensionat incorect şi există pericolul de subfuziune, adică de dărâmare în timp a acestuia.

Alegerea tipului de populare

Popularea se poate realiza în monocultură (numai cu crap) sau în policultură (cu crap şi una sau mai multe specii suplimentare). Monocultura poate fi simplă (crapi de aceeaşi vârstă) sau mixtă (crapi de vârste diferite).

Pentru o mai bună valorificare a resurselor trofice din bazinele acvatice, mulţi piscicultori optează să realizeze policulturi fie cu specii paşnice sau cu specii răpitoare. Astfel se pot introduce pe lângă crap specii de peşti paşnici, cum ar fi cteno, novac, sânger, care consumă hrană ce nu poate fi valorificată de crap, cum ar fi macroflora acvatică, zooplanctonul sau fitoplanctonul.

În cazul policulturii cu una sau mai multe specii paşnice, norma de populare pentru crap trebuie să reprezinte cel puţin 60% din totalul populaţiei piscicole. Norma de populare pentru speciile suplimentare se stabileşte în funcţie de cantitatea elementelor trofice care pot fi valorificate de specia suplimentară.

În cazul policulturii cu specii răpitoare, se urmăreşte ca aceştia să „cureţe” heleşteul de peştii debili şi bolnavi din populaţia de crap dar să consume şi peştii mărunţi, sălbatici (oblete, porcuşor, boarţă, roşioară etc.) care pătrund în heleşteu odată cu apa de alimentare. Pentru ca peştii răpitori să nu devină periculoşi pentru populaţia bază reprezentată de crap, trebuie respectate 3 condiţii: răpitorii să deţină 2-10% din populaţia de bază, în funcţie de specie; răpitorii să fie mai mici cu un an decât crapul; să nu se menţină alături de crapi, răpitori mai mari de 3 ani.

Norma de populare

După ce s-a stabilit ce tip de populare este mai avantajos din punct de vedere economic, se va stabili norma de populare pentru crap. Pentru aceasta trebuie să cunoaştem productivitatea naturală (Pn) a heleşteului (cantitatea de peşte care se poate obţine numai prin valorificarea resurselor naturale), masa corporală medie a unui peşte în momentul populării (g) şi pe cea planificată a se obţine la recoltare (G) precum şi pierderile (p) care se obţin în perioada de creştere. După ce aceste date sunt cunoscute se aplică formula:

Ştiaţi că...

• Ciprinicultura este ramura pisciculturii care se ocupă cu creşterea crapului şi a speciilor înrudite cu acesta?
• Ciprinicultura asigura trei patrimi din producţia piscicola a lumii?
• Familia ciprinidelor cuprinde peste 1700 de specii, fiind familia cea mai numeroasa din acest punct de vedere?
• China asigura 79% din producţia totala de ciprinide?
• În România 85% din producţia piscicola este reprezentata de ciprinide?
• În SUA şi Australia crapul este considerat un peşte daunator şi se duce o campanie acerba de combatere a acestuia?
• Exista rase de crap ornamentale, create în Japonia şi care au culori foarte variate: alb, roşu, galben, portocaliu, albastru, brun, negru etc. sau un amestec de pâna la 3 culori.

Articol publicat în revista Ferma nr. 1(39)/2006