Creşterea peştilor într-o vivieră

Bazine pentru creşterea peştilor în viviere?

Foarte multe tipuri de bazine acvatice pot fi utilizate cu succes pentru practicarea acestei metode de creştere a peştilor: heleşteiele, iazurile, lacurile naturale sau artificiale, diverse acumulări de apă, canale sau chiar cursurile apelor curgătoare.

Bazinele acvatice trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• Suprafaţa acestora este bine să fie mai mare de o jumătate de hectar. În bazinele cu suprafeţe mai mici decât cele indicate, se pot înregistra deteriorări rapide ale unor însuşiri chimice ale apei, cum ar fi creşterea bruscă a conţinutului în amoniac sau ioni de amoniu, în nitriţi şi nitraţi, ori o reducere drastică a conţinutului de oxigen dizolvat. Toate acestea, însoţite în zilele călduroase de fenomenul de „înflorire a apelor” (înmulţirea explozivă a algelor) vor duce la mortalităţi în masă în rândul peştilor din viviere.

• Malurile să nu fie uşor erodabile, iar accesul animalelor pe acestea să fie restricţionat sau chiar interzis. Dejecţiile în exces ajunse în bazinul acvatic ar putea cauza grave probleme calităţii apei.

• Bazinele acvatice trebuie să aibă o adâncime de cel puţin doi metri, pe mai mult de jumătate din suprafaţa lor, şi în special în zona de amplasament a vivierelor. În felul acesta se asigură un spaţiu cel puţin 0,5 m sub viviere, suficient pentru ca fecalele peştilor şi eventualele furaje neconsumate să nu se acumuleze, ci să cadă pe fundul bazinului, la distanţă de peşti.

• Nivelul apei să nu prezinte fluctuaţii mai mari de 50-60 cm pe timpul verii. Dacă nu se îndeplineşte această condiţie, atunci bazinul acvatic se consideră a fi necorespunzător pentru creşterea peştilor în viviere.

• Trebuie să existe un drum de acces la bazin, care să fie practicabil în orice condiţii de mediu. De asemenea, în condiţiile în care se utilizează aerarea suplimentară, este necesar accesul la o sursă de energie electrică.

• Bazinele acvatice nu trebuie să prezinte un număr prea mare de peşti în afara vivierelor, deoarece aceştia afectează producţiile din interiorul vivierelor. Acest lucru se datorează faptului că şi peştii liberi trebuie luaţi în calcul pentru stabilirea capacităţii portante a bazinului.

Dacă toate condiţiile de amplasament sunt conforme cu cele specificate mai sus nu rămâne decât să se confecţioneze vivierele sau să se cumpere gata realizate. Soluţia cea mai ieftină este confecţionarea manuală a acestora.

Cum confecţionăm o vivieră?

Pentru aceasta este nevoie de cadru, plasă, dublată cu plasă mai fină în partea superioară pentru împiedicarea spălării furajelor granulate plutitoare, capac şi flotoare pentru menţinerea vivierei la suprafaţă. Materialele din care se poate confecţiona o vivieră sunt dintre cele mai diverse, iar formele pe care acestea le pot avea sunt extrem de variate. În general, se utilizează cele de forme circulare, pătrate sau rectangulare, existând numeroase opinii conform cărora forma vivierei nu influenţează producţia.

Totuşi, se apreciază că pentru speciile de peşti care se deplasează în permanenţă (cum sunt sturionii), vivierele cilindrice sunt mai potrivite.

Dimensiunea vivierelor depinde în mare măsură de cea a bazinului acvatic şi de prezenţa sistemelor de aerare suplimentară. În practică, se utilizează viviere cu volume variabile, de la 1 m3 la peste 30 m3, dar se apreciază că cele mai mici sunt mai uşor de exploatat şi mai economice. Vivierele mari, deşi au un preţ de cost mai mic pe unitate de volum, dau producţii pe m3 mai mici, în primul rând datorită unei rate reduse de schimb a apei între interiorul şi exteriorul acestora.

Frecvent se utilizează viviere cilindrice de 1,2x1,2 m (diametru x adâncime), cubice cu latura de 1,2 m sau paralelipipedice de 2,4x2,4x1,2 m (lungime x lăţime x adâncime), 2,4x1,2x1,2 m şi 3,7x1,8x1,2 m. Aceste dimensiuni sunt recomandate de piscicultori americani cu experienţă în creşterea peştilor în viviere.

Materialul din care se confecţionează cadrul vivierei poate fi lemn, oţel, aluminiu, fibră de sticlă sau PVC. Cadrele din lemn sau oţel trebuie protejate prin intermediul unei vopsele speciale, rezistente la apă, de tipul celei utilizate pentru piscine. Acest cadru serveşte drept suport pentru plasă, care poate fi din material plastic, nailon sau alte materiale sintetice rezistente la apă dar şi la rupere. Dimensiunea ochiurilor de plasă trebuie astfel aleasă încât să permită libera trecere a apei, dar nu mai mică de 1,2 cm, ţinându-se cont şi de dimensiunile peştilor.

Toate vivierele trebuie prevăzute cu capace care să prevină evadarea peştilor dar şi accesul prădătorilor sau al oamenilor. Capacele pot fi confecţionate din aceleaşi materiale ca şi viviera sau din materiale mai rezistente. Oricum, trebuie avut în vedere că acestea trebuie să permită urmărirea comportamentului peştilor în urma administrări hranei şi accesul facil pentru îndepărtarea hranei neconsumate sau a peştilor morţi.

Flotoarele care susţin vivierele pot fi confecţionate din materiale foarte variate, de la plăci spongioase plutitoare, la sticle din material plastic. Vivierele mai pot fi fixate şi de docuri sau alte obiecte rigide care permite acest lucru.

După ce vivierele au fost confecţionate, urmează amplasarea lor în locaţiile prestabilite, după care se vor fi popula cu peşti.

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(46)/2007