Ultimul pariu: criza economică

Va însemna, oare, acest context, nefericit, de altfel, începutul unui nou mod de a face agricultură? Cât de dispuşi sunt actualii guvernanţi să acorde o atenţie sporită domeniului agricol, singurul în care se mai produce câte ceva şi care ar putea, cu investiţiile potrivite, să conteze în economia ţării şi cu ce mijloace va contracara guvernul efectele crizei  economice? De răspunsurile şi soluţiile la aceste întrebări depinde securitatea alimentară a anilor ce vor urma.

Ce facem, de regulă, în momente de recul financiar? Începem să economisim, ar răspunde probabil majoritatea analiştilor. Dacă, însă, la mijloc este un domeniu ca agricultura, unde nici pâînă acum banii n-au curs gârlă, deja nu mai suntem siguri că răspunsul de mai sus este unul corect.

Ce facem, în aceste condiţii, mai departe?

Proteste fără rost

Toţi cei implicaţi în vreun fel în agricultură se întreabă ce se va întâmpla cu acest domeniu în viitorul foarte apropiat. Deşi sunt mai puţin gălăgioşi decât muncitorii din fabrici ori profesorii de liceu, fermierii, dealerii de inputuri ori procesatorii sunt la fel de îngrijoraţi faţă de ceea ce se petrece acum în Europa şi în România.

Ne referim, desigur, la criza economică. De fapt, din 1989 încoace, în România n-au avut succes decât cei care şi-au revendicat drepturile într-un mod cât mai grosier, mai cu seamă, în stradă. Agricultorii şi alţii care şi-au reclamat doleanţele mai cuminte n-au avut niciodată câştig de cauză.

Din păcate, tot din 1989 încoace, o mare parte dintre cei care au pariat pe agricultură, într-un fel ori altul, au pierdut.

Întrebări

Va însemna, oare, criza economică începutul unui nou mod de a face agricultură ori ba? Va veni foametea mondială peste omenire? Cu ce mijloace va contracara guvernul Boc efectele crizei economice? Cât de dispuşi sunt actualii guvernanţi să acorde o atenţie sporită domeniului agricol? Fie că avem de-a face cu întrebări mai generale ori particulare, de răspunsurile la ele va depinde securitatea alimentară a anilor ce vor urma.

Potrivit unor opinii, agricultura românească nu are cum să „moară” câtă vreme nevoia de mâncare este încă mare. Şi da, şi nu! Nu, pentru că, într-adevăr, cererea existentă astăzi în România este o chestiune cât se poate de obiectivă, reală şi imperioasă. Deci, din acest punct de vedere, agricultura va supravieţui crizei. Da, agricultura este în pericol, deoarece cererea va fi acoperită, ca şi până acum, de altfel, din import. Eh, că importurile sunt nişte afaceri murdare, asta este deja o altă poveste.

Vom lupta şi vom câştiga

De exemplu, în opinia lui Sorin Minea, preşedintele Romalimenta, 60 la sută din comerţul cu produse agroalimentare este „economie neagră”. Ce şanse are, atunci, un producător ori un procesator corect într-o asemenea industrie ? Poveşti de genul „vom lupta şi vom eradica traficul de cereale etc etc...” nu le mai crede nimeni de multă vreme, nu-i aşa? Ghinionul nostru este că, în vremuri tulburi, orice transport fără acte chiar ajunge să se contabilizeze undeva. Şi nu în mod pozitiv.

Conform celor spuse de Adrian Rădulescu, preşedintele LAPAR, deocamdată nu avem nici un motiv să vorbim de criză în agricultură. Nu contează că fermierilor li s-a blocat accesul la credite sau că preţul laptelui se prăvăleşte la vale. Abia la vară, susţine Adrian Rădulescu, vom analiza criza din agricultură. Că nu vom mai avea pe cine analiza, existând şi posibilitatea ca între timp să rămânem fără fermieri, nu are acum prea mare importanţă, în opinia unora.

Zilele trecute apărea chiar premierul Emil Boc în mass media proclamând sus şi tare că trebuie să acordăm o atenţie specială agriculturii din România, ca o cale de a ieşi cu bine din impasul economic general. Ce a urmat se ştie: agricultura a fost împodobită cu mult sub 2% din PIB, buget socotit de analişti drept unul anemic rău. La ce fel de prioritate se referea oare domnul Boc, că noi n-am înţeles nimic?

Ştiţi ce spun fermierii independenţi din mediul rural când vine vorba de criză? Păi ce criză, dom le?! Că noi din 1989 încoace tot în criză ne ştim...Criză de motorină, criză de îngăşăminte, criză de subvenţii. Şi n-au dreptate?

Se mai vorbeşte zilele astea dacă există, într-adevăr, şi nişte câştigători ai crizei. Desigur, în primul rând toţi cei care „joacă” fără taxe, cu importuri intracomunitare „negre”, vor avea, cu siguranţă prima carte. Dacă Garda Financiară va mai prinde câte una, două firme „fantomă”, nu vă faceţi iluzii, oricum nu se va face primăvară. Şi ştiţi de ce? Nu este important câte firme depistează Garda în ofsaid, important este câte reuşesc să scape de controale!

O şansă

Fondurile europene reprezintă, până una alta, o sursă de venituri pe care România nu are voie să o piardă. Chiar dacă începutul a fost unul dezastruos, încă mai este timp să ne redresăm. Dar nu cu amatorismul de care am dat dovadă anul trecut. Este nevoie de o atenţie specială, pentru scrierea de proiecte eligibile, pentru implementarea lor ulterioară etc.

Desigur, totul trebuie să se desfăşoare legal, conform procedurilor Uniunii Europene. Altfel, riscăm ca aceste fonduri, de care agricultura românească are nevoie ca de aer, să fie suspendate şi ţara noastră să fie monitorizată din nou.

Poate că măcar acum, cu prilejul crizei, incompetenţii din structurile Ministerului Agriculturii vor fi trimişi să-şi caute de lucru în altă parte. Aici ar fi de notat faptul că Guvernul a făcut un prim pas condiţionând acordarea de sporuri pe criteriul performanţei. Cine va obţine finanţări şi va avea rezultate în domeniul său, să fie recompensat. Iar cine va dormi în papucii statului, să facă bine să plece din minister.

Din acest punct de vedere, al selectării grâului de neghină, putem spune că, cel puţin în acest sens, criza a făcut realmente un lucru bun, marcând diferenţa dintre pierde vară şi profesionişti.